FUNDATIA IOAN BARBUS

Acțiunea Comisiei Europene împotriva Poloniei violează tratatele

La 29 iulie, Comisia Europeană (CE) a inițiat procedura juridică împotriva Poloniei în legătură cu reforma justiției din țara noastră. Drept temei, a indicat diferențierea vârstei de pensionare a judecătorilor femei și bărbați (60, respectiv 65 de ani) și de asemenea și-a exprimat îngrijorarea privind faptul că ministrului justiției i se dă dreptul de a decide așa cum consideră de cuviință dacă să prelungească sau nu mandatul de judecător la Curtea Supremă unei persoane care a atins vârsta de pensionare, precum și să-i numească și să-i destituie pe președinții instanțelor judecătorești. Comisia Europeană își deduce dreptul de ingerință în această ultimă chestiune din art. 19 alin. 1 al Tratatului UE (TUE) corelat cu art. 47 al Cartei Drepturilor Fundamentale UE (CDF). Drept sursă a pretinselelor competențe ale Comisiei Europene de a interveni în procesul reformelor justiției în Polonia s-a indicat deasemenea art. 7 corelat cu art. 2 al TUE.

Avem, prin urmare, trei domenii ale litigiului:
1) litigiul de natură gender, privind vârsta de pensionare diferită pentru bărbați și femei;
2) litigiul privind detaliile reformei sistemului judiciar în Polonia, în care CE își întemeiază competențele pe articolul 19.1 din TUE;
3) litigiul privind presupusa amenințare la adresa statului de drept din Polonia în care CE își întemeiază competențele pe articolul 47 al CDF și pe articolul 7 corelat cu articolul 2 din TUE.

Litigiul de natură gender

Diferențierea vârstei de pensionare a femeilor și a bărbaților a existat în Polonia în raport cu toți angajații și nu numai în raport cu judecătorii, până în 2012, când coaliția PO (Platforma Civică) și PSL (Partidul Țărănesc Polonez, care s-a redenumit ca „PSL” pentru a-și ascunde caracterul postcomunist – ZSL a fost “un partid aliat” al partidului comunist, autorizat de comuniști înainte de 1989 pentru a juca teatrul politic al unui presupus sistem multipartit în Polonia comunistă pre-1989) a introdus o nouă lege care stabilește o creștere a vârstei de pensionare pentru ambele sexe până la 67 de ani. Comisia Europeană nu a ridicat niciodată vreo obiecție față de vechea reglementare – nici în timpul negocierilor de aderare a Poloniei la UE (1998-2002), nici în anii în care această reglementare era în vigoare în Polonia ca stat membru al UE (2004-2012). Actualul guvern PiS (Lege și Dreptate), retrăgând reforma pensionării din 2012, nu a făcut altceva decât să restabilească situația anterioară, care a existat înainte de acel an și nu a făcut obiectul interesului sau acțiunii CE. Vârsta diferențiată de pensionare pentru bărbați și femei există nu numai în Elveția non-UE – modelul ideal al unei țări democratice, dar și în numeroasele state membre ale UE, și anume în Austria, Bulgaria, Croația, Rep. Cehă, Danemarca, România, Slovacia, Marea Britanie și Italia, adică în 10 din cele 28 de state UE, dar Comisia Europeană atacă doar Polonia. Obiecția actuală a Comisiei pare, prin urmare, să fie motivată de ostilitatea ei politică față de guvernarea PiS din Polonia și nu de principiile și valorile europene.

Uzurparea competențelor de către Comisia Europeană – ce prevăd de fapt tratatele (articolele 19.1 TUE și 47 CDF)?

Articolul 19.1. TUE sună astfel: Curtea de Justiție a Uniunii Europene cuprinde Curtea de Justiție, Curtea și instanțele specializate. Aceasta asigură respectarea legii în interpretarea și aplicarea tratatelor. Statele membre furnizează mijloacele necesare pentru a asigura o protecție juridică eficientă în domeniile reglementate de legislația UE.
Referirea de către CE la această prevedere este în mod evident neîntemeiată, deoarece articolul citat se referă la Curtea de Justiție a Uniunii Europene și la acquis-ul comunitar. Nu se spune aici nici un cuvânt despre sistemul de justiție din statele membre, nici despre sistemul lor de legislație, cu atât mai puțin despre competențele CE de a modela sau de a interveni în procesul de modelare a unui astfel de sistem în orice Stat membru, inclusiv Polonia.

Prin urmare, CE a încălcat în mod flagrant articolele 5.1 și 5.2 din TUE, în care citim:
1. Limitele competențelor Uniunii sunt reglementate de principiul delegării. Exercitarea acestor competențe este reglementată de principiile subsidiarității și proporționalității.
2. În conformitate cu principiul delegării, Uniunea Europeană acționează numai în limitele competențelor care îi sunt conferite de către Statele Membre în Tratate, pentru a atinge obiectivele stabilite în cadrul acestora. Toate competențele care nu sunt conferite UE prin tratate aparțin Statelor Membre.

Cine atacă ordinea constituțională din Polonia?

Cu excepția referirii neîntemeiate la articolul 19.1, CE nu a mai întreprins nicio altă tentativă de a indica vreo altă competență bazată pe tratate instituțiilor UE de a interveni în sistemele de justiție ale statelor membre și deci în cel al Poloniei. Acest domeniu este de competența exclusivă a statelor naționale iar UE nu are dreptul legal să intervină în ea.

Referirea la art. 19.1 TUE pentru a justifica ingerința în sistemul judecătoresc al unuia dintre statele membre este, așadar, un exemplu de manual de uzurpare – însușirea ilegală și abuzivă de către CE a competențelor statelor membre, competente pe care acestea nu i le-au conferit.

Dat fiind că acțiunea CE pe baza art.19.1 al TUE este vădit nefondată, rămâne să discutăm litigiul cu Comisia în baza art. 47 CDF și art. 7 coroborat cu art. 2 din TUE, adică „amenințarea la adresa statului democratic de drept.“
Art. 47 al CDF, citat de Comisie, prevede: Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți garantate de legislația UE îi sunt încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul articol. Orice persoană are dreptul la un proces echitabil și public, într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, stabilită în prealabil prin lege.
Avem de a face cu două aspecte – încălcarea principiului subsidiarității și pretinsa apărare a statului de drept.

Încălcarea de către CE subsidiarității (art.5.3 TUE)

La art. 5 alin. 3 din Tratatul UE se prevede: În conformitate cu principiul subsidiarității, în domeniile care nu sunt de competența sa exclusivă, Uniunea Europeană intervine numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii propuse nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, fie la nivel central, fie regional sau local, și dacă, având în vedere amploarea sau efectele acțiunii propuse, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul UE. Intervenția oficială a CE (scrisoare lui Timmermans adresată Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Polone) s-a produs deja la data de 13 iulie, prin urmare, înainte ca procesul legislativ din Polonia să fi ajuns la capăt, ci mai degrabă chiar la debutul acestuia, când problema reformei sistemului judiciar abia era abordată de către Sejm și era supusă în continuare procedurilor din cadrul procesului legislativ al Statului Polonez – adică urma să mai fie examinată de către Senat, președintele și, eventual, de către Curtea Constituțională. Presiunea din partea Comisiei Europene a fost, prin urmare, o ingerință extrem de prematură și, prin urmare, în lumina principiului subsidiarității absolut inadmisibilă. Deci, din nou, CE a violat art. 5 din TUE. Decizia CE din 29 iulie a marcat doar încununarea intervențiilor sale de până atunci, nu începutul acestora.

Comisia Europeană în rolul de apărător al patologiei și moștenirii totalitarismului – litigiul privind presupusa amenințare la adresa statului de drept din Polonia

CE a decis în mod arbitrar că cerințele art. 2 TUE și 47 CDF (statul democratic de drept) sunt îndeplinite cel mai bine de către sistemul bazat pe continuitatea instituțională și de personal a structurilor provenite direct din regimul totalitar comunist al Republicii Populare Polone (Polonia dominată de sovietici dinainte de 1989), acele structuri care nu au fost niciodată reformate după 1989 și care se reproduc pe bază de cooptare. Simultan, CE a declarat că intervenția majorității parlamentare în acel sistem – majoritate rezultată în baza unor alegeri corecte și democratice (al căror mod de desfășurare nu a fost pus la îndoială de nimeni) este un pas anti-democratic.
CE nu a fost niciodată până acum interesată de problema extremei ineficiențe a aparatului judecătoresc, deși Polonia este, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, partea cel mai adesea arătată cu degetul pentru excesiva tărăgănare a proceselor judecătorești – o practică ce este condamnată de art. 47 CDF, citat de către CE.

Sistemul judiciar din Polonia se caracterizează prin nepotism și corupție, iar experiența celor 28 de ani de funcționare a acestuia confirmă empiric incapacitatea de a se auto-purifica. Negând majorității parlamentare dreptul de a reforma structurile provenite din totalitarism, CE se poziționează în rolul de apărător al tuturor patologiilor menționate mai sus. Cine trebuie să reformeze acest sistem postcomunist în cadrul statul democratic de drept, dacă nu Seimul? Oare statul democratic de drept constă în pietrificarea tuturor patologiilor existente? De ce nu a intervenit CE mai înainte în favoarea schimbării acestui sistem bolnav (în privința bolii sistemului de justiție, toată lumea este de acord în Polonia – nici măcar opoziția nu îndrăznește să afirme că acesta funcționează bine), dar intervine acum, față de tentativa de reformare a acestuia?

În 1990, Germania a dat afară 600 de mii de foști oficiali ai RDG, între care judecători, procurori, avocați, jurnaliști, ofițeri de armată și poliție, precum și numeroși profesori universitari. Comunitatea Europeană nu a protestat atunci (și bine a făcut). Nimeni nu a îndrăznit să spună că aceasta a fost o lovitură împotriva democrației și că a fost contrară principiilor statului de drept. Polonezii nu au avut o “Poloniaede Vest” pentru a purifica aparatul de stat “estic” de nomenclatura comunistă și de aceea a durat atât de mult timp. De ce Comisia Europeană are standarde duble – unul pentru Germania și altul pentru Polonia? Îndepărtarea postcomuniștilor este corectă oriunde și oricând este făcută.

Adevărată amenințare la adresa democrației, valorilor europene și statului de drept din Polonia în ultimii 28 de ani a venit din partea structurilor post-comuniste ale sistemului de justiție petrificate, care nu a fost supus niciunui control democratic și nu a avut de dat socoteală nimănui în afara propriei corporații, care provenea direct din aparatul represiv comunist, fiind reprodusă prin cooptare. UE a rămas indiferentă față de acest fenomen. S-a trezit doar atunci când încearcă să se pună capăt acelei patologii. În plus, această majoritate parlamentară este singura forță politică din Polonia care a prezentat vreun program pentru soluționarea acestei probleme. Prin urmare, alegerea este simplă – între patologia post-totalitară, pe de o parte, și reforma sistemului de către majoritatea parlamentară democratică, de cealaltă parte. În această situație, poziția adoptată de CE, intervenind împotriva reformelor și în apărarea nomenclaturii și mentalităților postcomuniste, combinată cu corupția și nepotismul oligarhic, toate acestea pe baza articolelor 2, 7 și 19.1 TUE și a articolului 47 CDF, dobândește trăsături grotești.


Przemysław Żurawski Vel Grajewski

Przemysław Żurawski Vel Grajewski

3 comentarii

  1. nicodim
    13 august 2017

    este clar ca o iesire din actuala Uniune, e singura solutie. Mai ales ca in spatele Comisei se afla foarte probabil Germania care a decis de capul ei sa permita intrarea a peste un milion de imigranti ilegali. Daca e vreo tara care trebuie trasa la raspundere, Germania e cu siguranta in aceasta situatie.

  2. Cristian
    13 august 2017

    Nu Germania trebuie trasa la raspundere. Ci Merkel.
    Ea a actionat de la sine putere in chestiunea refugiatilor/emigranzilor, fara sa consulte Bundestag-ul sau poporul german.

  3. Anca Cernea
    13 august 2017

    Până acum, membrii Krajowej Rady Sądownictwa erau aleși de magistrați. Formula aceasta funcționa de pe vremea lui Jaruzelski.
    Magistratura poloneză nu a trecut prin nici un fel de reformă de atunci. Încă mai există în funcții mari judecători și procurori care băgau în pușcărie opozanții regimului comunist. Când îmbătrâneau sau mureau, corporația se autocompleta prin cooptare, după criteriile binecunoscute ale sistemului de găști postcomunist. Cu așa justiție, nici criminalii regimului comunist, nici mafioții ulteriori nu riscă să ajungă după gratii, iar oamenii obișnuiți nu prea au șanse să-și obțină dreptatea, mai ales dacă au de luptat cu vreun elefant legat de ciuma roșie. Nu ar trebui să fie atât de nou ce vă spun, la fel era și la noi pe vremea lui Năstase și a Rodicăi Stănoiu.

    După aproape 30 de ani, nu există niciun motiv să speri că deodată, ciuma roșie din justiția poloneză se va apuca singură să-și lustreze și să-și reîmprospăteze cu adevărat rândurile. Este evident că sistemul se opune schimbării, justiția este garantul statu-quo-ului postcomunist. Nu vă amintiți cum urlau antenele și pesediștii că justiția lui Băsescu este controlată politic?
    Tot de aceea urlă și în Polonia opoziția de stânga-liberală (să-i zicem USL-ul din Polonia). Un întreg sistem de privilegii și o mulțime de afaceri tenebroase de mare gabarit, unele cu implicații geopolitice (ducând spre Rusia sau Germania) riscă să se ducă de râpă dacă are loc o reformă a justiției poloneze.

    Justiția nu poate fi reformată cu KRS-ul de pe vremea lui Jaruzelski. Seimul are o legitimitate dată de voința alegătorilor. „Legitimitatea” corporației magistraților este moștenită din comunism și în continuare autodecernată.
    Majoritatea parlamentară actuală din Polonia a obținut mandatul popular pentru a face această reformă, pe care a promis-o în campanie și pe care publicul o așteaptă. Opoziția nu neagă necesitatea reformei, dar refuză din principiu reforma PiS, deși nu propune alta.

    Cf. noii legi, cei 15 membri ai KRS sunt toți judecători, și vor fi aleși pentru un mandat comun de patru ani, de către Seim. Fiecare club parlamentar propune cel mult 9 candidați. Camera urmează să-i aleagă, cu o majoritate de 3/5 – de pe o listă de 15 candidați stabilită de comisia Seim-ului, listă pe care care trebuie să fie cel puțin un candidat desemnat de fiecare club. Dacă nu este posibilă obținerea unei majorități de 3/5, aceeași listă va fi votată, însă cu majoritatea absolută.

    http://www.senat.gov.pl/prace/senat/druki/ „686 / 8.12.2017 r. Ustawa o zmianie ustawy o Krajowej Radzie Sądownictwa oraz niektórych innych ustaw”

    În Franța și Germania, țări pentru care nu a fost activat încă Art. 7 din tratatul UE, lucrurile stau mult mai rău decât în Polonia în privința dreptului la autoreproducere corporativă a magistraților în CSM-urile respective.

    În Franța, Conseil Supérieur de la Magistrature are 14 persoane, între care 6 personalități, 2 numite de Președintele Republicii, 2 de Președintele Adunării Naționale și 2 de cel al Senatului.
    Dar nici dintre ceilalți 8, doi nu sunt judecători: unul este avocat, altul este un membru al
    Conseil d’État. Adică, magistrații nu au majoritatea în CSM din Franța.
    Ca să nu mai pomenim și că, până în 2008, Președintele Republicii și Ministrul Justiției nu numai că făceau parte din CSM, dar Președintele Franței prezida CSM-ul!
    http://www.conseil-superieur-m…..ganisation

    În Germania, Richterwahlausschuss are 32 persoane. 16 sunt numiți de Bundestag. Ceilalți 16 sunt Miniștrii Justiței din Land-uri.
    http://www.bundestag.de/servic…..sch/245530

    PS

    Cine nu știe aceste lucruri, să nu se pronunțe. Să ia să citească. Am indicat bibliografie.
    Nu, nu se pune scuza cu „nu înțeleg limba”. Cine nu înțelege limba, să o învețe, să citească tot ce am citit eu, în polonă, în germană, în franceză, despre cele de mai sus și tot contextul, până ajunge la zi.
    Ca să fim la egalitate, să putem discuta.
    Până atunci, nu accept lecții de la nimeni.
    Accept doar întrebări politicoase, la care mă voi strădui să răspund cât mai documentat. Nu pretind că le știu nici eu pe toate, sunt gata să caut, dacă este nevoie, pentru cine e interesat sincer să afle adevărul despre o anumită chestiune legată de această temă.

    Ultimul paragraf e valabil și pentru comentatorii care, din cauza limbajului folosit, nu s-au învrednicit să fie puși la vedere pe site, contribuțiile lor rămânând în lada cu spam, unde le este locul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Campania pentru “alegerile” la președinția Rusiei programate pentru 15-17 Martie se înfierbântă. Nu încape îndoială că Vladimir Vladimirovici va fi “reales la al N-șpelea congres”, dar întrebările pasionante care rămân sunt: 1) Câți contracandidați vor fi lăsați în cursa electorală măcar așa, de ochii lumii? 2) Cine va mai fi aruncat din tren înainte de …

Putin-stalin-1000x600-11

Comunitatea ucraineană din București invită publicul și presa să participe la un marș care marchează doi ani de la invazia Rusiei din Ucraina – „un moment greu, 24 februarie 2024, comemorarea unei zile negre din istoria noastră și din istoria Europei, momentul declanșării invaziei pe scară largă de către Federația Rusă și generarea celei mai …

protest ucraina arcul de triumf
Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian