Dacă războiul are loc deja, nu mai ajută nici sancțiunile, nici eliminarea din organizațiile internaționale. Singura soluție este ajutorul și intervenția militară. Un exemplu în acest sens este războiul din Coreea. Dacă nu ne împotrivim ferm din frică că Rusia va utiliza armele nucleare înseamnă că suntem gata de înfrângere. Aceste idei au fost expuse de Andrei Ilarionov, economist, fost consilier economic al lui Vladimir Putin (2000-2005), în cadrul unui interviu dat celor de la Triggernometry.

De ce sancțiunile nu vor opri războiul

Triggernometry: Credeți că Occidentul a făcut suficient pentru a susține Ucraina sau credeți că ar trebui să impună mai multe sancțiuni sau să întreprindă altceva în plus? Pentru că Putin ar putea să avanseze și să încerce să cucerească alte națiuni.

Andrei Ilarionov: Răspunsul scurt este cu siguranță nu. Putem discuta despre ce Occidentul ar mai putea să facă. Un principiu fundamental este că dacă tancurile sunt în acțiune deja, ele nu pot fi oprite de sancțiuni. Este o lecție foarte simplă și nu foarte plăcută pentru lideri, pentru opinia publică, pentru oamenii de rând. Dacă războiul are loc deja, dacă sunt bombardiere zboară, dacă proiectilele bombardează orașe și ucid oameni, iar tancurile se deplasează, războiul nu-l poți opri prin rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite. Nu-l poți opri cu sancțiuni, orice sancțiuni ar fi.

Țin să amintesc că în 1939 Uniunea Sovietică a pornit războiul împotriva Finlandei, așa-numitul război sovieto-finlandez sau Războiul de Iarnă, după cum este cunoscut în Finlanda. Câteva săptămâni mai târziu, Uniunea Sovietică a fost exclusă din Liga Națiunilor. Întrebarea este: excluderea din Liga Națiunilor – sau din Națiunile Unite, dacă ar avea loc azi – l-ar fi oprit pe Stalin să continue atacul asupra Finlandei? Nu. El a continuat războiul încă o sută de zile. L-a oprit această eliminare din Liga Națiunilor pe Stalin din a ocupa țările baltice în 1940? Nu. L-a oprit pe Stalin de la ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord în 1940? Nu. Și de fapt excluderea din Liga Națiunilor este o sancțiune foarte serioasă. Reiese că aceste acțiuni foarte serioase care au avut loc în trecut nu l-au oprit pe Stalin sau pe Hitler, care, de fapt, singur a ieșit din Liga Națiunilor.

Așadar, dacă agresorul decide să-și atace vecinii, nici calitatea de membru în orice organizație internațională, nici sancțiunile economice sau legate de transport, nici sancțiunile individuale nu joacă niciun rol. Va continua agresiunea. Vor continua atacurile. De aceea, este necesar să le schimbi schimbi părerea celor care preferă să gândească, iarăși și iarăși, în termeni de sancțiuni sau de eliminare din organizațiile internaționale ș.a..

Pentru politici duse cu echipamente militare (“hardware policy” n.trad.), pentru atacuri cu echipamente militare, trebuie răspuns cu echipamente militare (“hardware response n.trad.). Doar așa va funcționa.

Ce înțelegeți prin răspuns “hardware”?

Rezistență, rezistență puternică. Când am adus vorba de acest război sovieto-finlandez din 1939-1940, știți când Stalin a încetat războiul? Când a primit informații că trupele britanice și franceze se îmbarcă pe nave și urmează să fie trimiși spre Finlanda, pentru a lupta de partea finlandezilor. Când Stalin a primit această informație, a început imediat așa-numitele negocieri pentru pace și a oprit războiul.

Știți când Putin și-a oprit atacul asupra Georgiei în 2008? Nu este vorba de zile, este vorba de ore și minute. Pe 11 august 2008, George Bush Jr. a ieșit în fața Casei Albe, alături de ministrul Apărării și vice-ministrul Apărării, și a declarat că trimite trupele americane în regiune. Imediat, Marina SUA a pornit din Marea Mediterană spre Marea Neagră, iar Forțele Aeriene ale SUA au fost dislocate în România și Turcia, la bazele militare. După 12 ore, Putin a oprit atacul asupra Georgiei. Aceasta e o consecință puternică a unei  acțiuni de rezistență puternică întreprinsă de o țară foarte puternică în această lume, Statele Unite, în fața agresiunii.

Ce le spuneți celor care gândesc că dacă se începe o împotrivire dură riscăm să ajungem la al treilea război mondial? Ați folosit exemplul lui Stalin, care este un detaliu bun, dar să fim sinceri, Stalin n-a avut arme nucleare, nu-i așa?

În primul rând, Stalin a avut arme nucleare.

Dar nu în 1939.

Dar în 1949. Ok, în 1949 avea deja arme nucleare, iar după asta a avut loc războiul din Coreea. Și cum a fost salvată Coreea? O parte din Coreea a fost salvată prin rezistență, prin împotrivirea din partea Statelor Unite, Regatului Unit și a altor țări occidentale, care au susținut și au apărat Coreea de Sud. Este singura cale de a o face. Și de fapt, nici Stalin n-a utilizat armele nucleare în războiul din Coreea.

Ce să spunem despre domnul Putin? În 2008, în timpul războiului ruso-georgian, Putin avea arme nucleare. Le-a utilizat când americanii și-au deplasat trupele în regiune? Nu. Ce s-a întâmplat în 2015, când un bombardier rusesc a violat spațiul aerian al Turciei timp de 40 de secunde? Un avion turc a doborât bombardierul rusesc și două persoane, între care și pilotul, au fost ucise. Care a fost reacția domnului Putin la acțiunea Turciei? N-a fost implicată SUA, Turcia a făcut-o singură. Care a fost reacția? Domnul Putin a promis să „pedepsească” roșiile turcești. Dar n-a făcut nici măcar asta. După aceea, niciunul dintre bombardierele rusești n-a mai violat spațiul aerian turcesc.

În 2018, un grup de mercenari ruși au încercat să captureze o rafinărie de gaze din Deir ez-Zor, Siria. Ce s-a întâmplat după? Americanii, împreună cu kurzii, au distrus acest grup și 200 de mercenari ruși au fost uciși. Care a fost reacția domnului Putin? Niciuna. Tăcere totală timp de patru ani, care continuă și azi. Putin niciodată n-a adus vorba despre asta. Nu numai că n-a utilizat armele nucleare, niciodată nu s-a referit la ele. Nu s-a referit deloc la acest caz.

Ce se întâmplă acum, în timpul acestui război împotriva Ucrainei? Ce a făcut Turcia? Turcia a făcut ceva ce n-a făcut nicio altă țară. În esență, Turcia a participat la acest război de partea Ucrainei. A închis strâmtorile Bosfor și Dardanele, iar marina rusă a rămas în Marea Mediterană și Marea Egee. Acele nave care pot bombarda Odessa, Nikolaev și alte orașe ucrainene. Așadar, Turcia a închis căile de transport. Ce auzim de la domnul Putin? Amenință să utilizeze armele nucleare împotriva Turciei? Nu. N-a vorbit nimic despre așa ceva în public.

Deci, iarăși, putem observa nu doar ce a fost în 1939 cu Stalin sau în 2008 cu Putin versus Georgia, ci și situația de acum, de astăzi. Unele țări și unii lideri preferă să nu se teamă să se împotrivească. Care este reacția domnului Putin? Zero. Dar acei lideri care de fapt joacă pentru domnul Putin pretind că le e frică, pretind că sunt speriați, și uite așa se joacă acest joc cu MiG-29 de la Polonia, Slovacia și Bulgaria. A fost decizia domnului Biden să nu se acorde aceste avioane cu reacție ucrainenilor, din cauza armelor nucleare, din cauza unei atare amenințări. Ok. Este un joc la patru mâini, cum spunem în Rusia, un joc a doi oameni, unde o persoană joacă rolul polițistului rău și alta – a polițistului bun. Dar ambii joacă împreună împotriva Ucrainei.

Războiul psihologic și șantajul nuclear

Știu că mulți oameni sunt interesați de perspectiva dvs. și eu sunt foarte interesat pe perspectiva dvs. Este un argument pe care nu l-am prea auzit cel puțin în mainstream media din Occident. Dar este un argument care oarecum induce frică pentru că, în esență, cereți să întrăm într-un joc al provocării cu armele nucleare în epoca modernă în care utilizarea armelor nucleare va duce la sfârșitul întregii vieți pe Pământ. Este într-adevăr acesta un risc pe care Statele Unite trebuie să și-l asume?

Este foarte bizar. Domnul Putin a amenințat cu utilizarea armelor nucleare, deci se joacă cel puțin cu aceste amenințări de atât de multe ori, că cei care preferă să nu audă ce face domnul Putin… cine e realist, cine înțelege ce se întâmplă? Domnul Putin deja le folosește ca șantaj, ca amenințare. Așa că dacă refuzi să aplici cele necesare înseamnă că deja te predai.

În această bătălie, indiferent cum o numești – război real, bătălie psihologică sau oricum altfel, dacă numai o parte refuză deschis să utilizeze un anumit instrument sau anumite arme, înseamnă că deja s-a predat, deoarece partea adversă este gata să escaladeze și dacă nu ești gata să escaladezi, înseamnă că ești gata de înfrângere.

Să ne detașăm de geopolitică și să ne imaginăm că ți se întâmplă să fii seara sau noaptea într-un loc retras și întunecos și niște bătăuși te abordează cu intenții foarte clare cu privire la ce vor să facă cu tine, cu prietenii tăi sau cu familia ta. Cum vei reacționa? Reacția ta este să te aperi pe tine și pe cei apropiați sau să fugi. Dacă te apuci să citești Biblia persoanei sau persoanelor respective, probabil că nu vei câștiga această bătălie. Dacă vei lupta, nu este garantat că vei câștiga, dar cel puțin vei încerca, vei avea o șansă. Sau, dacă spui nu-mi voi folosi forța, voi citi o carte bună acelei persoane, ce urmează să se întâmple? Vei fi într-o poziție foarte proastă.

Cred că este o suprasimplificare, dar nu contează.

Este aceeași poveste, apropo. Sunt exact aceleași povești. Acesta este războiul psihologic. Dacă liderii țării refuză să utilizeze instrumentele și armele pe care le au la dispoziție, înseamnă că nu le au. Dacă nu folosești armele nucleare, înseamnă că nu le ai, înseamnă că ai rămas în urmă. Nu ești Statele Unite, nu ești Regatul Unit, ești doar Luxemburg, Elveția sau Finlanda.

Dar faptul că armele nucleare pot duce la sfârșitul vieții pe Pământ cred că joacă foarte mult în a face din asta o problemă mai mare decât să fii jefuit de bani de un infractor pe stradă.

Este exact avantajul pe care domnul Putin îl folosește, deoarece te gândești la această abordare. Exact asta e problema. Ești gata să fii înfrânt.

Andrei Ilarionov e cel care a reformat sistemul de impozitare din Rusia, în perioada în care a fost consilierul lui Putin, introducând la începutul anilor 2000 cota unică. Ilarionov, un om informat și curajos, a demisionat la sfârșitul lui 2005 acuzându-l pe Putin că suferă de „sindromul Venezueala” când președintele rus a oprit gazele către Ucraina.

Traducerea pasajului de la minutul 22:52, la minutul 36:05 –

“Nu avem de-a face cu un „război rece”. În timpul războiului rece nu au existat sancțiuni personale, anexări de teritorii ale statelor europene, acțiuni de război cu peste 4 000 victime”, spunea Andrei Ilarionov încă din noiembrie 2014, în cadrul unui interviu dat la o televiziune poloneză.

“Nu avem de-a face cu un „război rece”. În timpul războiului rece nu au existat sancțiuni personale, anexări de teritorii ale statelor europene, acțiuni de război cu peste 4 000 victime. Este un război cald.

Chiar oamenii lui Putin îl numesc „cel de-al IV-lea Război Mondial”. Războiul rece dinainte îl numesc „cel de-al III-lea Război Mondial”.

E un război declarat de Rusia restului lumii, aproape întregii lumi. Războiul pentru așa-numitele „valori tradiționale rusești”, pentru crearea unei „lumi rusești”, a unei entități neo-imperiale pe fostul teritoriu al imperiului sovietic sau al imperiului rusesc.

În logica lor, fără să discutăm dacă e bine sau rău, doar ca să înțelegem ce fac, Ucraina nu are dreptul la un viitor propriu. Ucraina nu are dreptul să-și aleagă aliații, ca orice altă țară. Ei consideră că Ucraina, ca și alte țări ale fostului imperiu, ar trebui să-și construiască viitorul conform planurilor și dorințelor Kremlinului.”

Puteți accesa de mai jos traducerea în limba română a interviului, realizată în urmă cu șapte ani: