Începând cu 18 august sute de migranți africani au participat la o serie de proteste în Tapachula, un oraș mexican în apropierea graniței cu Guatemala. Protestatarii, care se află în oraș de săptămâni, cer documente pentru a putea călători mai departe spre Statele Unite și Canada. Din cauza presiunii exercitate de Statele Unite în ce privește fluxul de migrație ilegală, Mexic aplică o serie de măsuri cu scopul de a restricționa acest fenomen.

Un număr tot mai mare de migranți africani traversează Atlanticul, în locul Mediteranei, pentru a ajunge în Statele Unite, sau Canada, călătorind prin America de Sud și Centrală. Călătoria este costisitoare, lungă și periculoasă. Traficanți de droguri și persoane frecventează traseul. În anumite puncte ale călătoriei există și animale foarte periculoase (mai ales în zona de junglă Darién Gap, situată la granița dintre Columbia și Panama).

În lunile recente mulți dintre acești migranți s-au confruntat cu un alt obstacol. Modificările aduse politicii mexicane în domeniul migrației au dus la blocarea a numeroși migranți în sudul țării. Aceștia sunt acum incapabili să-și continue călătoria către nord. Din acest motiv câteva sute dintre ei au început să protesteze pe 18 august, în fața sediului de administrare a migranților („Estación Migratoria Siglo XXI” în spaniolă), care aparține de Institutul Național al Migrației, o unitate a guvernului mexican care controlează și supraveghează migrația în țară. Migranții care au participat la proteste provin din mai multe țări africane, inclusiv Republica Democrată Congo, Senegal, Camerun, Guineea Ecuatorială, Angola și Somalia.

Alain Tita Mongu este unul dintre participanții la proteste. Mongu a părăsit Camerunul natal la începutul lunii mai. El s-a îmbarcat într-un avion către Ecuador, apoi a traversat Columbia, Panama, Costa Rica, Nicaragua, Honduras și Guatemala înainte de a ajunge la Talismán, în Mexic, la începutul lunii iunie. El a explicat de ce, împreună cu alți migranți, a decis să protesteze:

La două zile după ce am ajuns în Mexic am fost pus în centrul de detenție pentru imigranți din Tapachula, deoarece am intrat ilegal în țară.

M-au eliberat două săptămâni mai târziu și mi-au înmânat un document despre care credeam că îmi va garanta libertatea de a călători prin țară – unii dintre africanii care au ajuns în Mexic cu câteva luni înainte mea mi-au explicat așa cum funcționează sistemul. Astfel m-am urcat imediat într-un autobuz care pleca spre nord. Dar cam la o oră și jumătate după plecare autobuzul a oprit pentru un control de securitate pe șosea și am fost trimis la Tapachula. De fapt documentul pe care îl aveam nu mă autoriza nici măcar să plec din Chiapas.

A trebuit să merg la serviciul de imigrare mexican din Tapachula. Odată ajuns acolo mi-am dat seama că documentul meu era absolut inutil, deoarece declara că sunt „apatrid”.

În cele din urmă mi-au spus să merg la Comisia Mexicana de Ajutor pentru Refugiați, pentru a solicita azil.

Alții au avut aceeași experiență. Practic, suntem aici de săptămâni întregi. Tot ce ne dorim este un document care să ne permită libertatea de a călători prin Mexic și să nu fim nevoiți să solicităm azil. Nu dorim să solicităm azil aici, mai ales că trebuie să așteptăm câteva luni pentru un răspuns și nu putem lucra între timp. De aceea am început să protestăm.

Nu am solicitat azil și, ca să fiu sincer, foarte puțini au făcut-o. Sau, dacă trebuie, aș dori mai degrabă să solicit azil în nordul Mexicului, unde cunosc câteva persoane și unde este posibil să mă descurc în engleză.

Dar unii dintre migranții blocați în Tapachula își doresc mai mult decât niște acte. Ei solicită mai mult sprijin din partea guvernului mexican pentru a-i ajuta să navigheze în această situație. Echipa de observatori France 24 a vorbit cu Lorena (nu este numele ei real), o femeie angoleză care a ajuns în Mexic la începutul lunii iulie, la două luni după ce a plecat de acasă. Lorena și soțul ei călătoresc cu cei șapte copii ai lor, cu vârste cuprinse între 1 și 17 ani.

Dacă nu ne lasă să călătorim și suntem reținuți aici timp de săptămâni, atunci am dori să avem cel puțin un acoperiș deasupra capului și un ajutor financiar, pentru că nu avem bani. Mai ales dacă suntem obligați să solicităm azil.

În prezent, eu și familia mea dormim în stradă în corturi pe care le-am cumpărat în Columbia. Autoritățile ne spun că nu au cazare pentru noi. Copiii plâng pentru că nu înțeleg ce se întâmplă.

Potrivit organizației Amnesty International, serviciile mexicane de imigrare sunt copleșite de numărul imens de migranți care ajung la granița de sud a țării.

Felul în care este relatată o astfel de situație seamănă cu un aisberg. Presa mainstream, cum ar fi France24 (sursa reportajului de mai sus) sau PBS (sistemul public de radio, tv și informații web din SUA), înfățișează o variantă adevărată a realității, dar manipulată: drama umană a migranților servește drept înveliș emoțional pentru administrarea de hapuri ideologice, în acest caz ideea că migrația ilegală este un drept universal (mai ales când destinațiile sunt SUA sau Europa).

Dedesubtul părții vizibile a realității prezentată sub un unghi anume se află partea neinvestigată și ignorată, deoarece conține aspecte mai greu digerabile pentru narațiunea oficială.

Partea nevăzută a aisbergului este, în acest caz, documentată de Oscar El Blue, un mexican care urmărește la fața locului fenomenul migraționist din țara sa. Imagini de la un protest violent al migranților africani din Tapachula, nedifuzate de mass-media:

African Migrants Vandalize Immigration Center – Upend tables, chairs, fencing, and port-a-potties. Some walk off with chairs. #INM #Tapachula pic.twitter.com/zyboYkBl50

— TrumpSoldier (@DaveNYviii) September 4, 2019

Un asociat al lui Oscar s-a deplasat în nordul țării, la Tijuana, pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă în Tapachula și a prezenta sediul organizației Pueblo Sin Fronteras (Oameni Fără Frontiere), un ONG mexican care susține migrația ilegală și o coordonează în mod activ pe teritoriul Mexicului.

Înapoi în Tapachula, Oscar dezvăluie faptul că Pueblo Sin Fronteras a deschis un birou de sprijin al migranților africani chiar în fața centrului de detenție temporară. Activiștii ONG-ului oferă susținere logistică și organizează confruntările cu forțele de ordine.

Ce semnificație au aceste informații? Pueblo Sin Fronteras este un proiect al organizației La Familia Latina Unida, cu sediul în Chicago și fondată în anul 2001 de către Elvira Arellano, o activistă care militează în favoarea migrației ilegale în SUA. La Familia Latina Unida este afiliat cu Centro Sin Fronteras, un alt ONG care promovează migrația ilegală. Împreună aceste structuri au fost implicate, din 2010, în suținerea și organizarea a aproximativ 1000 de migranți economici din America Centrală, cu scopul traversării Mexicului și intrării în SUA.

Centro Sin Fronteras a fost înființat în Chicago, în 1987, de către Emma Lozano, pastor la biserica metodistă Lincoln.

Lozano a fost anterior o activistă în cadrul organizației stângiste Centro de Accion Social Autonomo (CASA). CASA s-a autodescris drept “avangarda revoluției de clasă a etnicilor mexicani“ și a aderat la preceptele ideologiei marxist-leniniste. Obiectivele CASA erau o lume fără granițe, furnizarea de servicii pentru migranți și grupuri de studiu revoluționare, precum și susținerea luptei sindicale.

Astfel arată o știre văzută de sus și de jos.

SURSE   France24   Facebook Oscar El Blue