Foto: Dinu Lazăr
Photoshop: Giani Popescu
Cu trecerea timpului, “stânga intelectuală românească”, “noua stângă”, “intelectualii critici”, sau cum își mai doresc să fie numiți, prind curaj și se radicalizează. Depășesc etapa intermediară a relativizării crimelor regimului comunist din România, unul dintre cele mai brutale din lume și, în căutare de modele și inspirație, îmbrățișează ceaușismul. Cinismul ludic.
Costi Rogozanu (criticatac): „ Am văzut la televizor că minerii făceau ravagii în Bucureşti. Normal. Doar golanii începuseră primii. Am strîns puţin din ochi la primele imagini cu tineri prinşi şi bătuţi groaznic. Dar am trecut peste destul de uşor […] cum îşi permit ăia din Piaţa Universităţii să o ţină langa cu folk (folk!)!? […] Ţara asta era compusă 90% din mineri în cuget şi-n simţiri. Bucureştenii i-au întâmpinat cu bucurie şi flori […] în anii 90, pe cînd eram prepuber, am ţinut cu minerii pentru că vroiam linişte şi program normal la televizor.”
Vasile Ernu (criticatac): “…Ceauşescu chiar pare un mare om politic.” / “nu-l comparaţi pe Ponta cu Ceauşescu că-i creşteţi cota mult.” / “ăştea [sic!] nu reuşesc să vopsescă şi să fure cît a construit Ceauşescu”.
Marius-Bogdan Tudor (Gazeta de Artă Politică): “Oamenii vor să aibă acces la niște resurse, așa cum și părinții noștri au avut acces la resurse, și au avut parte de mobilitate socială, care nu a mai existat în Romania [după 89 n.t.]. Am avut acces, în anii 60-70 la un loc de muncă, la educație, la sănătate gratuită și de calitate, și aceste lucruri se uită.”
-
- Despre “sănătatea gratuită și de calitate” din ceaușism, a scris Pr. Coman Alexandru (aici și aici): ” în anii lui Ceaușescu, în orfelinatele morții au fost uciși premeditat mii sau zeci de mii de copii suferinzi”.
- “Piața Univerisității” (Stere Gulea)
Claudiu Craciun: In momentul in care s-a terminat comunismul, noi am renuntat la prea multe lucruri. Am renuntat conditii medicale bune, la educatie buna, la economie sanatoasa, la mediul sanatos. Noi am renuntat la aceste obiective [dupa 89].
Ba, ce bine era inainte!
Decembrie 2017, niște ceaușism de la Claude Karnoouh, criticatac:
2 Comments
Unchiu Sam
14 June 2015Nişte prostovani cu aere. Nici nu ştiu eu ce a fost atunci. Rogozanu era un copil şi nici nu locuia în Bucureşti în iunie 1990, iar Ernu locuia la el în URSS.
Oamenii abordează problema “ideologic”, adică vezi doamne minerii erau proletariatul, iar studenţimea din Piaţă era reacţiunea, burghezia de dreapta, exploatatoare.
Dar aceşti ideologi nu sunt în stare să ne spună unde se încadrau adevăraţi exploatatori, oamenii regimului Iliescu, care au furat peste un miliard pe an din subvenţiile destinate mineritului până când această ramură s-a desfiinţat. Aceştia erau exploatatorii clasei muncitoare şi minerilor, nu studenţii şi intelectualii din piaţă.
Plus că Rogozanu şi Ernu cu înfăţişarea lor hipsteroidă sigur ar fi fost căsăpiţi de mineri dacă le ieşeau în cale. Aşa au luat bâte pe spinare şi în cap Mihai Tănăsescu, viitor ministru al Finanţelor în Guvernul Adrian Năstase sau Antip, fiul odioasei tovarăşe Felicia Antip, care sub pseudonimul Xantipa din ziarul fesenist AZI instiga la crimă împotriva celor din piaţă, care ar fi fost legionari şi vindeau Ardealul. Ura Feliciei Antip s-a întors însă împotriva propriului său copil.
Theo Hahn
14 June 2015Acum, înțelegeți și voi, din păcate specia umană dă greș, iar din greșelile ei apar asemenea indivizi stercorali. Iar latrinele periodic emană pestilența pe care o înmagazinează. Ce mai poți să spui despre ei? Că fac pe ei, simbolic, de fiecare dată când sunt revizitați de melancolia dezgustătoare a kitschului pe care Kundera îl definea ca abstracție fantasmatică a materiilor fecale? Singura problemă e că o fac public și aflăm și noi ce au reușit, bieții, să producă…