În România și Polonia au izbucnit în aceeași zi două scandaluri care implică ascultări audio și în care sunt implicați direct sau indirect oameni politici aflați în fruntea sistemelor politice din cele două țări. În ambele scandaluri sunt implicate serviciile secrete nereformate ale armatei și militari sau milițieni pensionați, ce au făcut carieră înainte și după 1989, în structuri apropiate de lumea interlopă și de ruși. În același timp, ambele scandaluri sunt folosite pentru a lovi în instituțiile statului și în politica pro-vest a celor două țări.

Într-un comentariu postat pe Facebook, jurnalistul Gelu Trandafir se întreabă dacă nu cumva scandalurile uriașe din Polonia și România sunt ”o tentativă de destabilizare pe termen scurt a celor doi piloni ai SUA în regiune”.

”Vulnerablități grave în legătură cu conducerea ambelor state par să fi fost atent studiate și exploatate la maximum.  Dar poate fi doar o concidență, iar evoluțiile din România să fie strict determinate de disperarea lui Voiculescu”, crede Gelu Trandafir.

Varianta coincidenței este susținută și de un fost șef al unui serviciu secret din România, ce ne-a declarat că nu crede că Rusia își permite să acționeze direct la un astfel de nivel. Acesta consideră că mai degrabă discutăm de faptul că Moscova și oameni precum Voiculescu au interese comune.

Cum se zice “Doi și`un sfert” în poloneză?

Și totuși, Gelu Trandafir aduce în atenția publică elemente ce ne pot face să eliminăm teoria coincidenței. Astfel, atât în România cât și în Polonia există anumite elemente comune, cum ar fi posibila implicare a serviciilor secrete ale armatei. Cele două servicii sunt considerate și la București și la Varșovia ca fiind nereformate. În plus, în anii `90, ambele au fost utilizate în scopuri politice de partidele politice apropiate de Moscova.

”În ceea e privește Polonia, presa se concentrează doar pe declarațiile lui Radek Sikorski care se arată jenat de relația cu americanii în cadrul unor discuții private, extrem de vulgare. Dar sunt alte lucruri foarte grave dezvăluite de aceste înregistrări. Ca notă generală, atât locurile în care au fost făcute înregistrările, cei ascultați cât și cei care ascultau sunt legați într-un fel ori altul de fostele servicii secrete comuniste. Și au legătură în special cu serviciul secret al armatei WSI (echivalentul polonez al lui „Doi și’un sfert” după 1989 – profund implicat în acțiuni de poliție politică, manipulare, infiltrat de GRU)”, arată Gelu Trandafir.

”Serviciul WSI a fost desființat în 2007 în baza unui raport parlamentar devastator întocmit de, rețineți acest nume, Antoni Macierewicz, din PiS – partidul fraților Kaczynski aflat atunci la guvernare (cu Sikorski ministru al apărării)”, scrie Gelu Trandafir. WSI a fost desființat, conform presei poloneze, deoarece existau dovezi clare că serviciul era infiltrat de ruși. Presa poloneză scria atunci că ofițerii din cadrul serviciului constituiau o vulnerabilitate pentru NATO.

”În convorbirile interceptate și publicate de Wprost, Sikorski vorbește despre „belirea” PiS (partidul lui Jaroslaw Kaczynski) prin ridicarea imunității și punerea sub acuzare penală a lui… Antoni Macierewicz. Donald Tusk ar ezita, dar se pare că va fi convins, spunea Sikorski. „Vina” lui Macierewicz? Dezvăluirea unor „secrete de stat” cu ocazia redactării raportului de acum 7 ani, care a dus la desființarea serviciului secret al armatei. Între acestea, Sikorski menționează taman operațiunea „ZEN”, prin care serviciile secrete ale armatei i-au indus voit în eroare pe americani cu privire la localizarea numărului 2 în al Qaida – al Zawahiri. Așadar, pentru dezvăluirea acestei grave intoxicări a aliaților (CIA a fost pusă pe piste false) ar trebui să i se ridice acum după 7 ani imunitatea lui Macierewicz. Iar Sikorski, potrivit intercerceptărilor, garantează un scandal de doi ani care i-ar afecta pe conservatorii lui Kaczynski, aflați în opoziție și băgarea la închisoare a lui Macierewicz”, explică Gelu Trandafir.

SOWA, traducere pentru Dogaru

”Ca un amănunt de culoare, restaurantele în care au fost făcute aceste înregistrări se numesc SOWA („Bufnița”) & fiii. SOWA este numele sindicatului cadrelor militare disponibilizate – securiști și politruci ai armatei comuniste trași pe linie moartă – echivalentul polonez al găștii lui Dogaru. Unul dintre restaurantele în care s-a făcut una dintre interceptări își are sediul într-o fostă locație a URSS – tratatul de la Varșovia, azi aparținând, se pare, Federației Ruse.

”Rusiei i-ar folosi doar pe termen scurt destabilizarea situației în Polonia, pe termen mediu conservatorii lui Jaroslaw Kaczynski putând câștiga majoritatea absolută. În orice caz, e posibil ca Tusk, care se îmbrățișa patetic cu Vladimir, să fi fost sacrificat”, conchide Gelu Trandafir.

Ce urmărește Rusia?

Nu avem date care să certifice direct implicarea Moscovei în aceste cazuri. Nu avem the smonking gun și probabil că nici nu îl vom avea prea curând. Avem, în schimb, în față, o parte a scenariului enunțat de analistul Stratfor, Robert D. Kaplan, ce explica într-un interviu acordat ILD că modul de acțiune al Rusiei s-a schimbat și că acum locul soldaților a fost luat de grupări interesate să lovească în instituțiile statului de drept. ”Instituțiile puternice reprezintă apărarea în fața subversiunii externe”, explica Kaplan, în ILD. Atacul concentrat la adresa acestor instituții, în două state est-europene considerate a fi cei mai buni aliați ai SUA din regiune poate fi astfel întâmplător sau nu. Și totuși, dacă ne uităm cu foarte multă atenție, vedem că în ambele cazuri cei care au de câștigat cel mai mult sunt rușii, de aceea cred că problema în acest caz nu se pune în termeni de Traian Băsescu sau Victor Ponta. Declarația lui Bercea, din dubă, conform căreia i-a dat bani Laurei Codruța Kovesi, șefa DNA și Liviei Stanciu, șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție arată că mizele atacului sunt instituțiile statului. Dacă acele atacuri ar fi rămas undeva în eter, probabil că am fi considerat că discutăm doar de o simplă nebunie a unui condamnat la 9 ani pentru tentativă de omor. În schimb, declarațiile condamnatului au fost preluate și susținute de majoritatea jurnaliștilor de la unele instituții media precum Antena 3 sau RTV, posturi deținute de doi politicieni ce încearcă dintotdeauna, așa cum a încercat și SOV, să-și subordoneze statul.

Legătura dintre clanul Bercea și cele două posturi de televiziune deținute de moguli ce au ca miză subordonarea statului se face prin așa-numitul avocat Pavel Abraham, fost șef al Poliției române, despre care însă presa a scris că ar fi fost mai degrabă prieten cu mafioții decât cu legea. Unul dintre mafioții cu care Abraham s-ar fi intersectat este chiar Bercea Mondialul, după cum arată Roland Călin Pena, într-un articol publicat în Puterea.

Există totodată și varianta ca dorința unor oameni îngropați în dosare sau chiar condamnări la primele instanțe, precum Voiculescu sau Ghiță să corespundă cu interesele Rusiei în România. Pe de altă parte, nici nu cred că putem elimina încă de acum posibilitatea ca cele două zone să fi colaborat într-o formă sau alta, cu sau fără ca partea românească să realizeze acest lucru. În orice caz, la aceste întrebări trebuie să răspundă fix acele instituții care sunt astăzi asediate de aceste grupări infracționale.