Horia Patapievici a fost printre primii intelectuali români care au oferit generației mele nu doar apologia capitalismului (libertatea pieței), ci și a ordinii constituționale. La Cluj, București sau Timișoara, fizicianul transformat în filozof politic a criticat sistemul economiei clientelare din țara aservită lui Ion Iliescu. Demersul său intelectual includea referințe la maeștrii școlii austriece de economie: Carl Menger, Ludwig von Mises & Friedrich Hayek.

Treptat, am înțeles că-n instituțiile publice birocrații nu sunt imuni la poftă, lăcomie sau rapacitate. Deși tămâiază altarul neprihănit al Binelui Comun, funcționărimea din toate timpurile a căutat și ea îngroșarea propriului portofel. Acolo unde lipsesc echilibrele instituționale și mecanismele anticorupție se insinuează automat mita, șperțul, hoția. De aici și ubicua prezență a bacșișului în societățile sultanizate. Horia Patapievici ne-a înarmat cu arme sigure într-o bătălie despre adevăr și dreptate.

De ce oare liberalismul clasic, de la faimosul Lord Acton și Tocqueville până William F. Buckley Jr sau Roger Scruton, a făcut critica despotismului? Pentru că jilțul are un efect narcotizant pentru omul puterii. Posesorul oricărei demnități seculare trebuie să se teamă.

Dacă-n trecut exista cenzura religioasă, modernitatea seculară nu poate combate tirania decât printr-o limitare reciprocă a puterilor statului. Cine a studiat entomologia știe că-n interiorul oricărui grup se dă războiul pe influență, bani, funcție și glorie. Politica corupe, fără excepție. Beția puterii vrăjește mințile a mii de baroni locali care s-ar dori reconfirmați fără alegeri în două tururi…

A fi liberal, cu adevărat, înseamnă să accepți suveranitatea populară, să descurajezi acumularea de funcții și să veghezi asupra separației puterilor într-un regim constituțional. Suspiciunea republican-libertariană la adresa grandioaselor narațiuni ale oamenilor providențiali e întemeiată. Când Ceaușescu vorbea lumii despre lupta pentru pace, el se gândea numai la amenajarea luxului din camerele „Casei Poporului”.

Explorînd acest filon stoic al moralei publice, Horia Patapievici a adăugat un element de scepticism epistemologic. Nimeni nu poate cunoaște binele absolut al națiunii. Politicienii nu participă, în chip platonic, la viziunea Unului transcendent, aplicând ulterior viziunea divină asupra istoriei națiunilor. Nici vorbă. Politicienii sunt muritori secătuiți de egoism și înclinați spre păcat, ca toți fii lui Adam. Doar Stânga inspirată de Rousseau vrea să mascheze acest adevăr. Cum o face? Ventilând noțiunea de Justiție socială sau Progres istoric. Cu asemenea statui în vitrina socialiștilor, oamenii uită de corupția politicienilor-caviar. Elita plânge la televizor de mila săracilor, dar „monetizează” în interes personal orice minut de prezență la cârma Statului.

Îi datorez lui Horia Patapievici demitizarea limbajului Stângii revoluționare și asumarea unor convingeri liberal-conservatoare.

Mihail Neamțu

PRELUAT DIN   Facebook

Vedeți și: Horia-Roman Patapievici: Eu sunt foarte procapitalist. Cum putem să ne lecuim de socialism