Sunt câţiva ani de când vorbesc despre marşul progresismului şi pericolul pe care îl reprezintă. Motivaţia e simplă: nu vreau să îmi închei viaţa la fel cum am început-o, într-o societate în care să nu poţi spune ce gândeşti.
Două reacţii sunt caracteristice românilor în faţa informaţiilor venite pe acest subiect:
1. Trebuie să fie vorba de exagerări sau de cazuri izolate.
2. Chiar dacă lucrurile se întâmplă aşa în occident, în România nu vor prinde astfel de absurdităţi.
Percepţia oamenilor se schimbă în următoarele situaţii:
1. Emigrează şi ajung să lucreze în unul din cele 3 domenii afectate masiv de progresism: agenţii guvernamentale, învăţământ superior sau corporaţii.
2. Copilul ajunge la o universitate occidentală şi le povesteşte cum stau lucrurile.
3. Se angajează la sucursala din România a unei firme străine (la fel ca în cazul universităţilor, cele americane şi britanice sunt în general mai ideologizate).
Cum reacţionează oamenii când realizează că s-au înşelat?
Conform specificului naturii umane: se conving că absurditatea pe care nu o credeau posibilă este, de fapt, rezonabilă. Sau cel puţin tolerabilă. Dar asta ţine doar până când sunt afectaţi direct, spre exemplu dacă pierd o bursă, un loc de muncă sau o promovare nu din cauze ce ţin de competenţă, ci din raţiuni de satisfacere a unor cote de diversitate.
Mai sunt, desigur, şi cei care înţeleg imediat ce este de fapt progresismul şi cum poate fi utilizat în interes personal. Nu există scurtătură mai facilă pentru mediocrităţi iar miile de cariere construite pe baza acestei ideologii stau mărturie.
De ce să prestezi o muncă onestă când poţi fi profesor de Gender Studies într-o universitate, Equality Officer într-o corporaţie sau dacă poţi satisface o cotă de angajare/ promovare prin atributele tale biologice?
Va putea fi oprit acest marş ideologic? Mai probabil îmi pare că va trebui să îşi urmeze ciclul. În comunism oamenii nu s-au revoltat din cauza minciunii, a incompetenţei, a impunerii unui limbaj de lemn sau a cenzurii ideilor. S-au revoltat doar atunci când frigul, foamea şi lipsurile s-au acutizat şi i-au afectat profund, într-un număr suficient de ridicat.
Va trebui probabil să aşteptăm ca şi progresismul să obţină o influență suficientă ca să producă efecte pe scară largă. Până atunci, facem ce-am făcut şi pe vremea comunismului: unii aderă şi profită, alţii caută să nu se compromită, majoritatea reușește să se convingă că aşa trebuie să fie lucrurile şi se concentrează pe a avea congelatorul plin. Iar când se va ajunge la finalul ciclului, ne vom asigura unii pe alţii că am rezistat prin cultură ????
Mihai Popa
3 Comments
Stefan
5 January 2021Foarte bun si actual articolul.
Eu in Romania nu m-am revoltat. Faceam parte dintr-o „minoritate nationala”, iar gandul mi-era cum sa-mi termin studiile nederanjat si sa emigrez cat mai repede, nu sa tulbur apele si sa-mi aprind paie in cap.
Eu cred ca romanii, in general, nu s-au revoltat deoarece regimul comunist a fost creat si proptit de Kremlin si era simtamantul ca tot degeaba.
S-au revoltat in momentul in care a devenit clar ca regimul nu mai este proptit de Kremlin si schimbarea este posibila. Au vazut la vecini ca se poate si n-au acceptat sa ramana ei cel din urma bastion al comunismului in Europa.
Comunismul n-a avut niciodata o baza autohtona, si s-ar fi revoltat in ’89 chiar daca nu ar fi ajuns in cea mai adanca mizerie si bezna tiranica din 1945 incoace.
In ultima perioada lucrez la o companie americana de comert si primesc regulat e-mailuri de la conducere despre sprijinul neprecupetit ideologic si financiar al companiei pentru banda de gangsteri marxisto-rasisti Black Lives Matter care profeseaza un antisemitism genocidar si asasineaza, jefuiesc, dau foc si violeaza in lungul si in latul Americii.
Apoi mai primesc de la directiune si „asigurarea” depre masurile de discriminare rasiala pe care compania le adopta in SUA.
Nu numai ca planuiesc sa promoveze pe baza de cote rasiale, dar se mandresc ca vor sa impuna rasismul si in conducerea furnizorilor si partenerilor comerciali.
Deci nu-si vor alege partenerii pe baza calitatii marfii, ci pe baza de cati ecscroci „de culoare” au fost cocotati in conducerea companiei partenere.
Ce sa zic? Capul lor de pereti. Tampenia alora din SUA nu ma afecteaza direct, cat timp eu imi trag salariul si ma apropie de pensie. Dupa mine, potopul.
E paradoxal sa constat ca ciuma marxisto-nazista nu mai vine de Berlin si Moscova ci din fostul bastion al libertatii si capitalismului, de la Washington.
Peste inca doua saptamani America intra in bezna unui regim totalitar faradelegiuit.
Sa vedem cum si cat de repede ne influenteaza.
Poate o sa traiesc si ziua cand o sa iasa din acest intuneric.
Pina atunci nu mai avem unde cauta faclia libertatii decat in noi insine.
Corneliu Dusan
5 January 2021Excelent articol! Revad “fazele” din familia mea si a copilariei si tineretii. De aceea e bine sa se studieze, dar mai ales sa se inteleaga ISTORIA.
Lola
5 January 2021Mă tem că America a pierdut meciul pentru că USA are un viitor într-o schemă gen China (Rusia, whatever) unde dulăul sătul din fabulă nu mai vede lanțul care-l sperie pe lup, iar odată modelul stabilit, gașca de infractori din vârf va relaxa viața populației o vreme până când supravegherea electronică va fi ubicuuă și algoritmizată pentru a descoperi”dușmanii de clasă”la modul cel mai eficient. Aberația supremă a viitorului apocaliptic care ni se pregătește nu diferă mult de, nici nu știu cum s-o numesc, ficțiunea dar mai degrabă realitatea orwelliană dintr-un adevărat Hadeean antropocen.Este interesant și deopotrivă îngrozitor cum mediocritatea și resentimentul ei devine un rău aproape genial în adâncimea lui într-un scurtcircuit istoric care trimite omenirea dincolo de cel mai de jos nivel al moralității animale, într-un abis al răului absolut.