Intr-un interviu acordat Ziare.com, generalul Constantin Degeratu arata ca „nu este niciun dubiu ca exista relatii vechi ale serviciilor secrete rusesti cu extremismul din Orientul Apropiat” si subliniaza faptul ca Uniunea Europeana trebuie sa inteleaga ca asistam la o forma de agresiune impotriva ei, asa ca trebuie sa reactioneze ca atare. Totodata, generalul Degeratu afirma ca „cineva” finanteaza retelele de crima organizata, care sunt folosite pentru deplasarea refugiatilor, iar acest cineva „trebuie identificat”.

Cum sa ne explicam amplificarea acestui exod catre Uniunea Europeana, in conditiile in care nu s-a intamplat nimic spectaculos in ultimul timp in statele din care provin refugiatii? De ce acum?

Cauzele care ar fi putut genera aceste mase mari de refugiati sunt mai vechi, sunt persistente si destul de complexe, criza siriana fiind una dintre ele, iar acutizarea ei fiind o cauza suplimentara. Se mai adauga persistenta crizei irakiene si criza kurda din zona, care este insa o alta problema. Prin urmare, exista cauze obiective.

Insa pare evident ca putem observa o anumita artificialitate a fenomenului, care ar trebui sa aiba o explicatie pe care nu o regasim in conditiile din statele de origine, unde nu asistam la o intensificare razboiului.

Eu o pun in legatura cu doua probleme, una fiind si cea mai probabila (pentru ca sunt cateva aspecte care se leaga) – un anume tip de raspuns al Rusiei la sanctiunile Uniunii Europene.

Pe fondul unor fenomene reale, care genereaza in mod obisnuit refugiati, se pot aplica strategii care sa le canalizeze, sa le accelereze, sa le faca sa izbucneasca brusc, sa creeze astfel de pusee acute. Deci eu cred ca aceasta este una dintre formele de actiune ale Rusiei, pentru ca, dupa cum vedeti bine, vara asta lumea a cam uitat de agresiunea rusa in Ucraina.

Daca ai o anumita strategie, ea trebuie sa fie insotita de strategii adiacente. Agresiunea rusa din Ucraina a fost in buna masura acoperita de intensificarea crizei siriene si acum de aceasta ofensiva a refugiatilor catre UE. Este o explicatie posibila. Si sa spunem ca nu vorbesc in totala necunostinta de cauza.

Cel de-al doilea aspect la care ma refeream este legat cu siguranta de o actiune a Statului Islamic. Odata consolidat pe un anumit teren, este de asteptat sa asistam si la un tip de actiune la care Europa se poate opune cu greu – trimiterea de fluxuri de refugiati.

Actiunile Statului Islamic se pot coordona cu actiunea ruseasca, nu este niciun dubiu ca exista relatii vechi ale serviciilor secrete rusesti cu extremismul din Orientul Apropiat.

O chestiune suplimentara este situatia Turciei, care a cam fost presata in ultimii 3-4 ani de mase mari din Siria, si nu doar de acolo, si care are acea problema complicata, a kurzilor. Or, intr-o astfel de situatie, cred ca si Turcia e posibil sa fi lasat garda mai jos, sa fie mai toleranta cu traversarea teritoriului ei. Turcia nu poate absorbi un numar asa de mare de refugiati pe termen atat de lung, in conditiile in care asupra ei se fac presiuni sa adopte o anumita atitudine sau o alta pe problema kurzilor.

Deci ne aflam in fata unui ghem de probleme destul de complicat, dar care impreuna conduc la ideea unui anumit tip de operatiune, pentru ca nimeni nu poate spune ca cineva ar putea pleca la drum asa, cu un scaun cu rotile, din Afganistan si ajunge la granita macedoneana. Incercati sa organizati asta si veti vedea cat este de greu logistic.

Iar daca priviti structura maselor de refugiati, cea care se vede, o sa observati ca nu e chiar la intamplare. Sigur, e naturala, sunt persoane care vor sa plece, dar majoritatea e formata din oameni destul de bine hraniti, destul de bine echipati, poate mai bine imbracati decat un sfert din populatia Romaniei, oameni care nu par sa fie dintre cei mai napastuiti de soarta sau care au plecat la drum doar din cauza urgiei razboiului.

In aceste conditii, care ar trebui sa fie reactia Uniunii Europene? Au fost adoptate diverse pozitii, de la masarea armatelor la granite sau inaltarea de garduri la frontiere si pana la ridicarea din umeri, in semn de neputinta.

Europa trebuie sa inteleaga ca este vorba despre o chestiune de razboi – o agresiune, o forma de actiune impotriva UE – si trebuie sa reactioneze ca atare. Nu ca in fata problemelor obisnuite ale refugiatilor, ale migratiei, ci ca intr-o situatie de razboi.

De aceea, raspunsul trebuie dat in functie de responsabilitatea pe care guvernele o au fata de propriii lor cetateni, fata de cei care platesc taxe. Primul nivel este cel national, pentru ca securitatea este inca o problema nationala in esenta, numai economia e comuna la nivelul UE, securitatea, deocamdata, e nationala.

Prin urmare, statele ar trebui sa raspunda ca intr-o situatie de razboi – sa primeasca aceste fluxuri de refugiati, sa-i cazeze in campusuri de tipul celor de razboi, sa le asigure conditii necesare pentru supravietuire si sa astepte momentul pentru retrimiterea lor acasa, atunci cand inceteaza conditiile care i-au alungat de acolo. Nu e vorba despre migratie obisnuita. Asa ar trebui sa faca fiecare stat al UE, dar trebuie sa se inteleaga lucrurile acestea si sa se armonizeze politicile in acest sens.

Pe de alta parte, se remarca faptul ca rutele sunt vizibile, iar acesta este un alt nivel. Ruta Grecia-Macedonia-Serbia-Ungaria este clar ca e o ruta trasata pe o harta de strategi care au planificat-o din vreme, au construit si gardul la timpul potrivit.

Fata de o astfel de situatie ar trebui dat un raspuns. De ce Grecia adopta acum o astfel de atitudine? Poate din cauza presiunilor facute asupra ei in domeniul economic? Poate ca da, poate ca nu, dar cu siguranta retelele de crima organizata se pot activa usor daca sunt bani pusi in discutie. Si cineva a pus bani, iar acest „cineva” trebuie identificat.

In concluzie, tratamentul trebuie sa fie ca intr-o situatie de razboi. Oamenii acestia sunt refugiati de razboi si trebuie tratati ca atare, adica internati in campusuri si organizate conditiile normale de trai, pana cand sunt trimisi inapoi. Pentru ca atata vreme cat ei cred ca vin aici si vor dobandi in timp scurt dreptul la libera circulatie si de a-si cauta loc de munca, asta reprezinta o atractivitate. Ei cu asta si sunt momiti ca sa plece la drum.

Deocamdata Romania nu este foarte serios si direct afectata de aceasta criza a imigrantilor, insa ar putea fi. Cum ar trebui sa ne pregatim?

Cei care planifica asemenea actiuni nu pot avea foarte multe optiuni deodata. E limpede ca s-a optat pentru un anumit traseu, pare cel mai scurt, pare „pantecele moale”, vizat inca din Al Doilea Razboi Mondial, cam aceea era directia, Morava-Vardar. Dar asta nu scuteste Romania de riscuri si cu siguranta retelele de criminalitate organizata din Romania sunt sau pot fi implicate in asemenea actiuni.

Din cate stiu eu, presiunea pe Romania n-a fost anul acesta foarte mare, cel putin cea inregistrata – undeva in jurul a 800 – 1.000 de oameni. Cand ai atatia inregistrati, te poti gandi la de doua-trei ori mai multi in realitate. Insa e foarte posibil sa se foloseasca si ruta asta in momentul in care o alta ruta se inchide. Cand se inchide o ruta, se vor folosi cele adiacente, iar Romania se afla pe un traseu posibil.

Dar acesta este doar un fel de avertisment, problema este alta. In situatia unei inrautatiri majore, bruste, a unei eruptii de violenta in Ucraina, in cazul unei reluari a operatiunilor de acolo, ne putem gandi la milioane de refugiati din Ucraina. Cata vreme Ucraina mai are speranta ca isi va mentine integritatea sau ca si-o va redobandi, mai avem o siguranta in partea aceea.

Pentru Romania, pericolul mare s-ar putea sa fie reluarea agresiunii rusesti in Ucraina, caz in care mase mari de refugiati ar putea sa ajunga in Europa, de data asta milioane, si atunci ar fi o cu totul alta problema pentru noi, mult mai complicata, pentru ca exista multa populatie romaneasca dincolo de frontiera.

In concluzie, in situatia actuala, trebuie stabilite reguli fundamentale, iar tratamentul imigrantilor sa fie ca pentru o criza de razboi, la care trebuie dat un raspuns ca atare, cu toate mijloacele.

VIDEO:

PRELUAT DIN ziare.com