oameni cu adevărat liberi care n-au băgat capul în nisipul ticăloșiei refuzând să se pronunțe cu privire la adevărul strigător la cer al crimelor în masă comise împotriva poporului ucrainean,

oameni care disting prea bine „claritatea morală” cu fundament biblic de viclean insinuata „semnalare a virtuții”, călăul de victimă și propaganda mascată de adevărul care nu are nevoie de măști,

oameni acuzați obsesiv-compulsiv de „propagandă” pro-europeană (ca și cum normalitatea are nevoie de propagandiști), chiar de un „acoperit” al neoficialei „Secții de Propagandă” din cadrul realului război hibrid purtat azi în România,

este un lung episod, nu doar psihotic, al asaltului „acoperiților” cu ridicole aere de illuminati, al câtorva pseudo-jurnaliști cu vocația îndelung camuflată a mercenariatului și al propagandiștilor pro-Rusia care se suprapun cu precedenții, asupra unor binecunoscute personalități culturale oneste, oameni neînregimentați ideologic și care își folosesc cu discernământ în spațiul public inteligența nevândută și experiența profesională incontestabilă.

A deplânge obsesiv, frustrat și furios „deriva propagandistă și moralistă a clasei intelectuale române”,

acea intelectualitate restrânsă care în ultimii ani a demontat public și ferm conspiraționismul și propaganda de sorginte rusească ce aduseseră România acum 8 luni pe marginea prăpastiei, filetismul care macină Biserica din interior, (deep)fake-news-urile care malformează mințile, incitările partinic-politice la ură și la violență stradală care au creat o psihoză suicidară în societatea grav scindată și pe jumătate hipnotizată de câțiva demonii la costum și cravată în misiune la București,

acea intelectualitate care nu s-a făcut că nu aude timp de 3 ani întrebarea „Cum vă poziționați față de invadarea unei țări suverane în care sunt bombardați civili?” și care nu a răspuns în doi peri că nu are probe concludente pentru a se pronunța pe tema diferenței între agresor și agresat, patriot și psihopat,

această perversă deplângere a faptului că minciuna nu trece drept adevăr și trădarea acestuia drept onoare, e doar simptomul cel mai evident al situării de partea celor ce au luptat și luptă în continuare cu realitatea care îi stingherește și enervează cumplit.

P.S.

A te pe cățăra recent pe ziua unui mare om de cultură, intelectual public situat pe polul opus ticăloșiei tale prin manifesta sa claritate morală care te scoate din minți, a face asta doar pentru a-ți lipi o clipă imaginea de-a lui și a mai vitupera a mia oară împotriva „intelectualilor publici”, prieteni reali ai sărbătoritului, iată cum se manifestă o imensă frustrare, furie provocată de (auto)deconspirare și neputință de a mai mima à la longue că ești altcineva decât ești.

Vasile Bănescu
sursa: Facebook