Cu exact 75 de ani în urmă, coasta de sud a Angliei fremăta de pregătiri. De la Dartmouth până la Shoreham-by-Sea, peste 73.000 de soldați americani așteptau să fie aruncați alături de alte câteva zeci de mii de soldați britanici și canadieni în iadul din Normandia. Chiar dacă vremea i-a mai ținut în loc o zi, în 6 iunie 1944, cea mai impresionantă și masivă forță militară din istorie „invada” coasta de nord a Franței, pregătită să elibereze Europa de teroarea nazistă. Până la sfârșitul conflictului, peste două milioane de americani au luptat pentru salvarea Bătrânului Continent, dintre care mai mult de 275.000 nu s-au mai întors acasă. Coasta Normandiei și zeci de alte locații din Vestul Europei sunt presărate de crucile albe care reamintesc europenilor de jertfa unora care au luptat alături de ei pentru libertate.

Câteva luni mai târziu, la Londra, în fața Camerei Comunelor, Sir Winston Churchill rostea aceste cuvinte despre aliații americani: „Când vom relata măreața noastră poveste, să fim cu băgare de seamă. Să nu revendincăm necuvenit în dreptul Armatei Britanice ceea ce este fără nicio îndoială cea mai măreață bătălie americană a acestui război. Una ce va fi, cred eu, socotită ca o etern renumită victorie americană.”

Undeva, zilele acestea, un funcționar ales să administreze treburile urbei de pe Tamisa decide să se răfuiască ideologic cu întâiul demnitar al vechiului aliat. Uitând că nu se găsește într-o funcție politică și că își depășește atribuțiile, hotărât să își arate resentimentele, Sadiq Khan a ales să se plaseze de-a curmezișul poziției oficiale venite atât de pe 10 Downing, cât și de la Buckingham Palace. A încălcat protocolul diplomatic, declarând că Trump nu este bine-venit la Londra, deși nu el este în măsură să stabilească asta. Iar când conducătorii Regatului au încadrat evenimentul la categoria vizitelor de stat, așa cum a fost întâmpinat fiecare președinte american în ultimul secol, individul care n-a protestat de fel când Xi Jinping sau lideri ai lumii arabe au vizitat Londra, s-a găsit să încadreze această vizită la capitolul erori impardonabile. În plus, ca aberația ideologică să nu lase loc de interpretare, Khan l-a așezat pe șeful de la Casa Albă în rândul liderilor fasciști din Europa secolului XX. Și cum toate treburile Londrei merg strună, primarul și-a găsit timp să facă și un pic de propagandă televizată. Urmează, probabil, ca rănit de cuvintele acide și deloc șlefuite ale lui Trump, Sadiq să se pretindă o victimă a regimului de la Washington D.C. Iar acest lucru devine din ce în ce mai realizabil, când începând cu televiziunea de stat, BBC, mai toată presa decide că liderul celui mai important aliat al Marii Britanii trebuie prezentat dintr-un studio în care tronează un balon uriaș în formă de Baby Trump.

Ca să îl citez pe guralivul primar, sub a cărui înaltă oblăduire Londra înregistrează o criminalitate record pentru ultimele decenii, „să îl primești pe Trump cu covorul roșu este… un-British”. Și dacă stau bine să mă gândesc, bufonul acesta are dreptate. Un popor renumit pentru reținerea sa, pentru politețea excesivă și temperația în cuvinte, nu găsește nimic British în modelul de comunicare căruia Sadiq Khan i-a dat tonul. Iar dacă nu credeți că acest personaj a derapat excesiv, arătați-mi reacții similare avute de Boris Johnson la vizita de stat a lui Barack Obama. Nu veți găsi. Pentru că realitatea este că civilitatea, educația și cultura nu se livrează la pachet cu voturile unei Londre care a încetat de mult să mai fie englezească. (Dar despre asta, în alte rânduri, cu altă ocazie).

P.S. Aruncați un ochi în presa din Albion și spuneți-mi dacă vi se pare normală abordarea pe care jurnaliștii o au în relatarea unui eveniment de o asemenea importanță diplomatică. În scurt timp vă veți da seama că acolo, în tabloidizarea excesivă a presei, stă cheia zgomotului care înăbușe rațiunea și bunul-simț în conversația publică.

Matei Blaj

PRELUAT DIN   FACEBOOK