Pr. Sorin Bute: Rugăciunile pentru pace și falsa neutralitate

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a cerut tuturor preoților să rostească, la Liturghia din 24 august, rugăciunile speciale pentru pace recomandate de Părintele Patriarh Daniel deja din luna martie, 2022. Este un gest firesc și nobil, care arată grija Bisericii noastre față de problemele stringente ale lumii de astăzi.

Încă din primele zile ale războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, teologi și creștini de la noi și din alte părți au îndemnat, într-un spirit de echidistanță, să ne rugăm pentru pace fără a deosebi între victimă și agresor. Se spunea că nu este nevoie să discernem între cei nevinovați și cei care asupresc, pentru a nu cădea în osândire și judecată. Rugăciunea ar trebui să fie, așadar, doar „pentru pace în lume” și „pentru toți”, fără distincție.

Însă rugăciunile pentru pace pe care Sfântul Sinod ne îndeamnă din nou să le rostim, oferă o altă perspectivă decât cea a teologilor neutri.

Aceste rugăciuni disting limpede, așa cum este firesc, între victime și agresori. Ele nu se mulțumesc cu un apel vag la „pace pentru toți”, ci pun în lumină adevărul dureros al războiului: există agresori și există victime.

Prin ele cerem lui Dumnezeu, înainte de toate, să „dezrădăcineze ura, învrăjbirea și dorința de stăpânire din inimile celor ce asupresc pe cei nevinovați”, arătând că adevărata cauză a războiului stă în răutatea agresorului. Totodată, Îl rugăm pe Dumnezeu „să-i izbăvească de strâmtorare pe cei asupriți de năvălirea oștirilor”, „să aducă pocăință asupritorilor” și să mângâie pe cei care trăiesc durerea, prigoana și pribegia.

Pacea nu este, în aceste rugăciuni, o simplă suspendare a conflictului, ci o lucrare a dreptății: încetarea asupririi și îndreptarea, prin pocăință, a celor care fac răul. Biserica nu relativizează răul și nu îl pune pe același plan cu suferința celor nevinovați, ci îi spune pe nume și Îl roagă pe Dumnezeu să-l oprească.

Astfel, rugăciunile pentru pace devin și o mărturisire a adevărului: pacea autentică nu vine prin neutralitate, ci prin biruința binelui asupra răului și prin pocăința celor ce asupresc.

Teologii neutri, profesioniști sau de ocazie, propun o rugăciune fără contur, o pace vagă și chiar nedreaptă, prezentată drept „de patru ori mai bună” decât un război drept – în realitate, pseudo-argumente pseudo-spirituale pentru capitularea victimei, în locul opririi și pocăinței agresorului.

Rugăciunile pentru pace propuse de Părintele Patriarh Daniel, însă, arată limpede că adevărata pace nu se clădește pe indiferență morală. Ea presupune numirea răului, rău, oprirea asupririi, pocăința agresorilor și vindecarea și ajutarea victimelor.

Așadar, Biserica nu ne învață o teologie a neutralității, ci o teologie a adevărului și a dreptății. Pacea pe care o cerem lui Dumnezeu nu este o pace relativă, ci pacea cea adevărată: rod al dragostei, dar și al biruinței binelui asupra răului.