În timpul în care „cel mai mare ctitor” de biserici monumentale, vajnic „apărător” al valorilor creștine împotriva maleficei Europe, bombardează milostiv un spital de copii, sfârtecându-le trupurile și pulverizând sufletele părinților acestora,

alți vajnici apărători sub acoperire, nu ai Ortodoxiei, ci ai ortodoxismului ultranaționalist, antieropean, mimează cabotin îngrijorarea și deplâng prolix-barbarizant „ortopenizarea” Ortodoxiei și „eviscerarea” acesteia din interior. Semănând confuzia și încurajând iluzia că ortodoxismul politizat și orientat spre estul asiatic e calea, nu Ortodoxia trează și orientată natural după pendulul timpului

în care are datoria să-și reverse inteligent și realist mesajul.

Este deplâns, adică, marele „păcat” al universalizării Evangheliei lui Hristos, Cel care, în ciuda a ceea ce se știe, de două milenii, ar fi zis, deși nu s-a consemnat nicăieri:

„Nu propovăduiți Evanghelia la toate popoarele, țineți naționalist cu dinții de ea. Adevărul vă aparține exclusiv vouă, celor ce nu-i lăsați pe alții să intre în Împărăție.

Voi, doar voi sunteți sarea pământului și piperul cuvântului, voi sunteți supremii.

Fiți feroce ca lupii și înțelepți ca oile!”

Ce apără contorsionist șerpii propagandei antieuropene cu limba lor bifurcată, semn că slujesc la cel puțin doi domni?

Câteva lucruri utile cauzei și contextului, firește :

– formele și formulele fără fond, întrucât sunt declarat antilovinescieni, deci antieuropeni. Ca și cum Europa ar fi gubernia barbariei anticreștine și dictatoriale de ieri și de azi.

– crunta incultură religioasă care ignoră și chiar urăște miezul creștinismului, înlocuindu-l cu ritualismul comod și sterp, împănat cu superstiții, incultura care nu cunoaște nici Crezul, care nu a citit nici Evanghelia, care doar crede că crede, fără să știe exact în ce sau în cine.

– ignoranța botezată în masă, adică la grămadă, cu numele de „puritate a sufletului” și care ține bine închiși „ochii de văzut”. Aceștia se deschid tocmai prin cunoașterea și credința venite nu doar prin auzire ca în primul secol creștin, ci și prin lectură necesar ramificată. În primul rând a Evangheliei, a Scripturii construite pe adevăr revelat, nu pe sofism deșănțat.

Cu cât mai ignoranți cu privire la creștinism și Ortodoxie cu atât mai creștin-ortodocși? Iată o minciună mare cât turnul Babel al propagandei obraznice până la cer și construite pe nisip (în ochi), nu pe stâncă.

În același timp, o realitate perfect convenabilă vicleniei „celui rău” și acoliților săi care ne vor, desigur, cât mai confuzi în legătură cu Hristos și mesajul Lui. Unul care trezește, nu sedează, nu manipulează.

– încremenirea în formalismul religios care are virtuțile unor plăci de aterom depuse pe vasele prin care circulă sângele Tradiției (nu al tradiționalismului) și care fac legătura dintre inimă și creier, blocând coborârea minții în inimă.

– sacrificarea adevărului creștin transformator de vieți și accesibil celor curați cu inima, nu doar cu doctrina, în favoarea celor travestiți în oi inocente și competente chiar și în materie de credință.

– promovarea prin propaganda care strigă „propaganda!” a narațiunii tranchilizante, conform căreia instalarea lucidă în realismul creștin care separă ferm răul de bine și adevărul de minciună, este echivalentă cu trădarea acestuia.

Întrebarea pe care o formulează bunul-simț și discernământul netrucat este constant aceeași:

cum s-ar raporta azi, în contextul războiului văzut și nevăzut, Hristos și Sfinții Săi la ce (ni) se întâmplă acum, la creștinism, Biserică și Ortodoxie?

Oare altfel decât „ieri, azi și în veci” ? Oare altfel decât în Evanghelie?

Să (re)deschidem Scriptura, să nu mai debităm vindicativ minciuna, să prețuim cultura, cea a Duhului mai întâi!

Restul nu e doar deșertăciune, ci sfidare a Adevărului răstignit pentru noi toți și pe care unii îl mai răstignesc încă.

Vasile Bănescu