Dacă ne uităm la știri sau dacă urmărim presa nu de puține ori cu greu reușim să ne păstrăm cumpătul și să nu cădem într-o cruntă deznădejde. O bună parte din informația ce ne parvine are toate șansele să ne deprime. Unele știri ne prezintă o sumedenie de crime sau de violuri, pe alte canale vedem un șir nesfârșit de politicieni sau de oameni de afacere corupți. În alte emisiuni aflăm despre defrișările masive făcute de Schweighofer sau despre punerea pe butuci a fostelor fabrici din perioada comunistă. Înstrăinarea terenurilor agricole, proiecte imobiliare defectuoase, retrocedări frauduloase, proiecte eșuate completează și ele o imagine cât se poate de sumbră. La toate acestea se mai adaugă și o sumedenie de știri legate de incapacitatea noastră de a ne valorifica potențialul, resursele noastre, despre pârtii de schi lăsate în paragină după ce s-a cheltuit o avere pentru a le pune la punct, despre găinăriile făcute de conaționalii noștri în occident, despre faptul că ținerii noștri dotați pleacă din țară, despre faptul că nu mai avem nici industrie și nici armată. La toate acestea se mai adaugă informații de genul cum că UE ne folosește doar ca pe o colonie, pericolul rusesc ne pândește la tot pasul, există o conspirație împotriva României, că ne paște un real pericol de dezmembrare a țării…
În unele emisiuni sau publicații tradiția noastră este bagatelizată și aruncată în derizoriu, eroii și modelele noastre sunt demitizate și relativizate. Realizările noastre istorice sunt interpretate ca fiind datorate doar norocului și oportunității, oricum noi nu avem nici un merit fiind un popor laș, prost, hoț, leneș și incult. Orice am făcut noi nu a fost bine, orice au făcut alții a fost perfect. De asemenea ni se induce o culpabilizare istorică de care spune că i-am trădat pe toți aliații noștri, că nu am fost decât niște oportuniști, niște hiene ale istoriei.
Tocmai acum, în an centenar, statul de drept este sub asediu, justiția este în pericol, imaginea țării se prăbușește după represiunile jandarmeriei la mitingul diasporei, iar cei de la guvernare doresc să ne scoată din UE și să instaureze o dictatură pe model turcesc.
Conform unor statistici suntem în multe privințe pe ultimul loc în Europa… Toate acestea ne fac să ne simțim vinovați, sătui, scârbiți de noi înșine, inferiori, patologic inadaptați și inadaptabili, frustrați, primitivi, hoți, proști, leneși, inculți. Ideea de bază este aceea că în țara noastră nu a fost bine niciodată și nici nu va putea fi vreodată.
Dacă este să cumulăm informația din unele medii, aceasta este imaginea ce se imprimă în inconștientul colectiv. Dar, suntem noi oare chiar așa? Haideți să analizăm puțin la rece cum suntem noi de fapt și spre ce anume ne îndreptăm.
România este membră NATO și de asemenea membră UE. Pentru prima dată în istorie suntem în grupul celor mai puternici atât militar cât și economic. Granițele țării noastre sunt garantate de către aliați în fața oricărei potențiale agresiuni. Oricât “bine” ne-ar dori Rusia sau alți vecini, granițele nu se mai pot schimba, din acest punct de vedere suntem în siguranță.
De asemenea sunt milioane de români plecați la muncă în țările UE, sunt acolo fără a avea nevoie de umilitoarele vize, unii învață, alții fac bani, mulți trimit și acasă, astfel crescând valoarea proprietăților în țară și contribuind la acumularea de capital. Poate că mult mai important decât banii este faptul că cei plecați intră în contact și încep să se obișnuiască cu o altă lume, cu alte valori, cu altă civilizație. Ei încep să vadă, să compare, să judece și să înțeleagă altfel lumea. Până și cei mai simpli dintre ei, cu timpul, căpăta inevitabil altă viziune asupra lumii. Până ajung să se cizeleze, unii din ei mai comit fapte reprobabile, dar cam la fel făceau și italienii când au emigrat, și spaniolii după dictatura lui Franco, și grecii din Australia, ca să nu mai vorbim de irlandezii din America. După un timp situația s-a schimbat și aceasta este tendința și în ceea ce îi privește pe emigranții români.
Să nu uităm că până la urmă statul român modern a fost făcut de tinerii boieri ce au studiat în occident, a fost creat de sus în jos, de către o infimă minoritate a elitelor conducătoare ce conducea o enormă masă de țărani, țărani ce nu erau conectați la valorile occidentale. Acum cei ce pleacă fac parte dintr-un fenomen de masă, ajungând la o formă ce treptat va căpăta și un fond prin interiorizarea unor valori vestice.
În țară au venit și continuă să vina o serie de investiții străine. Desigur, ele vin ca să câștige bani, nu vin de dragul nostru, ci vin din interes, ne folosesc, dar și noi ne folosim de ei în cadrul unui avantaj reciproc. Noi, atât cei de acasă cât și cei plecați în Vest, în covârșitoarea noastră majoritate nu am știut să facem bani, să fim patroni, antreprenori, dar treptat, treptat învățam. Totul vine cu un preț, dar altfel nu se putea. Treptat începem să ne obișnuim cu o anumită etică a muncii ce înainte ne lipsea cu desăvârșire. Este ca și atunci când vrei să înveți să înoți, întâi te scufunzi un pic și doar mai apoi treptat, începi să îți dai drumul. Treptat, învățam și noi să muncim și să facem business ca în occident. Lumea devine mai informată, având o multitudine de surse de informare, și începe să se dezvolte un spirit civic, spirit ce noi, din punct de vedere istoric, nu l-am avut niciodată. Să ne amintim de Ordonanța 13. Lumea începe să iasă în strada pentru o idee, nu numai pentru mâncare sau pentru bani în plus.
Abia acum putem să spunem că avem prima și momentan singura generație normală ce a putut să o aibă această țară în condițiile anormalității cronice a istoriei noastre. Părinții încep să își educe altfel copiii, fără să le distrugă personalitatea, fără sintagma “bătaia este ruptă din rai”, așa cum s-a întâmplat în generațiile trecute.
Evident că mai avem foarte mult de recuperat, dar în nici un caz nu suntem noi oaia neagră a continentului. Oare în Albania, Kosovo, Bulgaria, Serbia, Bosnia, Ucraina, Belarus este mai bine ca la noi? Nu cred!
Ar trebui să lăsăm discursul mizerabilist și să ne concentrăm pe o evaluare pozitivă și constructivă de sine.
Unele medii ne prezintă ca fiind fără coloană, pentru că i-am fi trădat pe aliații noștri. Cel mai des întâlnit exemplu este acela că noi i-am trădat pe nemți la 23 august. Nimic mai fals! În 1940 atât ruși cât și nemții își dădeau mâna pentru a ne lua părți din țară, ulterior noi am încercat să profităm de rivalitatea lor pentru a ne recupera o parte din teritoriul pierdut. Noi am fost aliați de context când cu unul, când cu celălalt, dar cum fiecare dintre ei ne-a furat în prealabil, este absurd să pretinzi să fii “credincios” unui astfel de “aliat” când de fapt ambii ne erau dușmani.
După revoluție, 100 de mărci erau banii pentru o lună de zile la noi, iar un neamț făcea cam 3000 pe lună, deci o diferență de 1 la 30. Acum un german câștiga cam de 5 ori mai mult că un român. Astăzi nu mai avem nevoie de umilitoarele vize. O parte dintre noi mergem la schi în Austria, ne petrecem vacanțele în Spania, facem city-break la Viena… este rău? Nu cred! Mai mult, este prima oară în istorie când am ajuns noi să exportăm mașini în Germania! Adevărul este că diferențele dintre noi și vestici tind să se diminueze în timp.
Este occidentul o lume perfectă, o lume ideală? Categoric nu! Nici vorba de așa ceva, are multe neajunsuri dar cu toate acestea este de departe cea mai bună alternativă pe care o avem.
Este adevărat că anumite simboluri, eroi și modele sunt reinterpretate și relativizate, este destul de grav că de obicei nu se pune nimica în loc, dar pe de altă parte, doar o cultură ce a ajuns la un anumit grad de maturitate poate să își chestioneze premisele pe care ea s-a construit.
Pentru prima dată în istoria României, lupta anticorupție a devenit serioasă, ajungând să decimeze în mod semnificativ “elita” noastră. Partea coruptă a clasei noastre politice este disperată și furibundă pentru că a ajuns la o răscruce, fie se reformează, fie ne întoarcem la o dictatură, o cale de mijloc nu mai există…. Oricâte eforturi disperate fac unii pentru a erdoganiza țara, efortul lor va fi sortit eșecului.
Suntem în NATO și UE, avem o diaspora numeroasă ce în marea ei majoritate nu mai poate fi manipulată, avem de câțiva ani un puternic spirit civic, avem o generație tânără informată și educată, deținem o poziție geostrategică vitală (în special după defectarea Turciei), avem investitori străini ce ne impun o altă etică a muncii, partea privată a economiei este semnificativ mai mare și mai puternică decât partea bugetară… și oricum mentalitatea unei părți semnificative a cetățenilor s-a schimbat așa încât nu mai merge cu mineriade și măsuri autoritare.
Mai bine și mai sigur ca acum nu a fost niciodată în România. Da, este rușinos și umilitor ceea ce face actuala putere, dar este demn de admirație reacția civică a părții sănătoase din societatea noastră… iar acea parte devine tot mai numeroasă. Indiscutabil există o jumătatea goală a paharului, dar mai există și o jumătate plină ce trebuie și ea luată în considerare… altfel riscăm să nu mai vedem pădurea de copaci.
Silviu Buzan
Romanian
5 comentarii
Stelian
23 noiembrie 2018Sa lasam chestia cu centenarul deoparte, deoarece a devenit ceva banal.
Reactia civica? Una gluma buna. Reactia civica este fara urmari pe scena politica. Iar peste 2 ani veti fi pusi sa alegeti intre coruptii PSD si cei din PNL, veniti pe turnanta tot din PCR-FSN. Cu ceva umbre de culori gri PMP-iste, USR-iste si ALDE-iste.
Si s-a iesit masiv in strada in Bucuresti si un pic in citeva orase mari. In rest?
Romania inca n-a lamurit enigma din decembrie 89, n-a pedepsit pe autorii morali ai mineriadelor (vreo 6 la numar, din care 4 in epoca Iliescu), si nici pe cei ce au dat cu bita in cap.
Adica se incearca sa se construiasca ceva pe o baza de nisip sau lut, nicidecum pe ceva solid.
Si fiindca nu este solid, se surpa mereu.
Nu mai vorbesc de istoria nitel mai indepartata, incepind chiar cu ceea ce se vrea sarbatorit, centenarul….
Care de fapt a inceput prin martie 1918, cind cu realipirea Basarabiei dupa ce fusese cedata in 1812 Rusiei tariste si continuat cu alipirea Bucovinei si terminata cu unirea transilvaniei si a Banatului. Care n-au avut administratii romanesti decit ceva mult mai tirziu, iar de recunoscut de catre marile puteri si mai tirziu.
Apropos, nu s-a intrebat nimeni de ce e distanta de atita vreme intre alipirea Basarabiei si celelalte? In 1917 aliatul Romaniei, Rusia, dupa revolutia bolsevica se retrage de pe front si incheie pace separata cu Germania, pacea de la Livadia. Romania, ramasa practic in Moldova, se vede practic singura pe frontul rasaritean, contra Germaniei. Asa ca se vede nevoita sa schimbe guvernele si sa incheie o pace cu Germania. Pacea de la Bucuresti, semnata de guvernul Marghiloman, dar neratificata de parlamentul de la Iasi si nici de rege. Pacea este grea, se pierd teritorii, se cer despagubiri de razboi mari, dar este salvata monarhia (Germania dorea plecarea monarhiei de Hohenzolern de pe tronul Romaniei) si se primeste drept compensatie pentru teritoriile pierdute, Basarabia, care se dorea independenta fata de noul stat sovietic, cum independenta a fost o vreme si Ucraina. De cautat prin presa vremii si de vazut reactiile politicienilor de atunci. (Sa stiti ca nici in 1916 cind a intrat in razboi, aliatii nu s-au tinut de cuvint fata de Romania nici cu frontul din Balcani, nici cu munitii nici cu armament, si nici rusii cu trupe prea multe asa ca dupa o prima luna de succese au urmat lunile de groaza si fuga din fata inamicului cu refugierea de la Iasi.)
Macar de o istorie adevarata sa fi avut parte, nu tot de cea de tip comunistoid in care faptele sunt inversate…
Nu e bine in Romania si nici nu va fi, pentru ca nu poti iesi din groapa tragindu-te de par. Trebuie sa fii tras de altcineva…
Nu e mai bine ca in Romania in Albania si nici in Bielorusia. Dar cred ca e mai bine decit in Romania in fosta RDG (ca pe asta a tras-o de par RFG, dar cu ce costuri materiale si sociale…), cred ca prin fostele republici baltice, Polonia, Cehia si chiar in vecina de la sud, Bulgaria.
Vedeti ca in Romania se manifesta din nou sloganul cu “N-a mincat salam cu soia ca noi!”
Si aveti grija ca nu va uitati in oglinda cea buna, ci in cea rea, care face ca totul sa fie frumos.
Anca Cernea
23 noiembrie 2018Stelian,
În general, nu cred că suntem în dezacord.
Detaliile istorice pe care le menționați nu contrazic articolul colegului nostru.
Singura diferență pe care o observ este aceea că noi nu lăsăm deoparte „chestia cu centenarul”, nu credem că e „ceva banal”.
Nu e banal.
Unirea a fost obținută cu un mare preț de sânge, în Primul Război Mondial.
La Unire s-a lucrat cu cel puțin două sute de ani înainte, de către cărturarii Școlii Ardelene și de către fruntașii politici români din Ardeal.
Cum să trecem așa ceva sub tăcere?
Dacă noi lăsăm deoparte Centenarul, uitați-vă că Viktor Orban, prietenul lui Putin, nu scapă nicio ocazie să se lamenteze de „Trianon”. Adică, noi să renunțăm să spunem cum s-a unit România, în timp ce în jurul nostru nu încetăm să auzim variante „istoriografice” revizioniste, anti-românești?
România chiar are cu ce se mândri. Nu e cazul să ne punem tot mereu cenușă în cap și să cerem iertare de la nemți și de la ruși că existăm. Mă refer la istoriografia de tip Lucian Boia, Jens Schmitt și a altor pedagogi ai rușinii și umilinței.
Da, sunt multe imperfecțiuni de reproșat și de reparat în România de azi.
Dar calea nu este asta, a lui Boia-Schmitt, a tăvălirii prin noroi a tot ceea ce era considerat de părinții noștri valoros și sfânt, a ignorării acelor capitole care vorbesc despre martirii și eroii noștri.
Dacă vrem ca românii să se mobilizeze, ca să dea afară ciuma roșie și să creeze o expresie politică pentru aspirațiile creștine, patriotice și pro-atlantice ale majorității, e bine să le punem în față exemple de măreție din trecut, nu să le spunem că sunt proști, nevertebrați, inculți, și că singura lor șansă e să fie slugi la Herrenvolk – cum le spun Boia, Schmitt și toate Stiftungen care acționează în România.
Polonezii de aceea stau mai bine decât noi, pentru că IPN-ul lor nu e condus de indivizi numiți cf. necesităților politicii istorice a Germaniei – cum e în România Radu Preda pus de Ponta la IICCMER pt că așa i-a zis Konrad Adenauer Știftung.
Nu vom ieși din noroi dacă nu ne regăsim istoria și nu învățăm să o respectăm.
Au trecut 28 de ani din 1990. Ceaușescu e mort. Între timp, a murit și VC Tudor.
Nu mai e vremea luptelor cu protocronismul dacopat și cu național-comunismul.
Nu e cazul să confundăm patriotismul cu demagogia securiștilor și istoria adevărată cu textele PCR.
Acum problema e alta. Că în loc să ne cunoaștem și să ne cinstim eroii adevărați, ne lăsăm dresați de alții ca să ne credem o nație de proști și de lași.
Nu e adevărat. Și calea asta nu duce nicăieri.
Alcor C. Crisan
23 noiembrie 2018Articolul mi se pare foarte bun. Vine cu o adiere de aer proaspăt în peisajul actual, care poate fi caracterizat prin orice, dar în nici un caz prin prospețime. Personal, eu sunt mai puțin optimist decât autorul, dar asta mă face să îi admir argumentația cu atât mai mult. În Occident, așa-numita Main-Stream Media practică pe scară largă dezinformarea și spălarea la creier, lucru pe care îl recuperează regretabil de rapid și presa din România. Cu mult prea rare excepții, printre care – din fericire – se numără publicația de aici.
lola
23 noiembrie 2018Ca să repari un lucru, trebuie să stabilești defectul adică să pui un diagnostic.Cum văd eu treaba din istoria noastră de azi , ieri, alaltăieri și așa, nu un motor intelectual bun i-a lipsit României și nici roțile bune ale românilor de rând ci transmisia dintre ele care s-a constituit întotdeauna ca o clasă aparte, de la boiarii trădători la grămăticii vechi și noi, adică ceea ce americanii au descoperit cu uimire și au denumit plastic”swamp”sau “deep state”, de la paraziții din poliție și justiție la ciordacii transideologici proțăpiți de politic în ștampile prin instituții și coledzii.Până nu i se vor lua jucăriile acestui perpetuu (agenți ai sigurantei interbelice și legionari au fost “reformați”securiști , de ex.)”stat paralel”(fără legătură cu conceptul antenizat), nu se va face mare lucru.Și e cazul să pornească și motorul ăla odată pentru că mulți s-au plictisit între timp și au plecat.Dacă a lipsit ceva intelectualității românești ceva, a fost curajul și credința.
Pădurea și copacii | silviubuzan
23 noiembrie 2018[…] pentru a citi tot articolul dati click aici […]