Vasile Ernu şi obsesia creativităţii

„Spre deosebire de dreapta, care are idei puţine dar fixe, stînga are idei multe, variate şi este într-un continuu proces creativ.”
Vasile Ernu

Cu mai bine de o lună în urmă, pornind de la ideea unei aşa-zise supărări pe Alin Fumurescu, Vasile Ernu se angaja într-un text construit aglutinat prin repetări şi divagaţii la creionarea unui mesaj al stângii româneşti CriticAtac. Puternic sponsorizată atât de Fundaţia Ebert cât şi de donatori al căror nume nu s-a dorit a fi făcut public, CriticAtac este în viziunea lui Ernu o platformă de presiune asupra tuturor partidelor, arogându-şi supervizarea politicului în virtutea unei autoproclamate superiorităţi. Ideea e simplă: treburile merg prost în ţară mai ales din cauza dreptei care conduce prin PDL dar şi din cauza stângii PSD plus PNL care a neglijat unele mesaje ale radicalilor marxişti şi progresişti de toate nuanţele. Dacă pentru partide CriticAtac se vrea a fi cenzorul şef, lucrurile se complică pe terenul vast al vieţii intelectuale. Aflaţi în off limits-ul agorei, intelectualii criticatacanţi se răfuiesc şi ei cum pot cu cei aflaţi la dreaptă spectrului politic şi mai ales cu aceia care refuză să tacă în faţa contrarevoluţiei media de stânga. Pentru Ernu şi cei din anturajul său imediat, unii intelectuali de dreapta se fac vinovaţi că în ultima vreme s-au aşezat încoloanădreaptă – aluzie transparentă la situl Înliniedreaptă.net -, sprijinind prin reputaţia lor un blog care publică doar texte care altfel „ar exista doar în mîzga lor, în mediul lor obtuz”.

Vasile Ernu este un îndrăgostit de enigmistica cu soluţii de-a gata, oferite pe tavă doritorilor. El este mai transparent decât un Borsec decarbonatat şi o ştie, nu vrea să se ascundă. Face generalizări, se învârte în jurul cozii ca o morişcă de vânt cocoţată pe Kremlinul kaghebo-FSB-ist, dar se referă la un singur intelectual de dreapta, la Vladimir Tismăneanu. Înliniedreaptă.net reiese uşor din “încoloanădreaptă” şi la fel de uşor se deduce şi numele lui Tismăneanu din sintagme de genul ”dragii noştri intelectuali care au uitat să mai citeze din Hannah Arendt” sau pentru că organizează ”memorialul durerii dreptei la hoteluri de 5 stele”, o altă drăgălăşenie intonată la fel de des de criticatacanţi ca şi Internaţionala de tatucul Stalin. Adică de strămoşul lor renegat.

Aprecierile lui Vasile Ernu adresate autorilor de pe situl Înliniedreapta.net nu se opresc la deja-obişnuitele acuzaţii de fundamentalism pe care nu le probează în niciun fel. Este şi asta o meteahnă stalinistă a stângii noastre caviar, aceea de a pune etichete acuzatoare fără a produce probe. Se spune ca nepoţii semăna mai mult cu unii dintre bunici decât cu părinţii, aşa şi cu trupa Rogozanu-Ernu, care repetă pe hârtie ceea ce tovarăşii conduşi de Stalin au făcut în anii epurărilor din Soviete. Întrucât acuzaţiile de fundamentalism nu-i ajung lui Vasile Ernu, el a mai inventat una: că am produce texte de tip vadimist, că noi am scrie „ca în revista România Mare, cu mici nuanţe”. Inutil să mai spunem că Vasile Ernu reia cu obstinaţie acuzaţiile anti-Tismăneanu ale antemergătorului Vadim Tudor. Noul denunţător al lui Tismăneanu îşi descarcă furia declanşată de atacul asupra CriticAtac venit din partea amicului de idei Alin Fumurescu în aceiaşi termeni pe care îi foloseşte la adresa noastră eminentul intelectual de stânga-dreapta de la Indiana University-Bloomington. Înliniedreapta.net este nici mai mult nici mai puţin decât o platformă unde scriu cu o „virulenţă anonimă” nişte ”indivizi greu de clasat”, care formează un „grup fundamentalist”.

Acum să revenim la citatul-motto al acestei postări. Este a două idee fanion a articolului lui Vasile Ernu pe lângă „dezvăluirea” că situl CriticAtac se vrea a fi instanţa supremă a României secolului 21. Făcând comparaţii cu o structură militară, corpul generalilor lui Vasile Ernu este format din colaboratorii săi selectaţi pentru a produce articole pe CriticAtac, iar armata, soldaţii de rând ar proveni din rândul defavorizaţilor de tot soiul produşi de politica „fascismului social” dusă de guvernanţii actuali. Nemulţumiţi de toate felurile, uniţi-vă! Acesta ar fi mesajul lui Ernu, care cu modestie spune că a ales calea de a fi lângă „cei învinşi şi mai puţin protejaţi” pentru a vorbi în numele lor, pentru a face presiuni, pentru că, nu-i aşa, noii proletari sunt debusolaţi şi nu ştiu cui să se adreseze. Dar ce le oferă Vasile Ernu nemulţumiţilor? O reîntoarcere la teoria şi practica socialisto-comunistă sau altceva? Evident că aici Vasile Ernu este superenigmistic. Nu spune cum, nu spune când, nu spune de unde începe şi unde termină, el spune doar că are un scop. Are în raniţă nu bastonul de mareşal ci o baghetă magică. El este Magul Noii Ere, este Tatucul Mileniului Trei, este Zeul cu Bască. Unii mai neatenţi se vor întreba cum de am ajuns la aceste concluzii, că ar fi doar nişte exagerări ”fundamentaliste”. Priviţi motto-ul, acolo este răspunsul, ascuns bine într-un cuvinţel. Lăsăm laoparte dispreţul nedisimulat faţă de ideile dreptei, să vedem ce se ascunde în partea referitoare la ”procesul creativ”. În viziunea lui Ernu, stânga este un fel de zeiţa Geea a ideilor care conduc la progresul social, iar creativitatea este caracteristica sa fundamentală. O nouă eră, noi idei progresiste, cu corolarul că dacă progresul poate fi imaginat că o lanţ fără sfârşit, ca o scară către un cer al plenitudinii absolute, atunci este nevoie de un centru de coordonare care să marcheze priorităţile şi să legitimize nevoia de schimbare. Un CriticAtac în locul unei Mecca, un Ernu în locul unui profet nebiblic.

Avântat spre atingerea unor noi culmi ale progresismului stângist, Vasile Ernu trebuie să ia cunoştiinţă de faptul că nu numai stânga este creativă. Mai sunt şi alte segmente sociale sau categorii socio-profesionale a căror acţiune şi activitate se bazează într-o proporţie covârşitoare pe creativitate. Şi mă refer în mod deosebit la răufăcători, la spărgători, la devalizatorii de bănci, de ATM-uri, la hoţii de maşini, la toţi cei care începând cu găinarii mărunţi şi terminând cu mafioţii în costume Armani şi cu posturi de prim-miniştri (avem exemple?), alături de care stau mândrii toţi corupţii aparatului funcţionăresc. Pe un alt palier sunt creatorii de virusuri informatice care sustinat industria de antivirusuri. Toţi aceştia se bazează pe creativitate, toţi imaginează căi de inducere în eroare a proprietarilor şi a celor care slujesc Justiţia. Cât din creativitate se datorează răutăţii, cupidităţii şi invidiei, răspunsul se poate da în fiecare caz în parte dar nu este scopul nostru imediat. La orice lacăt ei încearcă o cheie, la orice grilaj ei vor găsi o maşină de tăiat metalul sau vor aduce o macara. Dacă de construit există doar câteva metode, pentru stricat sunt mii de variante. Setoasă de afirmare şi revanşă, stânga ameninţă, promite şi înfierează. Când un tovarăş de drum ca Alin Fumurescu iese puţin din poteca prezisă, iată că se produce nu un cutremur devastator la stânga, ci un taifun adresat tot dreptei. Concluzie: atât articolul aşa-zis acuzator al lui Alin Fumurescu cât şi replica lui Vasile Ernu seamănă foarte mult cu o ceartă dintre doi comeseni bine afumaţi la ieşirea dintr-un restaurant. Se ceartă, se împing şi îşi spun cuvinte murdare, după care se pupă. Cu deosebirea că toate cuvintele murdare le-au adresat celor doi duşmani ai neamului stângist: Vladimir Tismăneanu şi Înliniedreaptă.net. Neatenţi sau incapabili să audă/ să înţeleagă ceea ce spune celălalt, au crezut iniţial că sunt motive de ceartă între ei, dar s-a dovedit că s-au înşelat. Mesaj din stepa neostângistă: Să ne pupăm din nou şi mai vârtos, frate Vasile!

8 gânduri despre “Vasile Ernu şi obsesia creativităţii

  1. Mai grav este ca ideile criticatac au infestat si Vaticanul. Iata ce a declarat papa Benedict
    al XVI-lea cu ocazia celei de-a 37-a sesiuni a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Agricultura si Alimentatie:

    „Planeta ne poate hrani pe toti, egoismul speculatiilor financiare e de vina pentru foamete”

    „Productia globala de alimente este de ajuns pentru a hrani toata populatia lumii, insa milioane de oameni nu ajung sa-si capete painea zilnica din cauza egoismului altora.”

    „Saracia, subdezvoltarea si foametea sunt rezultatul unui comportament egoist al omului, manifestat in actiunile sociale, in schimburile economice si in conditiile de functionare a pietelor financiare”

    „pana si hrana a devenit obiectul unor speculatii financiare sau a ajuns sa fie legata de tranzactii pe pietele financiare care, lipsite de reglementari si de principii morale, par sa fie calauzite exclusiv de scopul profitului”
    Textul intreg aici: http://www.zenit.org/article-32993?l=english

    Dezgustator si scandalos, jos cu acest papa rosu infestat de comunism, traiasca piata libera!

  2. L-am vazut pe Ernu la TV, cu Mihai Neamtu. Tipul e slab, prost pregatit, lipsit de orice sclipire. Are cateva idei – din alea multe ale stangii – pe care le repeta obsesiv. E incapabil sa intre intr-un dialog, in schimb poate tine lejer un monolog de 2-3 minute fara sa spuna nimic. As zice insa ca la cum arata criticatacantii e un motiv de bucurie.

  3. Aqqvila, Benedict e mai degraba de-al nostru, dar se pare ca nu reuseste nici el sa tina departe de sine stangismele care au ajuns, din pacate, in Vatican. Sa vedem ce se mai intampla.

  4. Sa fim seriosi, Vlad M! De unde pana unde papa e de-al nostru? Inteleg ca sunteti crestini (ca papa si poate nu mai mult ca el), dar cand sustii asemenea fraze (in care sigur, nu le spune doar ca sa0si adune voturi:), atunci nu poti fi decat de stanga. Iar cand cineva imi spune ca papa e de-al nostru, atunci incep sa am indoieli ca acel cineva mai poate sa mearga in linie dreapta. Acolo sunt cuvinte care cantaresc greu, mult mai greu decat vorbele goale si lipsite de minte ale lui Ernu cu Rogoaznu-n coada. Sa repetam:
    – egoismul speculatiilor financiare e de vina pentru foamete
    – milioane de oameni nu ajung sa-si capete painea zilnica din cauza egoismului altora
    – Saracia, subdezvoltarea si foametea sunt rezultatul unui comportament egoist al omului
    tranzactii pe pietele financiare care, lipsite de reglementari si de principii morale, par sa fie calauzite exclusiv de scopul profitului (hai, nu zau!).
    Pai, marx daca l-ar fi auzit, ar fi plans de bucurie. Iar costica si vasilica cred ca au facut pe ei de excitare si extaz. Maine ii auzi ca se fac catolici

  5. Am scris „mai degraba al nostru” si nu am negat ca ideile astea sunt gresite. In aceasta privinta gandim la fel. Pentru a-l putea evalua corect pe Benedict, insa, trebuie sa ai in vedere pozitiile sale generale si sa il compari cu o buna parte din liderii catolici; ti se va confirma parerea mea. Este mult mai de dreapta decat ei si te rog sa nu uiti ca exista dreptaci care nu sunt capitalisti, iar acuzatia de materialism este una in esenta de dreapta, nu de stanga. De altfel, exista o critica anticapitalista de dreapta care este mult mai coerenta decat tot ce a putut sa nasca stanga, iar asta o spun eu, un om care recunoaste oricand meritele economiei de piata si ale capitalismului. Realitatea este imperfecta si nu trebuie sa uitam niciodata asta. Am spus-o si o sa o mai spun: trebuie sa ne ferim de idolatrizarea vreunui sistem, fie el si capitalist (adica unul pe care il sustinem tocmai pentru ca este mai functional si mai drept decat oricare altul). Nu trebuie sa devenim ca Stanga.

    Pioncchiocet, iti irosesti energia de pomana. Aici nu facem caz de una sau de alta. Unii dintre noi (ma refer la crestini) sunt ortodocsi, altii sunt catolici, fiecare este convins de adevarul credintei sale, dar nici unul dintre noi nu doreste sa se implice intr-o lupta stupida cand adversarii nostri sunt atat de multi si miza este atat de mare.

  6. Iaca ce scrie un comentator Vali pe CA (care e atit de bine articulat si de coerent de parca e V. Tismaneanu):

    MOTTO: “Am uneori impresia că am căpătat o conştiinţă de dreapta mai mult scos din minţi de stânga…” (Andrei Pleşu)

    Spre deosebire de interlocutorii lui „de stânga”, @ Burghezul reactionar are, în optica mea, câteva atuuri:

    i. o plauzibilă familiaritate cu marile locuri ale bibliografiei „de dreapta”

    ii. un mai convingător control retoric al propriului discurs

    iii. un coeficient superior de răbdare

    iv. capacitatea de a apăra cazuistic şi recurgând la matrici empirice dogmatica liberală

    v. o mai mare disponibilitate pentru reevaluare şi aeraj ideologice

    Nu-mi rămâne decât să glosez amar…

    Stânga autohtonă e strict mimetică şi alergică.

    Mimetică fiindcă preia snobistic gestica, jargonul şi obsesiile levogirilor occidentali. Fomată preponderent din tineri precar instruiţi (cu câteva, remarcabile excepţii: Alex. Cistelecan, de pildă), care nu au avut nici timp, nici pasiune autentică pentru biblioteca de stânga (Marx, Lukács, Gramsci, Adorno, Benjamin, Althusser, Balibar, Rancière, Badiou etc.), ea nu poate coagula doctrinar, nu poate depăşi epigonismul monden în care se complace fără o confruntare reală, la surse, cu tradiţia marxismului teoretic, fără efortul prealabil de a înţelege, stăpâni şi reîmprospăta (critic) aparatul speculativ al filozofiei „de stânga”.

    Alergică deoarece, neavând substanţă, voci originale şi hermeneuţi prizabili ai empiriei locale, nu trăieşte decât din reacţie, bombăneală şi paranoia. Stânga românească nu are o agendă proprie, nu are resurse umane cu ecuson valid (sociologi, antropologi, politologi, teologi ş.a.m.d.), mulţumindu-se cu gazetăraşi cocheţi, trepăduşi volubili, beletrişti excentrici şi niscaiva legende fără nimb (Claude Karnoouh), în fine, nu are vitalitatea proiectului autonom, nepervertit de insomnia demolării adversarului.

    O stângă veritabilă nu se defineşte negativ, în raport cu o dreaptă care fixează, suverană, reperele absolute ale discuţiei. O stângă plauzibilă nu e un perpetuu „NU!” servit unei drepte „hegemonice”, demonizată până în pânzele albe. În acest sens, stânga românească (şi de aiurea) ar trebui să treacă în plan secund ticul criticii ideologice şi să reînveţe CREATIVITATEA: o metafizică nouă, o antropologie specifică, noi instrumente de analiză economică, o sociologie fundamentată diferit. Cât timp stânga se va mulţumi cu mici hărţuieli de hebdomadar, cu o pândă juvenilă şi neproductivă la adresa dreptei, cu verbozitatea criptică a câtorva duelgii fercheşi, ea nu numai că nu are un viitor aici, ci nu poate avea pretenţia vreunui chip, slobod de spectrul (mereu învârtoşat al) duşmanului…

  7. @DanCanada, se potriveste perfect! Creativitatea, aceasta piatra filosofala, lapis philosophorum pe care sustine ca o detine stanga romaneasca prin Ernu, este de fapt o mare minciuna propagandistica.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.