Ministrul Afacerilor Externe al Federației Ruse Serghei Lavrov a spus într-un discurs agresiv și cât se poate de nediplomatic, ținut pe 16 februarie 2019 la Conferința de Securitate de la München, că Uniunea Europeană ar trebui să se alăture Rusiei în Uniunea Economică Eurasiatică (EAEU), descrisă drept un “spațiu comun de la Lisabona la Vladivostok”. Lavrov a mai spus că “europenii au permis să fie târâți într-o confuntare fără sens cu Rusia” și a îndemnat statele UE să iasă din logica “stăpân-sclav” pe care au adoptat-o în relație cu SUA și NATO. 

“UE nu mai deține monopolul agendei integraționiste pan-regionale”, a adăugat șeful afacerilor externe ale Rusiei. “Vedem redistribuirea forțelor și a echilibrului de putere în marele spațiu eurasiatic, în primul rând, prin apariția unor noi centre în regiunea Asia-Pacific. O parte integrantă a peisajului geopolitic este Uniunea Economică Eurasiatică (EAEU)”, o “inițiativă prezentată de președintele Putin în urmă cu câțiva ani”.

Discursul lui Lavrov a trecut total neobservat de presa română și internațională, singura transcriere disponibilă online se află pe site-ul MAE rus, într-o formă sensibil atenuată față de traducerea simultană oferită participanților la conferința de la München.

Spre exemplu, textul publicat de site-ul MAE rus vorbește despre ‘ the choice has been made [de către statele UE n.e.] in favour of “NATO-centrism” and the “leader-wingman” logic ‘, în timp ce traducerea sincronă oferită participanților e sensibil diferită, nediplomatică și disprețuitoare, numind statele membre NATO “sclavi” în relație cu Statele Unite: ‘ The choice was made in favor of “NATO-centric” approach and the logic “master-slave” ‘. “Sclavie” din care statele UE se pot elibera cu ajutorul Rusiei în Eurasia, sugerează Lavrov.

Lavrov a adăugat că europenii ar fi “permis să fie târâți într-o confuntare fără sens cu Rusia”, numind protestele de la Kyiv (nu “Kiev”) din 2014, provocate de încălcarea de către președintele pro-rus al țării la acea dată, Viktor Ianukovici, a angajamentului de semnare a Tratatului de Asociere cu UE, o “lovitură de stat militară” spijinită de NATO.

Discursul integral, impreună cu secțiunea de întrebări și răspunsuri, poate fi urmărit pe site-ul conferinței – securityconference.de.

Traducerea în românește a discursului lui Lavrov, așa cum a fost auzit de participanți:

Astăzi, situația pe continentul European și în general în zona Euro-Atlantică este tensionată. Vedem noi crăpături formându-se, iar unele vechi, lărgindu-se, și în aceste condiții este momentul să ne întoarcem la ideea unei Case Pan-Europene, oricât de ciudat ar suna, în condițiile actuale.

Nevoia de a aduce laolaltă capacitățile tuturor statelor Europene a fost recunoscută de mulți politicieni remarcabili. Îl pot numi pe Charles de Gaulle, care a creat conceptul unei Mari Europe de la Atlantic la Urali, o Europă pașnică, fără linii de diviziune și blocuri care se confruntă pentru că acestea, spunea el, fac Europa “artificială și sterilă”. Importanța celui mai larg parteneriat posibil cu Rusia și cu participarea Rusiei, în numele stabilității și securității în Europa, a fost menționată și de Helmut Kohl și de președintele Mitterrand.

După sfârșitul Războiului Rece, aceste planuri nobile aveau toate șansele să reușească, dar din nefericire nu au trecut dincolo de bune intenții.

Alegerea a fost făcută în favoarea unei abordări NATO-centrice și a logicii “stăpân-sclav”. Bombardarea ilegală a Iugoslaviei, dezmembrarea și recunoașterea unilaterală a independenței Kosovo care pentru prima dată a schimbat granițele statelor după cel de-al doilea război mondial pe continent, sprijinul unei lovituri de stat militare la Kyiv, expansiunea nesăbuită a NATO și amplasarea sistemelor antirachetă americane în Europa , refuzul Uniunii Europene de a adopta decizia Moscovei și a Bruxelles-ului de a introduce regimul fără vize, discriminarea deputaților ruși în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, toate acestea sunt parte din același lanț.

Pot adăuga că între Rusia și Uniunea Europeană au fost adoptate în mod oficial foi de parcurs pentru a forma patru spații comune, de la economie și justiție, până la știință și educație, însă aceste foi de parcurs au fost uitate în mare parte și nimeni nu-și mai aduce aminte de ele, nimeni nu vorbește despre punerea lor în practică. Totuși, au fost negociate la cel mai înalt nivel. Același lucru se poate spune despre obligațiile de a nu vă întări securitatea prin sacrificarea securității altora. Asta a fost, de asemenea, adoptat la cel mai înalt nivel în documentele OSCE și în Consiliul Rusia-NATO, dar nu a fost doar uitat, ci a fost încălcat în mod flagrant.

Care e rezultatul? Europa Unită nu a fost construită. Un mare potențial de cooperare între Rusia și UE și avantajele care decurg nu sunt folosite. Astfel de provocări, de la eliminarea terorismului, la asigurarea creșterii economice, nu au primit un răspuns adecvat.

Europenii au permis să fie târâți într-o confuntare fără sens cu Rusia, suferind astfel pierderi de multe miliarde din cauza sancțiunilor impuse de peste ocean. Lumea se schimbă cu rapiditate. În practică, UE nu mai deține monopolul unei agende integraționiste pan-regionale. Vedem redistribuirea forțelor și a echilibrului de putere în marele spațiu eurasiatic, în primul rând prin apariția unor noi centre în regiunea Asia-Pacific. O parte integrantă a peisajului geopolitic este Uniunea Economică Eurasiatică (EAEU). Acest lucru poate fi ilustrat prin rezultatul concret obținut de Uniune și de dorința a zeci de state și organizații de a încheia un acord preferențial cu EAEU. China contribuie, de asemenea, prin promovarea conceptului One Belt, One Road, există proiecte de integrare relevante, proiecte deschise în vigoare, care sunt elaborate în cadrul Organizației de Cooperare Sanghai (SCO).

Sunt convins că promovarea diferitelor proiecte integraționiste nu ar trebui să fie însoțită de rivalitate și confruntare. Avem oportunitatea de a ne multiplica capacitatea de a implementa diverse evoluții multilaterale și de a dezvolta o căutare comună a noilor puncte de creștere. Eforturile de formare a unui spațiu economic european comun au fost deja întreprinse pentru cooperarea în cadrul programului EAEU și al programului One Belt, One Road. Aceste proiecte se completează reciproc în mod armonios, iar contextele dintre EAEU și ASEAN se consolidează, între ele și Organizația de Cooperare din Shanghai (SCO).

Toate aceste procese se desfășoară în cadrul inițiativei prezentate de președintele Putin în urmă cu câțiva ani în sprijinul formării unui Parteneriat Eurasiatic Mare, un larg contur de integrare bazat pe drept internațional, deschidere și transparență.

Și, astfel, nu numai în cuvinte, ci și în practică, vedem cum se depun eforturi pentru a asigura indivizibilitatea dezvoltării economice pe continentul nostru, iar partenerii noștri europeni ar beneficia dacă s-ar implica în construirea unui spațiu comun de la Lisabona la Vladivostok, în practică, nu numai prin cuvinte, ar stimula concurența între participanții săi, în special în lumina unui egoism crescând pe piețele mondiale și a încercărilor de a forța propriile reguli ale jocului prin ocolirea ONU și a Organizației Mondiale a Comerțului.

Așteptat de mult timp, este un dialog adecvat cu Comisia Europeană și Comisia Economică Eurasiatică. Consolidarea interconectivității în Eurasia va constitui o bază bună pentru arhitectura pan-continentală de securitate egală și indivizibilă. Aș dori să vă reamintesc că încă urmează să implementăm angajamentul care a fost adoptat la summitul OSCE de la Astana din 2010, de a crea o comunitate de securitate liberă, democratică, comună și indivizibilă de la Vancouver la Vladivostok.

Contrar speculațiilor, Rusia dorește să vadă o UE puternică, independentă și deschisă. Președintele Putin a vorbit despre acest lucru în noiembrie 2018, când a spus că eforturile UE de independență, autosuficiență și suveranitate în apărare și securitate reprezintă o dorință naturală și pozitivă în contextul consolidării unei lumi multipolare. O altă problemă este dacă UE va avea voie să atingă acest obiectiv. 

Realitățile secolului al XXI-lea dictează necesitatea de a ne îndepărta de lipsurile gândirii coloniale, de filosofia cortinelor de fier și a cordoanelor sanitare. Casa pan-Europeană are nevoie de o regândire. Avem sarcini majore înaintea noastră și le putem rezolva în comun doar pe baza universală. Recent am auzit câteva propuneri că ar fi mai eficient să nu lucrăm într-un format universal, ci printr-o nouă multilateralitate, creând astfel cluburi de interese, dar asta ar fi un pas major înapoi de la motivele pentru care am creat ONU, ar reprezenta o încercare de a înlocui ONU cu un fel de cluburi de elită, și am văzut asta, și nu este nimic bun în legătură cu EA.

Lavrov e “diplomatic”, cheamă UE să se alăture Rusie împotriva Statelor Unite și a NATO în numele “eradicării terorismului”, al “prosperității”, “concurenței”, “deschiderii” și alți cai roșu-verzi pe pereți, dar ideologul Eurasianismului Alexandr Dughin e mult mai abrut și direct când numește dorita aderare a UE la Eurasia drept “anexare”. Pe model URSS.

„Ideea e că trebuie să ocupăm Europa. Să cucerim! Să anexăm!”, spunea Dughin pentru Russia.ru, în urmă cu 6 ani. „Vom oferi Europei ocazia de a fi ea însăși. Vom stabili doar un protectorat asupra lor […] avem experiența unei astfel de expansiuni în Europa, în perioada sovietică, când al nostru Partid Comunist – Internaționala a treia, Cominternul, Cominformul– a avut rezultate foarte bune în penetrarea parlamentelor din țările Europene. Da, era un instrument al politicii noastre externe”.

Transcrierea în engleză a traducerii sincrone (de confruntat cu versiunea MAE rus):

Today, the situation on the European continent and generally in the Euro-Atlantic [region] is tense. We see new cracks forming and old cracks deepening and in these conditions is timely to go back to the idea of a pan-European Home, however strange that might sound in the current conditions.

The needs to bring together the capacities of all the European states were acknowledged by many remarkable politicians. I can name Charles de Gaulle, who came up with the concept of a Greater Europe, from the Atlantic to the Urals, a peaceful Europe with no lines of division and bloc confrontation, as those, as he put it, make Europe “artificial and sterile”. The importance of the broadest possible partnership with Russia, and with the participation of Russia for the sake of stability and security in Europe was also mentioned by Helmut Kohl and President Mitterrand.

After the end of the Cold War, these noble plans had every chance to succeed but did not go beyond good intentions. The choice was made in favor of NATO-centric approach and the logic “master-slave”. Illegitimate bombings of Yugoslavia, it’s dismemberment and unilateral recognition of Kosovo’s independence, which for the first time changed the state orders after the Second World War on the Continent, the support of a military coup d’etat in Kiev (Kyiv), the heedless expansion of NATO and placement of US Missile Defence in Europe, the refusal of the European Union to adopt Moscow and Brussels decision to introduce visa-free regime, the discrimination of the Russian deputes in the Parliamentary Assembly of the Council of Europe, those are all links of the same chain.

I can add that between Russia and the European Union there were officially adopted roadmaps in place to form four common spaces from economy and justice, to science and education, but those roadmaps were mostly forgotten and no one remembers about them, and nobody even talk about working towards implementing them. However, they were negotiated on the highest level. The same can be said about the obligations not to strengthen your security by sacrificing the security of others.

This was also adopted on the highest level in the OSCE documents and in the Russia-NATO Council, and this has not only been forgotten, but it’s been flagrantly violated.

So, what is the outcome? The United Europe has not been built. A great capacity of cooperation between Russia and EU, and it’s advantages are not being tapped into such challenges from the elimination of terrorism to the ensuring of the economic growth has not been answered properly.

The Europeans have allowed themselves to be dragged into pointless confrontation with Russia, thus suffering multi-billion losses from the enforced sanctions, enforced form across the Ocean.

The world keeps changing rapidly. In a practical sense, the EU no longer hold a monopoly for a pan-regional integrational agenda. We see the redistribution of forces and power balance of the greater Eurasian space, first and foremost, through the appearance of new centers in the Asia Pacific region.

An integral part of the geopolitical landscape is the Eurasian Economic Union (EAEU). This can be ilustrated by the concrete result reached by the Union and the desire of dozens of states and organizations to conclude preferential agreement with the EAEU. China is also making it’s contribution by promoting the concept of One Belt, One Road, there are relevant integrational projects, open projects in place, that are being drafted within the framework of the Shanghai Cooperation Organisation (SCO).

I am convinced that the promotion of various integrational projects should not be accompanied by rivalry and confrontation. We seed good opportunity opening up to multiply our capacity to implement various multilateral developments and a joint search for new points of growth. The efforts to form a joint Eurasian economic space have already been undertaken for the cooperation within the framework of the EAEU and the One Belt, One Road program. These project[s] do harmoniously complement each other and contexts between the EAEU and ASEAN are strengthening between them and the Shanghai Cooperation Organization (SCO). All of these processes are developing within the framework of the initiative presented by president Putin several years ago in support of forming a Greater Eurasian Partnership, a broad integrational contour which is based on international law, openness and transparency.

And thus, not only in words, but in practice, we see work been done to ensure indivisibility of economical development on our continent and our European partners would only benefit if they would get involved building [a] joint space from Lisbon to Vladivostok. In practice, not only in words, would boost competition among its participants, especially in the light of a stronger egoism on the world markets and attempts to enforce their own rules of the game in circumventing of the UN and WTO.

Long overdue is proper dialogue with the European Commission and the Eurasian Economic Commission. The strengthening of interconnectivity in Eurasia will be a good foundation for pan-continental architecture of equal and indivisible security. I can remind you that we are yet to implement the commitment, which was adopted at the OSCE summit in Astana in 2010, to create a free, democratic, common and indivisible security community from Vancouver to Vladivostok.

And Russia, despite many speculations, wants to see the EU strong, independent and open. President Putin said about this recently, in November last year, when he underscored that the EU’s desire to be independent, self-sufficient and sovereign when it comes to defence and security is natural and a positive development when it comes to strengthening a multipolarity in the world. Whether the EU will be allowed to do that, that’s an entirely different matter.

The realities of the 21st century dictate the need to move away from the lapses of colonial thinking, from the philosophy of the iron courtains and cordon sanitaire. The pan-European Home need and overwhole . We have major tasks ahead of us and we can only resolve them jointly on the universal basis.

Recently we heard some proposals that is more efficient to work not in a universal format, but through a new multilaterality, and thus create clubs of interests, but that would be a major step back from what we created the UN for, that would be an attempt to substitute the UN by some kind of elite clubs, and we’ve seen that, and there is nothing good about it.

Thank you and I am ready to take your questions.

P.S.