În plină perioadă a amenințărilor hibride dinspre Rusia și a provocărilor la adresa democrațiilor occidentale, Preşedinţia României e vizată de şase portavoci ale propagandei ruse. Şase din cei 18 candidaţi înscrişi iniţial în cursa pentru alegerile prezidenţiale, o treime adică, au promovat intens, în ultimii ani, propaganda anti-occidentală, militând pentru ieşirea României din UE şi decuplarea de NATO, au promovat teorii ale conspiraţiei alimentate de propaganda Kremlinului şi care servesc aceluiaşi scop, anume slăbirea establishmentului occidental, iar unii dintre ei şi-au făcut un titlu de glorie din vizitele la Ambasada Rusiei. În cursa pentru Cotroceni intră, însă, doar trei dintre ei.

Cei şase anti-occidentali care s-au înscris pentru a candida la funcţia supremă în stat sunt George Simion, din partea Alianţei pentru Unirea Românilor, Diana Şoşoacă – partidul SOS România, Călin Georgescu – candidat independent, Cristian Terheş – Partidul Naţional Conservator Român, Ciprian Mega – candidat independent şi Răzvan Constantinescu – Partidul Patrioţilor Poporului Român. În cursa electorală au rămas trei, după ce au fost excluşi Diana Şoşoacă – de către CCR, care i-a invalidat candidatura ca neconstituţională, Răzvan Constantinescu şi Ciprian Mega – de către BEC, unde au picat testul semnăturilor.

Toţi şase au conexiuni între ei. Unii au fost, o vreme fie colegi în AUR, fie promovaţi de AUR, şi anume George Simion, Diana Şoşoacă şi Cristian Terheş. Unul a fost promovat de AUR şi pregătit pentru o funcţie înaltă în stat, acesta fiind cazul lui Călin Georgescu. Diana Şoşoacă, la rândul ei este legată de Răzvan Constantinescu prin filonul suveranist, partidele pe care le reprezintă fiind fondatoare ale mişcării suveraniste, care a prins aripi încurajată, susţinută mediatic, în urmă cu câţiva ani deja, de Rusia.

George Simion .Personaj cabotin, ajuns de la şef de galerie ultraşă de fotbal la vârful unui partid parlamentar, autointitulat patriot şi apărător al valorilor tradiționale ale neamului românesc, George Simion s-a remarcat, în ultimii patru ani, de când a intrat în Parlament, drept una dintre cutiile de rezonanţă ale propagandei ruse în România. Mesajele sunt, multe, asemănătoare cu cele ale Dianei Şoşoacă, doar că, în ultima vreme, în perioada pre- şi electorală, a fost mai precaut în declaraţii. A transmis însă nu o dată mesaje explicit anti-occidentale, a distribuit teorii ale conspiraţiei alimentate de propaganda rusă, şi-a luat ca model figuri ale legionarismnului românesc, nunta fiindu-i copiată după „nunta cu poporul”, de acum aproape 100 de ani, a liderului Mişcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu. După începerea războiului în Ucraina, în timp ce toată lumea civilizată, democratică – de la entități statale la lideri politici și oameni de rând – se solidarizaseră cu Ucraina, condamnând ferm războiul declanșat de Putin și mobilizându-se pentru a ajuta refugiații ucraineni, George Simion și AUR nu au avit niciun gest, nicio declaraţie de solidarizare cu această ţară. Ei, autodeclarați apărătorii suveranității, nu au protestat nici măcar verbal față de încălcarea suveranității Ucrainei de către Rusia lui Putin. Un mare semn de întrebare planează asupra liderului AUR din cauza interdicţiei de câţiva ani de a intra în Republica Moldova, interdicţie prelungită cu încă cinci ani, la începutul lui 2024. Lui George Simion i-a fost prelungită cu încă cinci ani interdicția de a intra în Republica Moldova, a anunțat, în după-amiaza aceasta, Ministerul Afacerilor Interne de la Chișinău. Anatol Şălaru, fost ministru al Apărării în Republica Moldova în perioada 2015-2016, declara că Georges Simion ar fi avut întâlniri, la Cernăuți, cu un rezident al FSB (Serviciul Federal de Securitate al Rusiei). De asemenea, generalul ucrainean Oleksandr Skipalski, fost prim-vicepreședinte al Serviciului Secret al Ucrainei, spunea şi el că George Simion a avut cel puţin o întâlnire cu ofițeri ai serviciilor secrete ruse.

Diana Şoşoacă. O voce agresiv anti-occidentală, chiar pro-rusă, şi o prezenţă constantă la Ambasada Rusiei la Bucureşti, după invadarea Ucrainei, Diana Şoşoacă a intrat în Parlament, în 2020, pe listele AUR. S-a făcut remarcată prin scandalurile provocate, prin propagarea de teorii ale conspiraţiei şi prin diatribele îndreptate împotriva UE, a NATO, a PE, a valorilor Occidentului. În 2023, în urma unor neînţelegeri cu George Simion s-a delimitat de AUR şi şi-a fondat propriul partid, SOS, din partea căruia a fost aleasă anul acesta să reprezinte România în Parlamentul European.

În primăvara lui 2023, ca senator, a depus un proiect legislativ care viza „denunțarea Tratatului de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina”, prin care cerea ca România să anexeze teritoriile din Ucraina aflate, în perioada interbelică, în componența sa. Ceea ce a dorit să facă nu era, cum a încercat să creeze impresia, un act de reparare a unei injustiţii istorice. Votarea acestei legi ar fi însemnat validarea pretenţiilor teritoriale ale Rusiei asupra Ucrainei, prin care Moscova îşi justifică războiul, şi intrarea în cârdăşie cu Federaţia Rusă pentru dezmembrarea unui stat suveran ale cărui frontiere sunt consfinţite prin tratate internaţionale.

„Senatoarea fenomen”, cum o aclama propaganda rusă, și una din vocile care cer apăsat RoExit şi ieşirea din NATO – a făcut câteva vizite la Ambasada Rusiei la București de la momentul în care acest stat a invadat și atacat Ucraina. A făcut-o ba ca autodesemnat „sol al României” să trateze “Pacea de la Bucureşti”, ba ca invitată la ceremonii şi recepţii. De altfel, Sputnik, canal de propaganda al Rusiei – interzis în 2022, în spaţiul comunitar – o plasa, în 2021, pe locul I în “topul celor mai remarcabili politicieni români.”

Călin Georgescu. Acest politician rusofil, un admirator şi un urmaş ideologic al căpeteniei legionare Corneliu Zelea Codreanu, a fost la un moment dat preşedinte e onoare al AUR. Părea, o vreme, că e pregătit de partid pentru a fi „Căpitanul” înscris, în 2024, în cursa pentru Preşedinţia României. Călin Georgescu i-a numit „martiri” pe Corneliu Zelea Codreanu, sub conducerea căruia Garda de Fier a comis asasinate în perioada interbelică, şi pe mareşalul Ion Antonescu, autorul Holocaustului din România, care a făcut peste 300.000 de victime, potrivit unui raport al Comisiei Elie Wiesel. Ambii sunt, în viziunea lui, eroi prin care „a trăit istoria națională, prin ei vorbește și a vorbit istoria națională și nu prin lachei de serviciu ai puterilor globaliste care astăzi conduc România vremelnic”.

În 2021, Călin Georgescu şi-a înfiinţat o asociaţie pe care a şi condus-o, de o străvezie natură neolegionară şi prin mesaj, şi prin simbolistică, culoarea reprezentativă fiind în ton cu „cămăşile verzi”. Numele mişcării, „Pământul Strămoşesc”, este inspirat din titlul omonim al ziarului Legiunii Arhanghelul Mihai – „Foaie de educație legionară” cum era numit –, înfiinţat în 1927 şi condus de Corneliu Zelea Codreanu, fondator al Legiunii care promova ortodoxismul naţionalist, printr-un discurs patriotard-xenofob şi mistic-religios.

Kremlinul privea cu interes şi simpatie spre Călin Georgescu, în 2016 numindu-l „creator de istorie” şi „şansa României”. Era anul când numele său fusese vehiculat pentru funcţia de prim-ministru, ca premier tehnocrat susţinut de o parte din PSD, la propunerea Federaţiei Societăţii Civile Româneşti; o organizaţie care, ca o paranteză elocventă, felicitase Rusia pentru anexarea Crimeei. Kremlinul – pentru care Călin Georgescu devenise între timp un tehnocrat văzut ca providențial de grupările național-suveraniste – îi aducea, prin canalul de propagandă în limba română, un alt elogiu, într-un articol intitulat „Călin Georgescu: Șansa României este înțelepciunea rusească”.

Cristian Terheş .În urmă cu mai mult de zece ani, acesta, un preot stabilit în SUA, era cunoscut ca fondatorul Coaliţiei Românilor pentru Combaterea Corupţiei, un ONG prin care încerca, printre altele, să sprijine statul de drept şi lupta anticorupţie din România.

Câţiva ani mai târziu, a trecut însă printr-o metamorfoză surprinzătoare. S-a înscris în PNŢCD-ul condus de Aurelian Pavelescu – numit patriot de către propaganda oficială a Kremlinului –, un partid care nu mai avea absolut nimic în comun cu PNŢ-ul lui Maniu şi al lui Coposu, ajungând apoi să se pună în slujba penalilor, a condamnaţilor în mari dosare de corupţie. Pentru a prinde un loc eligibil pe listele europarlamentare, în 2019 a candidat la alegeri pe listele PSD-ului condus de Liviu Dragnea, decizia fiind luată cu puţin timp înainte ca acesta să fie condamnat la închisoare pentru corupţie. Explicaţia publică a lui Terheş, dată atunci? S-a dus în PE “pentru a apăra România de tăvălugul neomarxist-globalist”. În fond, s-a remarcat ca “apărător al libertăţilor” cetăţeneşti prin luări de poziţie critice la adresa UE şi a măsurilor sanitare impuse de autorităţi în timpul pandemiei de covid. În 2021, Sputnik, canal oficial de propagandă al Moscovei, îl plasa pe locul doi în “topul celor mai remarcabili politicieni români” – după Diana Şoşoacă şi înaintea lui Liviu Dragnea – pentru discursurile şi acţiunile sale împotriva UE.

În 2023, Cristian Terheş s-a înscris în AUR, pregătindu-şi un teren mai solid pentru un nou mandat în Parlamentul European. După ce l-a câştigat, a demisionat şi din AUR, fondându-şi propria formaţiune politică, Partidul Naţional Conservator Român, alături de fostul premier PSD din epoca Dragnea, Viorica Dăncilă.

Ciprian Mega. Acest preot-regizor-„analist” – intens promovat de Cozmin Guşă, şi el un aspirant ba la funcţia de primar al Capitalei din partea AUR, ba la cea prezidenţială drept “candidat suveranist” – a ales să-şi lanseze filmul 21 de rubini – în care ridiculizează sistemul politic, judiciar, eclesiastic din România şi legăturile ţării cu Occidentul – la Moscova. Adică, în capitala unui stat invadator, care încalcă tratate internaţionale şi atacă un stat independent şi suveran şi comite crime de război. Un stat în care Patriarhul Kirill a subordonat Biserica Ortodoxă Rusă Kremlinului, binecuvântând, în contradicţie flagrantă cu litera Evangheliei, războiul „sfânt” dus de Putin în Ucraina, crima în masă, adică. 21 de rubini, filmul lui Ciprian Mega, a ajuns la Festivalul Internaţional de Film de la Moscova, susţinut şi finanţat de regimul de la Kremlin, nu întâmplător, ci din dorinţa personală a producătorilor care au ţinut să intre în atenţia şi graţiile Moscovei. Şi au intrat. Ciprian Mega s-a întâlnit, atunci nu doar cu Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, ci şi cu Vladimir Putin. Nu ştim cu ce mesaj s-a întors, dar s-a înscris în cursa pentru Cotroceni.

Răzvan Constantinescu. Este reprezentantul Partidului Patrioţilor Poporului Român, un partid care în platforma-program îşi asumă explicit, printre altele, scoaterea României din NATO – adică, în traducere, lăsarea ţării în sfera de influenţă a Rusiei – şi “eliberarea ţării de sub jugul strain”, o sintagmă de inspiraţie comunistă, stalinist-comunistă. Partidul Patrioţilor Poporului Român este fondat de Mihai Lasca, un politician desprins din AUR. Intrat în Parlament – la fel ca Diana Şoşoacă – pe listele AUR, având o condamnare definitivă pentru infracţiuni cu violenţă, Mihai Lasca a lansat, în 2021, un apel pentru ieşirea României din UE. În 2022 s-a dus, împreună cu Diana Şoşoacă şi alţi doi parlamentari, Francisc Tobă şi Dumitru Coarnă, la Ambasada Rusiei cerând, fără să-i mandateze nicio instituţie a statului, “Pacea de la București”. Pe post de flamură albă au fluturat un narativ al propagandei ruse: neutralitatea României în contextul războiului declanşat de Rusia în Ucraina. Neutralitate care echivalează cu ieşirea din NATO şi vulnerabilizarea ţării faţă de Rusia, adică (re)intrarea în zona ei de influenţă.

Aşadar, şase candidaturi cu profil anti-occidental din 18 sunt multe totuşi. Îngrijorătoare este dimensiunea bănuită a bazinului lor electoral, în jur de 30 la sută, pe care l-au găsit liber şi l-au ocupat, după ce, câţiva ani, după moartea ultranaţionalistului Corneliu Vadim Tudor, acest bazin nu a mai fost reprezentat electoral. Pe toţi îi uneşte un filon naţionalist-comunist, perpetuat după 1990 de Vatra Românească, transformată în Partidul Unităţii Naţionale Române, și de Partidul România Mare, iar de dată recentă, de AUR şi cei care gravitează în jurul acestui partid, numindu-se cu toţii, suveranişti. Rusia speră ca aceste partide şi voci suveraniste să lovească temeinic la temelia UE şi a democraţiei occidentale.

Melania Cincea
Articol publicat e Centrul Politic și site-ul putereaacincea.ro