Donald Trump duce o viață dublă. În Occident, majoritatea experților în politica externă îl consideră nesăbuit, imprevizibil și acționând contrar propriilor sale interese. Însă, deși mulți asiatici îl displac la fel de mult ca europenii, ei îl consideră un personaj deosebit de însemnat. Am petrecut recent o săptămână la Beijing vorbind cu oficialități și intelectuali chinezi, mulți dintre ei profund impresionați de calitățile sale de strateg și tactician.

Unul dintre cei pe care i-am întâlnit a fost El Yafei, fostul ministru de externe. El s-a remarcat pe scena globală în 2009, la conferința privind schimbările climatice de la Copenhaga, când a ținut un discurs dojenitor la adresa președintelui Barack Obama, înainte de a anula speranțele unei înțelegeri. El este mai puțin beligerant în cazul domnului Trump. Îl îngrijorează faptul că rivalitatea strategică a devenit noua normalitate și afirmă că „războaiele comerciale sunt doar vârful aisbergului”.

Puțini chinezi consideră că principala preocupare a domnului Trump este reechilibrarea deficitului comercial bilateral. Dacă ar fi fost așa, spun ei, atunci Trump s-ar fi asociat cu UE, Japonia și Canada împotriva Chinei, în loc să-i strângă pe aliații SUA în cleștele său tarifar. Ei cred că scopul președintelui american nu este altceva decât remodelarea ordinii globale.

Ei cred că Trump simte declinul relativ al marii sale națiuni. Nu este vorba de faptul că ordinea actuală nu ar aduce beneficii SUA. Problema este că ordinea actuală este benefică pentru alții într-o măsură mai mare, în termeni relativi. Și, ceea ce este mai rău, SUA investește miliarde de dolari și o cantitate deloc neglijabilă de resurse umane în susținerea exact a acelor alianțe și instituții internaționale care restricționează America și facilitează creșterea Chinei.

În ochii chinezi, răspunsul lui Trump este o formă de „distrugere creativă”. El distruge în mod sistematic instituțiile existente – de la Organizația Mondială a Comerțului și Acordul de Liber Schimb Nord-American la NATO și acordul nuclear cu Iranul – ca un prim pas către renegocierea ordinii mondiale, în condiții mai favorabile pentru Washington.

Odată ce vechea ordine este distrusă, crede elita chineză, dl. Trump va iniția etapa a doua: renegocierea relației Americii cu alte puteri. Deoarece SUA este în continuare cea mai puternică țară din lume, ea va fi capabilă să negocieze cu alte țări dintr-o poziție de forță dacă va trata cu ele una câte una, și nu prin instituțiile multilaterale care îi împuternicesc pe cei slabi în detrimentul celui puternic.

Interlocutorii mei spun că dl. Trump este primul președinte american, de mai bine de 40 de ani, care înfruntă China pe trei fronturi simultan: comercial, militar și ideologic. Ei îl descriu ca un maestru tactician, concentrându-se asupra unei probleme la un moment dat și extragând cât mai multe concesii. Mi s-a vorbit despre modul în care Trump a tratat cu președintele Xi Jinping. „Uitați-vă la modul în care el a abordat Coreea de Nord”, spune un interlocutor chinez. „L-a făcut pe Xi Jinping să fie de șase ori de acord cu sancțiunile ONU, creând o strangulare economică a Coreei de Nord. China aproape că a transformat Coreea de Nord într-un inamic.” De asemenea, chinezii îl văd pe Trump și ca un strateg, dispus să declare armistițiu în fiecare domeniu în care nu mai sunt concesii de obținut și apoi să deschidă un alt front.

Pentru chinezi, chiar și conferința de presă lingușitoare a lui Trump cu Vladimir Putin, de la Helsinki, a avut un scop strategic. Ei îl văd pe Henry Kissinger în sens invers. În 1972, SUA a impulsionat China în afara axei sovietice, pentru a exercita presiune asupra rivalului său real, Uniunea Sovietică. Astăzi, dl. Trump se adresează Rusiei pentru a izola China.

Deocamdată, China vorbește dur ca răspuns la asaltul comercial al domnului Trump. În același timp, chinezii încearcă să dezvolte un front multiplu împotriva lui Trump, apelând la UE, Japonia și Coreea de Sud. Dar mulți experți chinezi solicită o regândire a strategiei pe termen mai lung. Ei doresc să pregătească terenul pentru o nouă înțelegere cu SUA, bazată pe defensivă. Mulți cred că domnul Xi a reaționat exagerat și consideră că a fost o greșeală să atragă ostilitatea SUA pe două fronturi simultane, economic și militar, în Marea Chinei de Sud.

În schimb, ei pledează pentru concesii economice și pentru renunțarea la tacticile agresive care au caracterizat recenta politică externă a Chinei. Ei solicită o variantă chineză de „izolaționism măreț”, bazată pe creșterea pieței interne, în loc de perturbarea economiilor altor țări prin exportul de excedente industriale.

Deci, care este adevăratul Trump? Reacționarul nechibzuit care distruge alianțe esențiale, sau „geniul ferm” care ține China sub presiune? Răspunsul pare să depindă de locul în care puneți întrebarea. Lucrurile arată diferit la Beijing față de Bruxelles.

Mark Leonard

Autorul este președinte al European Council on Foreign Relations

PRELUAT DIN   Financial Times