Răspunzîndu-le celor care l-au criticat pentru modul în care l-a întîmpinat pe preşedintele comunist al Venezuelei , Obama spune că a întinde o mînă inamicilor, întăreşte Statele Unite.
Acelaşi lucru i se poate critica lui Obama şi pentru curtoazia pe care a arătat-o regimului islamist din Iran, condus de dragul de Ahmadinejad, care din luarea cu asalt a ambasadei americane de la Teheran în 5 noiembrie 4 noiembire 1979, a făcut sărbătoare naţională. Acea zi s-ar putea numi ziua „Moarte Americii”, acesta fiind strigătul cel mai auzit în timpul festivităţilor.
„Se spunea că dacă dăm semne de curtoazie sau pornim dialog cu guverne care au fost iniţial ostile nouă, acesta ar fi un semn de slăbiciune,” a spus Obama, reamintind de cursa lui pentru Casa Albă şi răspunzînd criticilor astăzi.
„Poporul american nu a crezut această idee”, a spus Obama. „Şi este un motiv bun pentru care poporul american nu a crezut asta – pentru că nu are sens.”
Obama says reaching out to enemies strengthens US
Dacă vrei pace, fii pregătit de război. Îndemnul aparţine generalului roman Flavius Vegetius Renatus şi a fost formulat în urmă cu mai bine de 1600 de ani. Sun Ţu a oferit în esenţă acelaşi sfat cu nouă secole mai devreme şi tot lui îi este atribuit aforismul lui Vegetius la începutul unui film pe care l-am văzut recent la Centrul Nobel pentru Pace din Oslo. Însă filmul citează această zicală străveche doar pentru a o contrazice. După ce serveşte o istorie pervers alterată a Războiului Rece, a cărei idee vîrf de lance este că mişcarea pentru pace a făcut să cadă zidul Berlinului, filmul se încheie cu o concluzie care răstoarnă complet intuiţia lui Vegetius: “Dacă vrei pace, pegăteşte-te pentru pace.”
Acestea se vor vorbe înţelepte, un motto al noului mileniu. De fapt este o dorinţă manifestată într-o gîndire care nu decurge logic din istoria Războiului Rece sau a oricărui alt război. Lecţia adevărată a Războiului Rece este aceeaşi cu învăţămintele lui Sun Ţu şi Vegetius: conflicte au loc şi puterea contează. Este mai bine să fii puternic decît slab. Eşti mai în siguranţă cînd alţii ştiu că eşti pregătit să te ridici pentru cauza ta decît atunci cînd te lauzi cu propria neputinţă sau lipsă de apărare. Nu e nimic misterios în legătură cu acest adevăr. Si totuşi e negat nu numai de filmul Centrului pentru Pace dar şi de mişcarea alarmantă şi în creştere rapidă simbolizată şi promovată de acest Centru.
Să o numim escrocheria păcii.
Bruce Bawer, While Europe Slept
8 Comments
gabhry_el
19 April 2009Pacea universală nu există decît în Împărăţia cerurilor, nu pe pămînt.
SUA trebuie să se schimbe totalmente ca să fie pe placul duşmanilor ei.
Primul pas – alegerea lui Obama – pare făcut.
O să le iasă americanilor pe nas împăciuitorismul „înţelept” cu care vor să înduplece duşmanul.
costin
19 April 2009salut gabhry_el,
asa e, o sa le iasa pe nas. nu au decit sa se spele cu el pe cap cel putin 4 ani de acum incolo, dar mai grav este ca prostiile care le face nu vor afecta doar America, in echilibrul extrem de fragil in care se afla lumea acum.
si ma gindeam, Obama poate fi considerat chiar un Chamberlain la puterea a doua, de vreme ce el alearga pe tot mapamondul in cautare de dictatori si tot felul de descreierati, pentru a le pupa miinile. Chamberlain, saracu’, nu l-a crezut pe cuvint decit pe Hitler. Obama vrea sa fie prieten si cu Ahmadinejad si cu Chavez, probabil ca o sa ii trimita citeva sarutari de la distanta si lui Kim Jun Il.
gabhry_el
19 April 2009costin
în plus, cînd vrei să-i împaci pe toţi, nu numai că nu împaci pe nici unul, dar ţi-i faci pe TOŢI duşmani
SUA şi-a atins prin Obama limita incompetenţei politice şi strategice
e corectă politic pînă la capăt: e gri
????
Imperialistu'
19 April 2009Cu observatia, Gabhry_el, ca in cazul de fata, tov. Obama incearca ceva realizabil: impacarea inamicilor SUA.
Rusia, Iranul, China, Coreea de Nord, Venezuela si Cuba au cazut de acord acum mult timp asupra pericolului american. Nu stiu in ce masura chinezii si rusii sunt incantati de persepectiva unei puteri nucleare la Teheran, dar toate actiunile lor sugereaza ca mai degraba ar lua partea ayatollah-ilor decat a Occidentului.
P.S. Eu zic sa ii acordam lui Obama Premiul Neville Chamberlain pentru Cel Mai Mare Idiot din Politica Mondiala de la Jimmy Carter Incoace.
gabhry_el
19 April 2009imperialistu’
„împăcarea inamicilor SUA”
????
very good point, ca să mă exprim astfel
dr pepper
19 April 2009ei bine, dupa aproape un an – se pare ca si ei au ajuns la aceeasi concluzie:
Chris Matthews Compares Obama To Neville Chamberlain
eu vad asta ca o performanta a ‘telectualilor. macar au ajuns sa vada… chiar si daca dupa atat de mult timp.
sau o fi fost doar un sprijin pentru suplimentarea trupelor?
greu de zis cu cineva precum chris.
vi’l aduceti aminte? e cel care plangea in direct la alegeri.
Francesco
19 April 2009Da, sustin propunerea Imperialistu’-lui! Mi-a placut si asta Dr. Pepper:
Revenim in curand la Obama, nu l-am uitat…
fish
19 April 2009rusii dau semne de dezghetz – sau cel putin pun un cont in fatza (nu mi-e clar daca e al iranului – sau a SUA) aici