We’re in for a surprise in North Korea… It’s gonna’ be Pee-Pee Pants City real soon.
China a întors vasele cu cărbune ale nord-coreenilor, aplicând o nouă sancțiune economică, mascată, pentru a forța mâna lui Kim Jong-Un în problema nucleară a țării sale.
Chinezii sunt de acord, în principiu, cu schimbarea regimului, însă vor să fie în termenii lor; de pildă, ei ar fi preferat un alt membru al dinastiei Kim, principalul favorit fiind fratele vitreg al lui Un, anume Kim Jong-Nam.
Acesta a fost ucis de servicilie de informații nord-coreene în Malaezia la comanda lui Kim pentru a-i lăsa pe chinezi și americani fără o variantă de înlocuire. Să nu mai spun că din 2016, de când și-a luat mandatul (LE: În 2016 și-a reluat mandatul de „Chairman”, în urma unei reorganizări executive pentru a diminua aspiranții la putere, după ce în 2011 și-a luat mandatul de „Conducător”), the „crazy fat kid” și-a ucis toate rudele; unchi, surori și frați, iar după ce a terminat cu ei a trecut la generali și comandanți.
no comment
Posted by euronews on Wednesday, April 12, 2017
Americanii ar prefera un general să preia puterea, unul ce ar urma să liberalizeze țara și să oprească programul nuclear, însă Chinei îi este frică să nu cadă din lac în puț. Mai exact, să nu renunțe la un regim neobedient pentru un alt regim, servil intereselor americane.
Sigur, poate fi vorba de anualul „hot air” în pragul numeroaselor exerciții militare cu Japonia sau Coreea de Sud a SUA, sau a testelor balistice nord-coreene. Însă de această data, circumstanțele sunt diferite.
Pe 15 aprilie se sărbătorește „Ziua Soarelui” adică ziua în care s-a născut bunicul lui Kim, întemeietorul Coreei de Nord, Kim Il Sen. Cu acest prilej, de regulă, se testează rachete balistice, se defilează în capitală și se țin exerciții militare fastoase, ca și show of strength. Numai că de această dată cineva, anume President Donald J. Trump a impus un „red line”, susținut și de China – problema nucleară a Coreei de Nord nu va mai fi tolerată, iar amenințarea se referă și la teste ale rachetelor balistice. Cu toate că un test nuclear cu prilejul sărbătorii nu poate fi ignorat, doar că nu are precedent, implicit că mesajul propagat ar fi unul agresiv și sfidător.
Așa că anul acesta Kim Jong-Un are de luat o mare decizie: să considere „bluff” amenințarea, și să lanseze o rachetă? Deși după atacul neanunțat asupra Siriei, n-ar fi indicat; ori să se înjosească și să nu facă nimic provocator? Interesant este că și dacă n-ar ține cont de intimidări și ar aproba un test balistic tot riscă să iasă în pierdere, ca și capital de imagine și impact geopolitic.
Statele Unite sunt gata să doboare orice rachetă balistică, fie ea în scop experimental sau ofensiv, au amplasat un THAAD în Coreea de Sud încă din martie. SUA este capabilă să neutralizeze sistemul defensiv anti-aerian, au deja un strike team în zonă, printre care se numără port-avionul USS Carl Vinson, pregătit să inițieze raiduri în profunzime și să închidă spațiul aerian, dar și câteva distrugătoare, capabile de a lansa rachete de croazieră. Să nu mai menționez de întreaga infrastructură de apărare timpurie dezvoltată în urma celui de al-2-lea război mondial până în prezent atât pe teritoriul sud-coreean cât și pe întregul arhipeleag japonez. Nu este o luptă pe care Casa Albă o poate pierde, și niciodată nu a fost.
China ar fi de asemenea dispusă să comaseze mii de soldați la granița cu Coreea de Nord pentru a forța mâna lui Kim. Pentru Trump, până și opțiunea unui atac preemptive se află pe masă. Situația actuală nu se compară cu cea din 2013 când Coreea de Nord a atacat o insula sud coreeană Yeonpyeong, doar era Obama la Casa Albă. Mizele sunt mai mai ridicate de această dată.
De altfel, este demn de menționat că starea de război încă există. Războiul din Coreea nu s-a încheiat vreodată, și nici nu s-a semnat vreun acord de pace. Fragila liniște contemporană este menținută doar de un armistițiu temporar ce a a supraviețuit eroic din 1953 până în prezent. Însă lucrurile s-ar putea schimba curând, punctul culminant ar avea loc în weekend – om trăi și om vedea ce și cum.
Ionuț V. Șutea
transylvaniaintel.ro
PRELUAT DIN Facebook
3 Comments
Razvan
13 April 2017Ce mandat a preluat în 2016?! E șef de stat din 2011, de la moartea tatălui său.
Ionuț V. Șutea
13 April 2017Așa este, am adăugat clarificarea necesară; referirea se făcea la mandatul de Chairman ca urmare a reorganizării funcțiilor executive din partid, în consecința căruia s-a intensificat epurarea în partid și familie.
Anca Cernea
13 April 2017Excelentă analiză!