Știu, ai obosit. Știu, nu mai vrei să auzi. Știu, șocul a trecut dar frica a rămas. Știu, nu mai citești și nu mai asculți știrile, de frică să n-auzi de o nouă nenorocire. Știu, ai vrea pacea. Ai vrea să apară cineva care s-o negocieze, care să se facă luntre și punte ca să-l înfrunte pe nebun și să dispară – și nu îl identifică toți ai tăi, la fel, pe nebun. Unii cred că dement e cel ce se apără, nu agresorul.

Unii dintre noi se simt ca Alice în Țara Minunilor. Ne minunăm de inșii care văd ororile Damei de Cupă prin ochelarii Damei de Cupă, considerându-i pe făptașul cel mai sinistru în regulă, iar victima crimelor lui ca fiind condusă de un saltimbanc ”crud” și ”lipsit de omenie”. Ce balamuc. Ce infern.

Dar nu uita. Rusia răpește copii din Ucraina. Îi smulge părinților lor și îi rusifică. Rusia lui Putin nimicește sute de mii de vieți și frânge milioane de inimi. Rusia lui Putin zdrobește suflete și cotropește sate, orașe câmpii, țări. Minează mări. Înfometează continente. Rusia lui Putin continuă să acuze de nazism un popor care-și apără nevoile și țara invadată și distrusă bucată cu bucată, în timp ce lumea civilizată nu-i dă voie să lovească inamicul unde-l doare tare (că de ostașii propriii ucigașului de la Kremlin nu-i pasă). Și nu-i dă nici armele capabile s-o facă. Așa că Rusia își continuă genocidul. Și îl desăvârșește pe cel început de Stalin cu înfometarea Ucrainei, acum 90 de ani.

Dar nu uita. În joc e mai mult decât atâta. În joc e barbaria dezlănțuită de un rege de gangsteri totalitar, cu fumuri de mesia, un paria al lumii civilizate pe care a atacat-o. Numai că nu e un joc. Și nu suferă doar lumea cea mare. Lumea liberă care-și strânge acum cureaua. Nu te chinui doar tu. Îndură clipe cumplite mamele și fiicele și soțiile ucrainenilor din linia întâi, care luptă și pentru libertatea ta, omule. Pentru a ta. Și pentru demnitatea și civilizația ta. Și pentru Dumnezeul tău.

Luptă pentru bunul Dumnezeu, care ți-a dat cele 10 porunci amintindu-ți că el e un Dumnezeu ce-și izbăvește poporul de robie. Și care-i vrea pe oamenii liberi, prețuind libertatea lor și a altora. El ți-a interzis să verși sângele altor oameni, făcuți după chipul și asemănarea Sa, ori să fii nedrept, să depui mărturie mincinoasă și să asiști pasiv la crimele și faptele nelegiuite ale altuia. La prăbușirea sub poveri a măgarului aproapelui tău, pe care-l urăști. Deși îl urăști, îți cere să-l ajuți. Ajută-l! Ca Dumnezeul tău să poată locui lângă tine, să fie în mijlocul tău, să nu-ți întoarcă spatele scârbit.

Chiar dacă ai obosit, ești extenuat și surmenat. Chiar dacă te-ai săturat. Sau dacă nu mai ai lacrimi. Nu uita. Ți-o spun clar, așa: Ucraina e acum și țara ta. Și va mai fi, cât va lupta.

Petre M. Iancu
sursa: petreiancu.com