Tin minte, de parca-ar fi fost ieri, imensul soc pe care l-am trait in timpul primei mele iesiri din tara.

Printr-un nesperat noroc, am fost atunci in cel mai frumos oras al lumii, locul pe care l-am considerat dintotdeauna centrul Universului, Roma. Tocmai pentru ca vazusem atatea imagini si filme cu Roma, citisem mii de pagini despre Roma si monumentele sale, nimic nu mi se parea strain sau neasteptat. Chiar si limba pe care o auzeam vorbindu-se in jurul meu era intocmai cu cea pe care o asteptam.

Socul avea sa vina spre seara cand, obosit dupa o nesfarsita plimbare prin cele patru catedrale patriarhale, m-am asezat la o terasa din preajma celei inchinate Maicii Domnului, Basilica di Santa Maria Maggiore. In fata unui pahar de vin si a unei generoase portii de gelato, savuram o seara calda de iunie, imbatandu-ma de muzicalitatea limbii in care se discuta la masa de langa mine, ocupata de un grup galagios de tineri „bine”, echipati cu toate accesoriile vestimentare care au facut din italian „arbiter elegantiarum” pentru lumea moderna.

Si deodata m-a izbit, trezindu-ma la o realitate urata, ceea ce vorbeau acei Gaius Petronius contemporani: isi impartaseau reciproc increderea in superioritatea comunismului si clamau asteptatul triumf al acestuia in emisfera vestica. Initial am crezut ca erau beti pentru ca, nu-i asa?, un om intreg la cap nu putea crede, treaz fiind, o asemenea enormitate. Apoi, intrand in discutia lor, am vazut ca nu erau nici beti, nici macar necititi sau prosti, asa cum am sperat pentru o clipa. Stateam hipnotizat si ascultam cum un grup de oameni bine hraniti, educati, impecabil imbracati imi explicau mie, un estic abia iesit din fostul „lagar socialist”, superioritatea oranduirii pe care am urat-o asa cum nu mai urasem nimic in viata. Mai mult, aveam sa aflu ca acei oameni pe care ii invidiam pentru viata pe care o duceau erau chiar comunisti cu acte in regula si, incredibil, ca mai erau multi ca ei in Italia (cateva milioane) . Am trecut repede peste acel soc imens intalnind apoi si oameni normali, care intelegeau foarte bine ce mizerie programata este comunismul.

De fiecare data, insa, cand aud, acum, lectiile despre Republica Moldova, tinute de catre expertii la moda de la Bucuresti sau din orice alta capitala vest-europeana, retraiesc acel sentiment de urat, de groaza si de scarba pe care l-am simtit in acea seara, in mijlocul Romei. Retraiesc, mai dureros si mai intens, clipele de groaza din acea prima seara la Roma, de fiecare data cand citesc sau aud peroratiile unor savanti ai minciunii si ai ticalosiei extreme.

Obsesia principala a armatei de caraghiosi care ne peroreaza, zi de zi, este negarea istoriei si a identitatii etnice a trei milioane de basarabeni si transformarea acestora intr-o masa amorfa de mancatori bilingvi de iaurt, instrainati de singura tara care are grija de ei.

Regula lui „kak izvestno”

Toate discursurile despre Basarabia se bazeaza pe certitudinea instaurata de temuta expresie stalinista „kak izvestno”, как известно. Aceste cuvinte, traduse prin „dupa cum se stie” se gaseau la inceputul fiecarui discurs al lui Stalin sau la inceputul articolelor programatice din Pravda. Practic, Pravda introducea o sentinta necrutatoare inca din prima fraza, de genul: „Dupa cum se stie, popoarele sovietice sunt fericite, iar americanii sunt cei mai tristi oameni de pe pamant”. Cam asa procedeaza si moldovenologii nostri, trantesc de la inceput niste sentinte aiuritoare, pe care apoi isi cladesc o constructie de minciuni desprinse din manualele de razboi hibrid.

Cea mai frecventa „kak izvestno” a lor este aceea ca basarabenii nu se simt, de fapt, romani, ei se simt un fel de ceva fara nume sau chip, dar sigur dedicati civismului. Ei sunt de etnie civica, vorbesc limba civica si isi vor construi un viitor stat civic, prosper si fericit. La fel de „kak izvestno” este si ura basarabenilor impotriva Romaniei sau dragostea lor pentru limba rusa; la fel de „kak izvestno” este si uriasul potential de dezvoltare al micutei republici, potential neatins din cauza unor neispraviti care raspandesc minciuni despre romanitatea sarmanilor moldoveni. Cea mai noua „kak izvestno” este aceea ca singura piedica in calea fericirii civice depline intre Prut si Nistru este … geopolitica!!! Tare asta, nu? Moldovenii s-au saturat de geopolitica, ei vor iaurt, ne spune cea mai recenta si la moda „kak izvestno„.

Cea mai mare comicarie la Chisinau este impamantenirea tiparului verbal „expertul de la Bucuresti„. Cum vrea trustul creierelor incinse de acolo sa arunce ceva pe piata, aduc imediat argumentul „expertului de la Bucuresti”. Si top ecranul sau pagina de ziar se umple de ochii infundati pititi dupa niste ochelari meniti a intari imaginea de expert a cate unui rotofei descheiat neglijent la ultimii nasturi; asa arata expertul tipic „de la Bucuresti” care ne dopeaza mintea cu „kak izvestno„.

Totusi, nimeni nu se prinde ca expertiza astora nu e altceva decat o obosita „kak izvestno„? Nu-i intreaba nimeni pe expertii supra-ponderali cum de s-a nascut Republica Moldova? Oare nu din geopolitica? Oare tratatul ruso-turc din 1812 nu era geopolitica? Sau pactul Molotov-Ribbentrop nu era tot geopolitica? Sau, mai nou, pactul Kozak-Johannes Hahn din 3 iunie 2019 nu e tot geopolitica? Pai, daca nu era amarata aia de geopolitica, cum de se uneau socialistii controlati de Moscova cu „democratii” Maiei Sandu si ai lui Andrei Nastase?

E drept, uneori expertii devin chiar ridicoli, cazand in capcana propriilor „kak izvestno„. Iata, bunaoara, ce enormitate ni se vinde de catre „expertul de la Bucuresti” de curand:

„Chiar credeti ca Moscova are nevoie acum de SIS (SIS este serviciul de informatii de dincolo de Prut- n.red.)? Un serviciu fara resurse financiare, fara tehnica, cu personal redus” (Sursa: AICI)

Serios? Adica Moscova nu are nevoie sa domine serviciul de informatii moldovenesc? Uite-asa ne explica expertul sa stam linistiti ca nu-i nimic rau in faptul ca Dodon l-a numit pe rusofonul Alexandr Esaulenco seful respectivului serviciu. Ptiu-ptiu-ptiu, expertule, ca bine le zici! Intamplator sau nu, expertul are si-un doctorat la Universitatea din Moscova si era mana dreapta a Ministrului de Externe de la Bucuresti, atunci cand acesta a semnat odiosul tratat de frontiera cu guvernul Filat, in noiembrie 2010.

Acelasi expert, un fel de Mama Omida a natiunii civice anti-geopolitice, a produs cea mai tare „kak izvestno” din istorie:

„La Bucuresti putem vorbi mai degraba de un interes scazut pentru Republica Moldova in ultimul an, un sentiment de dezamagire fata de ultimele evolutiile politice de la Chisinau. Bucurestenii si in general opinia publica din Romania daca este atenta la ceva din Est este atenta, in primul rand, la ce se intampla in Ucraina si asta vine si pe fundalul unei cresteri a temerii de Rusia. Este o teama fata de orice vine din Est si o amalgamare, intr-un fel, in mintea omului simplu intre moldovean, ucrainean si rus. E de pomina faptul ca la Bucuresti cel putin, cam toti moldovenii sunt numiti rusi – de la cei care vand in piete pana la functionarii de origine din Republica Moldova, care sunt angajati in Ministerul de Externe sau in alte ministere din Romania – toti sunt numiti rusi.” (Sursa: AICI).

Acum, sa fim bine intelesi: o prostie ramane prostie chiar daca e spusa la Europa Libera, dar totusi cum de nu ii e rusine sa declare ca la Bucuresti toti moldovenii sunt numiti rusi? Pai, cum sa ii fie rusine cand factorul politic se bazeaza pe expertiza lui si pe serviciile lui, chiar si in lipsa unui certificat ORNISS, de acces la documentele secrete?

Natiunea civica – felul principal al Propagandei

Tipic pentru Chisinau, la numai o strada (100 m) distanta de Ambasada Romaniei (aflata pe strada Bucuresti), pe strada Alexei Sciusev, se afla un restaurant devenit emblematic pentru moldovenismul civic, de extractie sovietica, numit, nu intamplator, Propaganda Cafe. La fel de neintamplator, Alexei Victorovici Sciusev, Aлексей Викторович Щусев, este arhitectul rus nascut la Chisinau care a proiectat sumbrul mausoleu din Piata Rosie in care zace imbalsamat unul dintre cei mai cumpliti criminali ai istoriei, Vladimir Ilici Ulianov (Lenin, pentru tovarasi).

Patroana restaurantului cu meniuri sovietice este nimeni alta decat faimoasa propagandista Natalia (fosta Natasa) Morari, Наталья Григорьевна Морарь, absolventa de Sociologie la Universitatea de Stat din Moscova si legendata ca ziarista de opozitie la Moscova. Morari este „imaginea” unui adevarat trust al creierelor, insarcinat cu transformarea basarabenilor in natiune civica. Ea intruneste toate punctele esentiale ale propagandistului civic moldovenesc: are un aspect placut in stilul moscovit contemporan, este in centrul presei glamour, fiind ” l’autre femme” a lui Chiril Lucinschi, unul din locotenentii lui Vladimir Filat, patronul republicii in timpul furtului miliardului de dolari; in plus, Natasa utilizeaza la perfectie limba civica: ea nu distribuie niciodata in mediul on-line, ea „face share”, de pilda. In mod simbolic, Natasa si-a instaurat cartierul general al propagandei natiunii civice la 100 de metri de Ambasada Romaniei. Meniul de la Propaganda este intesat de sovietisme (senzatie face, se pare, platoul „mana Moscovei”), precum si meniul ideologic servit de diviziile de natase chisinauiene.

Interesant de observat ca protectorul Natasei, Chiril Lucinschi, este chiar fiul lui Petru (fost Piotr) Lucinschi, membru al ultimului Biroului Politic al CC al PCUS si ultim prim-secretar al CC al Partidului Comunist din RSS Moldoveneasca. Lucinschi tatal a fost presedinte al Republicii Moldova intre 1997 si 2001, in perioada celui mai mare dezastru economic de acolo. […]

„Nu geopolitica” se traduce prin „Nu Romania”

La 3 iunie 2019, la Chisinau, marile puteri, UE, Rusia si SUA, au „nasit” o alianta contra naturii intre pro-rusii lui Igor Dodon si pro-europenii condusi de Maia Sandu si Andrei Nastase. Caracterul geopolitic evident este dat de faptul ca respectiva alianta s-a perfectat prin implicarea directa si prezenta fizica simultana la Chisinau a unor deminitari ai celor trei mari puteri, in primul rand a vice-premierului rus Dmitri Kozak si a comisarului UE pentru vecinatate, Johannes Hahn. Mai mult, alianta anuntata initial ca temporara a fost semnata pentru un ciclu electoral de 4 ani. Oricum, numai la Chisinau o alianta pentru un intreg ciclu electoral poate fi numita „temporara”.

Proaspata alianta a demarat in tromba un proces rapid de „de-oligarhizare”, adica de inlocuire a oamenilor lui Plahotniuc din fruntea institutiilor publice cu oamenii noii puteri.

In cadrul procesului de „de-oligarhizare”, Dodon si-a numit oamenii (de fapt, oamenii Moscovei) la conducerea Serviciului de Informatii, a ministerului Apararii si a ministerului pentru Reintegrare (pentru Transnistria, de fapt). Tot Dodon va numi procurorul general si toti sefii celorlalte agentii si autoritati.

Pe fondul faptului ca si „pro-europenii” Maia Sandu si Andrei Nastase l-au adus ca ministru de Externe pe romanofobul cu facultate la Moscova, Nicolae Popescu, s-a produs o succesiune de fapte uimitoare: ministrul Popescu a catalogat ocuparea Transnistriei de catre armata rusa in 1992 drept „razboi civil”, ministrul Apararii moldovean s-a intalnit cu ambasadorul rus pentru a discuta despre colaborare intre cele doua armate (Sursa: AICI), Maia Sandu a vorbit la Bruxelles despre un „statut special” pentru Transnistria (Sursa: AICI), tot Maia Sandu a promis, intr-un discurs in limba rusa tinut la inaugurarea noului mandat de baskan gagauz al Irinei Vlah, o autonomie mai mare pentru Comrat.

Toate aceste fapte justifica presupunerile ca alianta Dodon-Sandu-Nastase include si anexe secrete, care vizeaza teme precum un statut special pentru Transnistria si cooperare militara cu Moscova.

Pentru a deturna atentia de la aceste teme majore, trustul de propaganda de la Chisinau, sustinut de „expertii de la Bucuresti”, au inventat lozinca „Nu geopoliticii”.

Tat normal!, cum zice basarabeanul in limba civica. Numai ca rusii si germanii lucreaza de zor la o rezolvare chiar geopolitica a Transnistriei. „Curat geopolitica, coane Fanica!” Si atunci, ce-o insemna de fapt propaganda bazata pe „Nu geopolitica”? Insemna, de fapt, ca numai Romaniei ii este interzisa geopolitica la Chisinau. De ce tipa diviziile de natase si „expertii de la Bucuresti” impotriva geopoliticii? Pai, uite de-aia, sa nu apuce vreun anti-expert de la Bucuresti sa faca un mic calcul:

– Romania este principalul partener comercial al Republicii Moldova, fiind si principala piata pentru exporturile moldovenesti (aproape 30% din total);

– Romania acorda anual 5.000 de burse de studiu, de vreo 20 de ori mai mult decat toate celelalte state din lume;

– Romania a acordat un credit „cu buletinul” de 150 de milioane de euro si nu prea il mai cere inapoi, cam dublu decat au dat toate celelalte tari;

– Romania a furnizat energie electrica gratis in anii 90 si 2000 cam de 200 de milioane de dolari, la valoarea de astazi;

– Romania a acordat un ajutor nerambursabil de 100 milioane de euro, mai mare decat cel dat pana acum de UE (de doar 90 de milioane de euro);

– Romania a acordat cetatenia sa pentru 1 milion de basarabeni, care muncesc astazi in Occident sau aici si trimit remiteri de jumatate de miliard de euro in fiecare an, usurand uriasul deficit de cont curent din Republica Moldova;

– Banca Transilvania a fost prima banca occidentala care a cumparat o banca moldoveneasca, salvand sistemul bancar de acolo dupa scandalul legat de furtul miliardului si de spalarea a 20 de miliarde de dolari.

Intr-un cuvant, Romania este principalul sponsor al Republicii Moldova, dar, de acum inainte, are interzis la geopolitica la Chisinau. Pai cum vine asta? Adica Berlinul si Moscova au voie la geopolitica la Chisinau, dar pe banii amaratilor de romani? Cam asa s-ar traduce propaganda aiuritoare a trustului creierelor de peste Prut si a „expertilor” de la Bucuresti. Ei nu apara castitatea relatiei politice dintre Igor Dodon si cuplul Maia Sandu-Andrei Nastase; tema lor este, de fapt, alungarea Romaniei, ca prezenta si influenta de la Chisinau. Oare guvernantii nostri se vor lasa pacaliti din nou de propagandisti si „experti”? La fel ca in 2005? La fel ca in 2009? La fel ca in 2010? La fel ca in 2014? La fel ca in 2015?

Petrișor Peiu

PRELUAT DIN   ziare.com