Punând mâna pe Bin Laden

Nicholas Schmidle descrie în The New Yorker ce s-a întâmplat în noaptea în care SUA l-a prins pe Osama bin Laden.


Punând mâna pe Bin Laden de Nicholas Schmidle.

La puţin timp după 11 noaptea pe 1 mai, două elicoptere MH-60 Black Hawk s-au ridicat de la Baza Aeriană Jalalabad, din partea estică a Afghanistanului începând o misiune secretă în Pakistan pentru a-l omorî pe Osama bin Laden. În aparatele de zbor erau 22 de membri ai Navy SEALS din Team Six, oficial cunoscut ca Grupul de Dezvoltare de Operaţiuni Speciale al Marinei sau DEVGRU. Un traducător american de origine pakistaneză – pe care am să-l numesc Ahmed – şi un câine pe nume Cairo, un Malinois belgian, se aflau de asemenea în echipă. Era o noapte fără lună, iar piloţii elicopterelor, care purtau ochelari de vedere în timpul nopţii, zburau cu luminile stinse peste munţii care formează şaua străbătută de graniţă cu Pakistanul. Comunicaţiile radio erau menţinute la minimum şi un calm ireal stăpanea interiorul celor două aparate de zbor.

Cinsprezece minute mai târziu, elicopterele s-au afundat într-o vale alpină şi s-au strecurat nedetectate în spaţiul aerian pakistanez. De mai mult de şaizeci de ani, armata pakistaneză îşi menţine o stare de alertă ridicată faţă de vecinul din est, India. Datorită acestei obsesii, sistemele principale de apărare aeriană sunt concentrate către est, mi-a spus Shuja Nawaz, cunoscător aprofundat al armatei pakistaneze şi autor al cărţii Crossed Swords: Pakistan, Its Army, and the Wars Within.

[…]

Cele două elicoptere Black Hawk, fiecare având doi piloţi şi un alt membru al echipajului din unitatea Regimentul de Aviaţie 160 pentru Operaţiuni Speciale, sau Night Stalkers, au fost modificate pentru a masca zgomotul, căldura şi mişcarea; exterioarele elicopterelor cu unghiuri ascuţite şi suprafeţe netede sunt acoperite cu o „piele” nedetectabilă de radar.

Destinaţia trupelor speciale ale marinei era o casă din micul orăşel Abbotabad care este la aproximativ o sută douăzeci de mile în interiorul Pakistanului. Situat la nord de capitala Pakistanului Islamabad, Abbotabad se află la bază dealurilor Pir Panjal şi este o localitate populară în timpul verii printre familiile care caută să se ferească de căldura toropitoare din sud. Fondat în 1853 de un maior britanic pe nume James Abbot, orăşelul a devenit sediul unei prestigioase academii militare după crearea Pakistanului, în 1947. Conform unor informaţii culese de CIA, bin Laden locuia la etajul doi al unei case aflate pe un teren de un acru la capătul străzii Kakul din cartierul Bilal Town, o zonă rezidenţială a clasei de mijloc aflată la mai puţin de o milă de intrarea în academie. Dacă totul ar fi mers conform planului, echipa SEALS trebuia să coboare din elicoptere pe terenul înconjurat de gard al casei, îi elimina apoi pe gardieni şi îl împuşca şi ucide pe Bin Laden, luând corpul acestuia în Afganistan.

[…]

Această misiune reprezenta prima încercare serioasă de eliminare a Axului (Cranckshaft) numele dat ţintei Bin Laden de către Joint Special Operations Command, sau JSOC. De când scăpase în acea iarnă în timpul bătăliei din regiunea Tora Bora din estul Afganistanului, bin Laden a reuşit să zădărnicească eforturile americane de a-l localiza. Într-adevăr, nici acum nu se ştie cum a ajuns să locuiască în Abbotabad.

După trei sferturi de oră de la plecarea elicopterelor Black Hawk, patru elicoptere MH-47 Chinook au decolat de la aceeaşi bază din Jalalabad. Două dintre ele au zburat până la graniţă; celelalte două au intrat în Pakistan. Trimiterea celor patru elicoptere Chinook a fost o decizie de ultim moment după ce preşedintele Barack Obama a spus că vrea să fie sigur că americanii îşi vor putea croi prin luptă calea de ieşire din Pakistan. Douăzeci şi cinci de membri SEAL din DEVGRU, dintr-un contingent staţionat în Afganistan, erau în elicopterele Chinook care au rămas la graniţă; această forţă de reacţie rapidă trebuia să acţioneze numai dacă misiunea ar fi fost într-un impas major. Al treilea şi al patrulea elicopter Chinook erau dotate cu tunuri M134. Ele au urmat drumul făcut iniţial de elicopterele Black Hawk şi au aterizat într-un punct ales în albia uscată a unui rău dintr-o zonă aproape nepopulată din nordvestul Pakistanului. Cea mai apropiată casă se afla la o jumătate de milă distanţă. Aflate la sol, elicopterele aveau rotoarele în mişcare în timp ce agenţii operativi monitorizau dealurile de eventualele elicoptere sau avioane de vânătoare pakistaneze. Unul dintre elicopterele Chinook adusese combustibil de rezervă pentru alimentarea celorlalte aparate de zbor.

În acest timp, cele două elicoptere Black Hawk se apropiau rapid de Abbotabad dinspre nordvest, ascunzându-se în spatele munţilor din partea cea mai de nord a oraşului. Apoi piloţii au cotit-o către dreapta şi s-au îndreptat către sud de-a lungul zonei care marchează perimetrul de est al Abbotabad. Când s-au sfârşit ultimele dealuri, piloţii au făcut din nou dreapta către centrul oraşului, apropriindu-se de destinaţia finală.

În timpul următoarelor patru minute, în interiorul elicopterelor Black Hawk s-a auzit zgomotul tusei metalice ale introducerii de cartuşe în arme. Mark, un subofiţer cu rangul de comandant al operaţiunii, şi-a îndoit un genunchi lângă uşa deschisă a elicopterului din frunte. El şi alţi unsprezece SEALS din helo one, care purtau mănuşi şi ochelari de noapte, se pregăteau de coborâre rapidă pe frânghii în curtea lui Bin Laden. Echipa a aşteptat că şeful să dea semnalul de aruncare a frânghiei. Dar, în momentul în care pilotul trecea de la zborul la înălţime de deasupra curţii la coborâre accelerată, a început să simtă că elicopterul Black Hawk îi scăpa de sub control. Simţea în acel moment că se vor prăbuşi.

[…]

Când elicopterul a început să nu mai răspundă la comenzi, pilotul a încercat să-l controleze ajustând unghiul elicei, dar fără ca aparatul să răspundă. Pereţii înalţi ai clădirii la care se adauga temperatura înaltă a provocat coborârea elicopterului exact în zona de turbulenţă de dedesuptul aparatului – o situaţie aerodinamică periculoarsa cunoscută în limbaj tehnic drept coborâre în forţă (settlig with power).

[…]

Pilotul a hotărât imediat să devieze de la planul iniţial de a-i coborî pe frânghie pe cei din trupele speciale şi s-a concentrate asupra aterizării aparatului. A ales zona din curte unde se creşteau animale. Trupele speciale au luat poziţia de aterizare forţată în timp ce rotorul din coada aparatului se rotea lovindu-se de zidul înconjurător. Pilotul a pus aparatul cu nasul în jos pentru a preveni căderea pe lateral. Vaci, găini şi iepuri au fugit care încotro. Elicopterul Black Hawk s-a poziţionat la patruzeci şi cinci de grade faţă de zid şi echipajul a trimis o chemare de urgenţă către aparatele Chinook aflate în interiorul Pakistanului.

James şi trupele speciale SEALS din elicopterul numărul doi au observat toate acestea în timp ce zburau la nordul casei ţintă. Cel de-al doilea pilot, fără să ştie dacă era vorba despre o defecţiune mecanică sau dacă era vorba despre o confruntare armată, a lăsat laoparte planul de a menţine aparatul deasupra acoperişului. El a ales ca să aterizeze pe o pajişte aflată de cealaltă parte a străzii.

În acel moment niciun american nu se afla în zona rezidenţială din fermă. Mark şi echipă lui erau în elicopterul căzut în colţul unde se aflau animalele, în timp ce James şi echipa sa erau pe partea diametral opusă. Echipele nu se aflau de mai mult de un minut deasupra ţintei şi deja misiunea nu se mai desfăşura conform planului.

Eternitate este definită că timpul dintre momentul în care vezi că o treabă merge aiurea şi primul raport verbal, a spus un ofiţer de operaţiuni speciale.

[…]

La câteva minute după ce au atins solul, Mark şi ceilalţi membri ai echipei sale au început să iasă pe uşile laterale ale elicopterului numărul unu. Şi-au afundat bocancii în noroi în timp ce alergau de-a lungul zidului înalt de trei metri care înconjura ţarcului cu animale. O echipă de demolare compusă din trei oameni s-a dus în frunte la poartă ţarcului şi au plasat încărcături cu C-4 la balamale. După o explozie puternică, poarta s-a deschis. Ceilalţi nouă membri ai trupelor speciale s-au aruncat înainte ajungând în aleea carosabilă lăsând în spate intrarea principală în fermă. S-au deplasat rapid pe alee, având puştile cu amortizor presate de umeri. Mark era la coada grupului stabilind legătura radio cu cealaltă echipă. La capătul aleii carosabile, americanii au mai aruncat în aer o altă poartă încuiată şi au păşit într-o curte din faţă casei de oaspeţi, în care locuia curierul lui Bin Laden, Abu Ahmed Al-Kuweiti cu soţia şi cei patru copii.

Trei membri SEAL au intrat ca să verifice casa de oaspeţi în timp ce ceilalţi nouă au aruncat în aer o altă poartă şi au intrat în curtea interioară din faţa casei principale. Când echipă celor trei a trecut de colţ către uşa casei de oaspeţi, l-au zărit pe Al-Kuweiti fugind că să-şi alarmeze soţia şi copiii. Ochelarii de vedere de noapte au prins scena în umbre de pixeli verzui smarald. Kuwaiti, purtând şalvari albi, apucase o armă şi venea afară când membri SEAL au deschis focul şi l-au ucis pe loc.

Ceilalţi nouă SEAL, inclusiv Mark, au format unităţi de câte trei oameni pentru curăţarea curţii interioare. Americanii suspectau că mai erau câţiva bărbaţi în casă: fratele de 33 de ani al lui Kuwaiti, Abrar; fii Hamza şi Khalid ai lui Bin Laden, plus însuşi Bin Laden. O unitate SEAL nu a apucat să facă mulţi păşi pe pavajul din faţă intrării casei când Abrar – un individ solid şi mustăcios cu şalvari de culoarea cremei, a apărut cu un AK-47. L-au împuşcat în piept şi l-au omorât, la fel ca şi pe soţia lui Bushra, care stătea neînarmată alături de el.

În afară, Ahmed translatorul, patrula drumul murdar din faţa casei lui bin Laden, îmbrăcat în haine de ofiţer pakistanez de poliţie. El controla zona, purtând o pereche de şalvari şi o jachetă de camuflaj. El, câinele Cairo şi patru membri SEAL erau responsabili pentru închiderea perimetrului în timp ce James şi alţi şase SEAL din contingentul care trebuia să aterizeze pe acoperiş, au intrat în curte.

[…]

În timp ce copiii lui Abrar fugeau să se ascundă, echipa SEAL a început să controleze parterul casei principale, cameră cu cameră… O uşă metalică bloca intrarea către scări, făcând ca zona scărilor să semene cu o colivie.

După ce au aruncat în aer uşa cu explozibili C-4, trei SEAL au înaintat pe scări. La jumătatea drumului, l-au zărit pe Khalid, fiul de douăzeci şi trei de ani al lui Bin Laden iţindu-şi capul de după colţ. A apărut apoi la capătul scării cu un AK-47. Khalid, care purta un tricou alb larg la gât şi avea părul tuns şi bărba foarte scurtă, a tras către americani… Cel puţin doi SEAL au răspuns şi l-au împuşcat mortal pe Khalid…

Trei membri SEAL au trecut de corpul lui Khalid şi au aruncat în aer o altă uşă metalică ce obstrucţiona intrarea către etajul doi. Mişcându-se de-a lungul scărilor în întuneric, ei scanau platforma de la capătul treptelor. Ajunşi la platformă, SEAL-ul din frunte s-a dus către dreapta; cu ochelarii săi de noapte, el a distins un bărbat înalt, cu o bărba lungă de un pumn, care privea din spatele unei uşi de dormitor aflată la trei metri distanţă. Membru SEAL şi-a dat seama imediat că este Axul.

Americanii s-au aruncat către uşa dormitorului. Primul SEAL a deschis uşa. Două dintre soţiile lui Bin Laden s-au pus înaintea lui. Amal al-Fatah, cea de-a cincea soţie a lui Bin Laden, ţipa în arabă. Ea s-a mişcat că şi când ar fi vrut sa tragă, un SEAL a ţintit în jos şi a împuşcat-o în gambă. Temându-se ca una sau chair amândouă femeile ar putea avea centuri sinucigaşe, el a înaintat, le-a acoperit într-o îmbrăţişare ca de urs şi le-a dat la o parte. El ar fi fost ucis cu siguranţă dacă ele s-ar fi aruncat în aer, dar prin acoperirea lor cu corpul său, el ar fi absorbit o parte din explozie şi şi-ar fi salvat colegii SEAL din spatele său. Dar niciuna dintre femei nu purta o vestă explozivă.

Cel de-al doilea SEAL a păşit în cameră şi a ţintit laserul cu infraroşu al armei sale M4 către pieptul lui Bin Laden. Şeful al-Qaeda, care purta şalvari şi un acoperământ de rugăciune pe cap, a înlemnit; nu era înarmat. Nu s-a pus niciodată problema detenţiei sau capturării sale – a fost o decizie luată într-o fracţiune de secundă. „Nimeni nu vrea prizonieri”, mi-a spus ofiţerul pentru operaţii speciale. (Administraţia menţine că dacă Bin Laden s-ar fi predat imediat ar fi fost luat prizonier.) Nouă ani, şapte luni şi doazeci de zile după septembrie 11, un american era la o apăsare de trăgaci de terminarea vieţii lui Bin Laden. Primul cartuş şi un glonţ de 5.56 mm l-a lovit pe Bin Laden în piept. În timp ce cădea spre spate, SEAL-ul i-a tras un al doilea foc în cap, chiar deasupra ochiului său stâng. La radio, el a repetat, „Pentru Dumenzeu şi patrie – Geronimo, Geronimo, Geronimo”. După o pauză a adăugat, „Geronimo E.K.I.A. – enemy killed în action”.

Auzind asta în Casa Albă, Obama şi-a strâns buzele şi a spus solemn, nimănui în particular, „We got him” (L-am terminat).

[…]

3 gânduri despre “Punând mâna pe Bin Laden

  1. Eliminarea lui Osama bin Laden e cel mult o victorie morala, extrem de tardiva. Prioritatea este uciderea lui Ayman al Zawahiri, care este mult mai primejdios decat a fost vreodata Osama. El a fost creierul orgnaizatiei inca de la inceput. Insa vanatoarea nu trebuie sa se opreasca acolo, pentru ca singurul razboi eficient impotriv organizatiilor teroriste este cel total, finalizat prin eliminarea fizica a tuturor membrilor importanti si a finantatorilor organizatiei, care, in calitate de complici, sunt tinte perfect legitime.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.