FUNDATIA IOAN BARBUS

Tag: Progresism

HomeProgresism

Am deschis televizorul pe postul sindicatelor române, Irealitatea TV. Jurnaliştii lui Sorin Ovidiu Vântu sunt emoţionaţi: în Marea Britanie „oamenii” au ieşit în stradă! „Cel mai mare protest din ultimii 50 de ani!” „Violenţe au loc în capitala Marii Britanii. La miting participă peste 500.000 de oameni. Protestarii denunţă măsurile de austeritate. Oamenii au spart …

Acum căteva zile un palestinian a intrat într-o casă din aşezarea israeliană Itamar şi a ucis 3 copii, unul dintre ei sugar, şi pe părinţii lor. Elad Fogel,4 ani, a murit înjunghiat în timpul ataculuiÎn Gaza, crimele au provocat o explozie de bucurie. Palestinienii au sărbătorit în stradă. Jurnalista britanică Melanie Philips a scris despre …

16 martie 2011. Motiune de cenzura impotriva guvernului Boc (a n+1-a); in strada manifestanti, popor. Conform declaratiilor unui sindicalist: “Cei mai lenesi dintre lucratori au venit la greva. Cei care sunt mai harnici, au ramas sa munceasca”. Cine se urca pe scena sa cante primul – Ducu Bertzi, bineinteles; al naibii dictatoru’ asta nene, cum …

Trustul Intact l-a transformat pe Sobaru, un om cu evidente probleme la cap, într-un erou naţional, un martir al cauzei sindicalisto-socialiste din minunata noastră Românie. În interpretarea simbriştilor lui Voiculescu, gestul său nebunesc, acela de a plonja în gol de la etajul I al Parlamentului, a devenit dovada vie a unui crez politic şi social …

Ura comună faţă de civilizaţia Occidentului permite ca cei mai înverşunaţi machişti islamici să mărşăluiască, pe străzile New York-ului şi Paris-ului, mână în mână cu militanţii gay-işti, feminişti şi avortişti, pe care în ţările lor proprii i-ar condamna sumar la moarte.

Emil Hurezeanu ar putea spune “Sa mă ierte ţara ca sunt un rahat“, dar pentru asta îţi trebuie un dram de conştiinţă. Cazul lui Emil Hurezeanu, cel care le vorbea în 1990 din balconul Universităţii Golanilor strânşi în Piaţă, nu este din nefericire singular.

Situaţia în care ne aflăm în prezent este nouă sub multe aspecte. Poate că cel mai interesant dintre ele este enormul efort care este depus acum pentru înfrângerea sau abolirea ruşinii.

Dacă aţi fi întrebat o persoană educată, oricând între 1750 şi 1930, care este scopul poeziei, artei sau al muzicii, răspunsul ar fi fost „frumuseţea”.

Dezbinătorul, insultătorul şi tulburătorul sunt sărbătorite de arta vremii noastre, frumuseţea fiind adeseori privită drept ceva prea dulceag, prea escapist şi prea departe de realitate pentru a merita întreaga noastră atenţie.