Intr-un interviu acordat saptamânalului Gazeta Polska, Jarosław Kaczyński da in premiera detalii importante despre actiunile sale, ale premierului Tusk si ale ministrului Sikorski dupa tragedia de la Smolensk.

Este relevanta sincronizarea pozitiilor guvernului liberal polonez cu cele ale Rusiei, de la betele in roate puse vizitei obisnuite pe care Presedintele Poloniei (Kaczynski acum, Walesa si Kwasnewski in trecut) împreuna cu reprezentanti ai societatii civile obisnuia sa o faca in fiecare an la Katyn, pâna la siguranta cu care ministrul de externe SIkorski i-a transmis lui Jaroslaw Kaczynski ca este eroare de pilotaj la mai putin de jumatate de ora dupa tragedie, de la disperarea de câstigare a opiniei publice a lui Donald Tusk (lansat într-un adevarat si sinistru „sprint” cu maisna pentru a ajunge înaintea lui Jaroslaw Kaczynski la Smolensk si a fi îmbratisat de Putin), pâna la detaliile de culise extrem de importante furnizate in legatura cu eforturile premierului Tusk de a împiedica vizita liderilor Poloniei, Ucrainei, Estoniei, Lituaniei si Letoniei la Tbilisi, in 2008, pe când Georgia era confruntata cu invazia ruseasca (celebra dezinformare cu Lech Kaczynski care ar fi fost de nestapânit în relatia cu pilotii îsi are originile în acest demers extrem de important, care a dat peste cap planurile Rusiei privind invadarea Georgiei). Interviul este tradus si rezumat de Anca Cernea:

In interviu, Jaroslaw Kaczynski a vorbit despre dezastrul de la Smolensk, si despre ce s-a intamplat in acea zi.

Necazul a început dinainte, a explicat Jaroslaw Kaczynski, atunci când guvernul liberal condus de Donald Tusk a început sa puna la îndoiala dreptul Presedintelui de a participa la comemorarea de la Katyn, care are loc in fiecare an, la 10 aprilie. De aceasta data, dupa telefonul primit de Tusk de la Putin, oamenii cabinetului Tusk au început sa sustina ca doar premierul este invitat, nu si Presedintele Kaczynski. Deci, Lech Kaczynski nu ar mai fi avut ce sa caute la Katyn, iar insistenta lui de fi totusi prezent acolo era doar o chestiune de încapatanare, un moft. Acest atac, spune Jaroslaw Kaczynski, era ciudat, chiar si pentru obiceiurile guvernului liberal si ale aliatilor sai mediatici. Dar, recunoaste Jaroslaw Kaczynski, aceasta nu l-a surprins atât, cât l-a îngrijorat faptul ca de data aceasta ei jucau de partea rusilor pe fata.

Presedintele Kaczynski nu a renuntat la participarea sa la solemnitate. Aceasta urma sa aiba loc în data de 10, ca in fiecare an, cu participantii dintotdeauna – familiile militarilor asasinati in 1940, organizatii si persoane ce aveau legatura cu Katyn-ul. Iar Tusk avea sa mearga în 7 aprilie, cu Putin.

Jaroslaw Kaczynski a precizat apoi ca Presedintele Poloniei nu avea un avion prezidential, organizatorul tuturor deplasarilor lui fiind guvernul. Avionul era guvernamental. Termenul de „avion prezidential” a început sa fie folosit de guvernanti numai dupa dezastrul de la Smolensk.

Jaroslaw Kaczynski a povestit aici despre discutiile aprinse ce aveau loc de fiecare data când fratele sau, Lech Kaczynski, solicita premierului un avion pentru deplasare. A amintit ca un scandal asemanator s-a produs in august 2008, cand Lech Kaczynski pregatea zborul la Tbilisi (NT – gestul istoric al sosirii celor cinci presedinti de state la Tbilisi a salvat atunci Georgia, care era invadata de trupele rusesti). Tusk a refuzat cu obstinatie sa-i puna lui Lech Kaczynski la dispozitie avionul. In cele din urma, numai de teama de a se compromite pe plan international, a cedat, atunci când Presedintele George W. Bush si-a exprimat prin telefon sprijinul calduros pentru planul lui Lech Kaczynski.

• cititi si Sfidarea Rusiei: Kaczynski la Tbilisi în 2008

Jaroslaw Kaczynski era si el pe lista calatorilor pentru zborul fatal din 10 aprilie; a ramas la Varsovia numai din cauza starii grave de sanatate a mamei. Hotararea ca Jaroslaw Kaczynski sa nu mai plece la Katyn a fost luata de cei doi frati foarte târziu, în noaptea dinainte, si nimeni în afara de ei nu stia de aceasta.

La intrebarea Gazetei Polska daca a avut vreo presimtire legata de calatoria fratelui sau din 10 aprilie, Jaroslaw Kaczynski a marturisit ca era ingrijorat în privinta sigurantei zborului cu avionul si ca insistase ca delegatia condusa de Presedintele Lech Kaczynski sa mearga la Katyn cu trenul, dar, din lipsa de timp, aceasta nu s-a putut întâmpla.

Jaroslaw Kaczynski s-a referit apoi la ultima convorbire avuta cu fratele sau; credea ca Leszek a aterizat deja si îl suna de la Smolensk, dar apelul era din avion, de pe telefonul prin satelit al Presedintelui. Au schimbat doar câteva fraze, despre sanatatea mamei, apoi convorbirea s-a întrerupt.

Nu mult dupa aceea, în timp ce se barbierea, Jaroslaw Kaczynski a primit un alt telefon, de data aceasta era din partea ministrului de Externe, Radoslaw Sikorski. Jaroslaw Kaczynski si-a dat seama ca se întâmplase ceva rau; Sikorski i-a comunicat ca avionul s-a prabusit si ca au murit toti.

„I-am spus”, relateaza Jaroslaw Kaczynski, „acesta este rezultatul politicii voastre criminale – pentru ca nu ati cumparat avioane noi”. Apoi a inchis telefonul. Dupa un sfert de ora, telefonul a sunat din nou, era tot Sikorski, pentru a-i spune, categoric si fara urma de indoiala, ca dezastrul s-a produs din vina pilotului. „Acum cred”, comenteaza Jaroslaw Kaczynski, „ca atat Sikorski cat si Tusk se temeau ca voi repeta in public ceea de i-am spus lui Sikorski în cursul primei convorbiri telefonice. Insa gândurile mele erau indreptate cu totul spre Mama. In starea ei nu ar fi supravietuit acestei informatii îngrozitoare. M-am grabit la spital…”.

Dupa ce s-a asigurat ca mamei sale nu i se va spune deocamdata nimic despre cele întâmplate, Jaroslaw Kaczynski s-a hotarât sa mearga la Smolensk, cât mai repede posibil. Cu ajutorul prietenilor sai, care au închiriat un avion, a zburat la Witebsk, în Belarus, pentru ca la Smolensk nu se putea ateriza, aeroportul fiind inchis. I s-a propus, îsi aminteste Jaroslaw Kaczynski, sa zboare la Smolensk împreuna cu premierul Tusk, dar a refuzat, a preferat sa fie insotit de prieteni. „Am impresia”, spune el, „ca Donald Tusk s-a hotarat sa plece la Smolensk atunci cand a aflat ca eu plec intr-acolo.” 

Jaroslaw Kaczynski si insotitorii sai au aterizat la Witebsk inaintea lui Tusk. Partea bielorusa le-a pus la dispozitie masini, pentru deplasarea la Smolensk pe sosea. Dar au inaintat extrem de lent, cu tot felul de opriri, care nu pareau sa aiba rost. „Astazi stiu ca opririle noastre si tempo-ul lent al mersului erau impuse de delegatia cu premierul Tusk, ce ne gonea din urma, dorind cu necesitate sa ajunga la Smolensk inaintea noastra. La un moment dat, limuzina cu Donald Tusk a trecut pe langa noi, si abia de atunci ne-au lasat sa mergem normal.”

La Smolensk, mersul a fost din nou încetinit si masinile se tot învârteau in cerc, pâna au ajuns în sfârsit la aeroport, care de fapt nu este departe de centrul orasului. La poarta aeroportului li s-a spus sa astepte, si au mai stat 20-40 minute.

Lui Jaroslaw Kaczynski i s-a propus sa accepte condoleante din partea premierului Tusk. A refuzat. Ambasadorul Bahr l-a sfatuit sa nu se uite la trupurile neinsufletite, dar nu i-a ascultat sfatul. „Cum sa nu-mi vad propriul frate?” M-am dus acolo unde se gaseau cadavrele. Corpul fratelui meu era intr-o stare foarte proasta, dar evident, nu am avut probleme sa-l identific. Am facut ceea ce se face în asemenea situatii. Nu vreau sa povestesc despre asta în amanunt. Imi amintesc totusi acea senzatie care revine, raceala corpului lui Leszek. A fost îngrozitor. Lânga mine se aflau niste functionari. I-am atras atentia unuia dintre ei sa-si dea sapca jos din cap. A facut-o, în general s-au purtat corect.”

Functionarii erau rusi. Intrebat de Gazeta Polska daca nu erau si polonezi, Jaroslaw Kaczynski îsi aminteste ca la un moment dat a aparut procurorul Parulski, care însa nu parea sa aiba vreun rol activ, statea si el deoparte, iar rusii nici nu-l bagau in seama, nu avea pentru ei nici cea mai mica importanta.

Ambasadorul Bahr l-a intrebat pe Jaroslaw Kaczynski daca ar accepta ca premierul Putin sa-i ofere condoleante. Jaroslaw Kaczynski a refuzat: „Pentru mine, rolul premierului Tusk si cel al premierului Putin au fost neclare. Dupa aprecierea mea, ambii au tratat vizita Presedintelui Kaczynski fara respectul si grija cuvenite.” Pentru moment, Jaroslaw Kaczynski s-a abtinut sa dezvolte aceasta tema, dar a promis însa ca „în curand vom putea vorbi despre asta”.

In continuare, Jaroslaw Kaczynski a mai relatat despre parlamentarile avute cu autoritatile ruse la Smolensk si despre îndelungile asteptari, controale, întrebari si verificari, pâna când, în sfârsit, el si însotitorii lui au fost lasati sa se întoarca la Varsovia, unde au ajuns abia spre dimineata.

In finalul interviului, Jaroslaw Kaczynski a spus „Nu am vrut ca moartea celor apropiati mie sa devina tema principala a campaniei electorale. Totusi este absolut evident ca statul polonez nu poate sa treaca peste aceasta tragedie de-a dreptul nemaîntâlnita, ca si cum nu s-ar fi întâmplat. Voi face totul ca sa lamuresc cauzele dezastrului avionului guvernamental. Aceasta este astazi cel mai important lucru, si personal, si politic. Ma voi stradui ca cei care au putut sa pricinuiasca acest eveniment sa traga consecintele, nu numai juridic, ci si moral si politic. Stabilirea persoanelor responsabile politic de dezastrul de la Smolensk nu necesita ancheta. Dar asta trebuie spus la momentul potrivit, astfel încat sa auda întreaga Polonie si lumea intreaga.”

(Tradus si rezumat de Anca Cernea)