Sinodul Permanent al Bisericii Greco-Catolice Ucrainene, care are loc în prezent în Canada, a emis Apelul său cu ocazia celei de-a treia aniversări a începerii agresiunii rusești la scară largă împotriva Ucrainei. Publicăm textul documentului mai jos.

***

Acum trei ani, ucrainenii s-au trezit în sunetul exploziilor și al apelurilor telefonice îngrijorate ce conțineau cuvintele îngrozitoare: „Războiul a început”. În zorii zilei de 24 februarie 2022, prima sirenă de raid aerian a răsunat în țara noastră și, nu a amuțit timp de 1097 de zile și nopți. (…)

Distrugerea, suferința și traumele provocate națiunii noastre sunt copleșitoare. Chiar dacă războiul s-ar sfârși astăzi, ar dura decenii pentru a reconstrui ce a fost avariat ori distrus: 3 500 de clădiri de școli și universități, peste 1 200 de spitale, 670 de biserici, mii de kilometri de drumuri, sute de mii de case, centrale electrice și fabrici.

Și mai dificilă va fi refacerea și alinarea vieților distruse de război. Nu doar pământul ne-a fost brăzdat de craterele provocate de rachete, mine și drone. Zeci de mii de soldați și civili poartă răni grave, iar nenumărați alții resimt durerile nevăzute ale traumelor. Mii de copii ne-au fost smulși din țară și sunt crescuți pentru a-și urî țara natală. Vor fi necesare eforturi uriașe pentru a aduce înapoi aproape șapte milioane de refugiați și pentru a asigura întoarcerea în siguranță a patru milioane de persoane strămutate în interiorul țării – pentru ca acestea să poată avea din nou o casă – un loc sigur, confortabil, cu dragoste de familie și căldură.

Cu toate astea, nu am devenit un popor definit de război – am devenit un popor definit de sacrificiu. Ucraina este printre primele zece țări în indicele global al carității. Sute de mii de oameni – bărbați și femei, tineri și bătrâni – au luat armele în apărarea patriei lor, a valorilor lor și a darului însuși al vieții. Mulți au făcut sacrificiul suprem. Peste tot în țara noastră, steagurile galbene și albastre de pe morminte mărturisesc dragostea lor și recunoștința noastră. (…)

Am devenit o națiune pe Calea Crucii. Însă noi, creștinii, știm unde duce această cale – spre Înviere, spre plinătatea vieții în libertatea și demnitatea fiilor lui Dumnezeu.

Acest război este o probă a umanității noastre. Răului profund și suferinței, ucrainenii le răspund cu spirit de sacrificiu și hotărâre. Tocmai prin acest sacrificiu reușim să rezistăm. Pentru aceasta, aducem mulțumire fiecărei persoane. Cu profund respect și recunoștință, ne rugăm pentru cei care ne apără și îi sprijinim, oriunde s-ar afla – pe linia frontului ori în spatele lui, în captivitate sau în spitale. Ei și familiile lor rămân mereu în rugăciunea Bisericii.

Noi rezistăm datorită solidarității oamenilor de bunăvoință. În numele episcopilor Bisericii noastre, ne exprimăm recunoștința sinceră față de catolicii din întreaga lume, față de națiunile, liderii, organizațiile caritabile, jurnaliștii, personalul medical și milioanele de oameni care ne-au fost alături în acești trei ani. Rugăciunile voastre, cuvintele voastre, faptele voastre ne susțin. Puterea lui Dumnezeu este puterea noastră.

Însă Ucraina are în continuare nevoie de glasurile voastre, de solidaritatea voastră. În timp ce lumea discută acorduri de pace, trebuie să le reamintim tuturor: Ucraina nu este doar un teritoriu – ea este un popor. Pentru demnitatea și libertatea acestui popor, își dau viața cei mai buni fii și cele mai bune fiice ale noastre. Și o fac nu doar pentru Ucraina, ci pentru demnitatea și libertatea tuturor oamenilor. Această jertfă eroică nu trebuie să fie niciodată uitată, desconsiderată ori trădată.

Rusia aduce moarte, devastare și eradicarea libertății religioase. În teritoriile ocupate, frații și surorile noastre de credință – clerici și credincioși de diferite confesiuni – sunt prizonierii agresorului. Ocupanții au ucis deja 67 de păstori ai diferitelor biserici. Mulți au pătimit în captivitate, iar unii sunt în continuare întemnițați.

Istoria stă mărturie: de fiecare dată când Rusia ocupă Ucraina, Biserica noastră este persecutată. Acest lucru a fost valabil în secolele al 18-lea și al 19-lea, în 1946 și din nou acum. Suntem chemați să fim vocea celor persecutați, să ne asigurăm că în niciun acord de pace – „pace” doar cu numele -, credința, demnitatea sau libertatea noastră nu devin o marfă de schimb. Pacea adevărată nu poate exista fără dreptate. Un armistițiu nedrept este o batjocură criminală care va conduce doar la mai multă nedreptate și suferință.

Strigăm lumii: ucrainenii cred în triumful adevărului lui Dumnezeu. Chiar și în plină durere și în mijlocul ruinelor, noi rămânem un popor al speranței. Credem în Înviere, pentru că știm: Dumnezeu este cu noi – cu cei persecutați, oprimați, îndoliați și suferinzi. În El, ne punem toată încrederea. Și astfel, rezistăm, luptăm, ne rugăm.

Știm că odată, în zori, vom auzi chemarea mult așteptată: „Războiul s-a terminat” și vom înălța rugăciunile noastre de mulțumire în fața tronului Atotputernicului.

Hristos a înviat! Ucraina va învia!

† SVIATOSLAV

(Prefericitul Sviatoslav Șevciuc este arhiepiscop major al Bisericii Greco-Catolice din Ucraina)

traducere: Gelu Trandafir