Ce NU este conservatorismul a devenit din ce în ce mai clar ochilor larg deschiși. Această punctuală clarificare s-a ivit din manifestarea agresivă a imposturii, a ignoranței totale pe subiectul în sine, din clovneria consumată abundent în agora, din tentativele de instrumentalizare a religiei populare (creștinismul e altceva), din crizele isterice de naționalism inutil resuscitat, din atacurile imunde la patriotismul luminat, la codul bunelor maniere, la eleganța libertății de exprimare, la realitate.
Ce este realul conservatorism derivă natural din opusul manifestărilor simptomatologiei sumar descrise mai sus.
Conservatorismul, nefiind o ideologie, este antiutopic, deci realist, este profund reverențios cu libertatea structurală a omului care are vitală nevoie de ordine, cu tradiția culturală și morală pe care o absoarbe fertil.
Realul conservator mizează constant pe prudență, înțelepciune acumulată în timp și competență, pe organică transformare, nu pe revoluție demolatoare.
Conservatorismul nu-și propune să „radă” katehontic pe nimeni și nimic, hazardându-se să promită ridicol reinstalarea paradisului pe pământ într-o nouă vârstă de aur. Nici măcar în arealul marcat ancestral de-un picior de plai și-o gură de rai.
Conservatorismul, hrănit de imaginație morală, este în esență o elegantă preferinţă a minţii pentru valorile permanent stabile ce trebuie protejate și duse mai departe în „societatea eternă” fondată chiar pe ele, este un fel aristocratic de a simţi convertit într-un mod nobil de a fi: cu-minte, adecvat la realitate, nu în răspăr cu ea, ancorat realist nu irațional în credință, cumpănit, deci flexibil, natural politicos și, pe cât posibil, educat, întrucât creștinismul îndeamnă intens la cunoaștere și trezvie, niciodată la prostie.
Discernământul, bunul-simț, fidelitatea față legile morale naturale, observarea lucidă a propriilor limite și a regulilor sociale, respectul pentru ierarhia valorii, străduința onestă de a te îmbunătăți și rafina în relația cu celălalt, acestea și alte virtuți prețuite și cultivate de conservatorismul real, protejează de orice formă de radicalism și de alunecarea în coșmarul totalitarismului posibil, din păcate, mereu.
Vasile Bănescu
