Ofensiva generală a Rusiei purtată asupra țărilor din jur dar și asupra țărilor occidentale a însemnat, pe lângă atacul și ocupația militară, și susținerea rețelelor teroriste, șantajul politic, spionajul agresiv și dezlănțuirea unui război cibernetic total împotriva tuturor țărilor NATO. Deși dovezile despre atacurile armatei cibernetice ale Kremlinului nu au fost puține și sunt larg cunoscute de cațiva ani, Statele Unite, țintă primară a acestor atacuri, alături de țările Europei Occidentale, au încasat lovituri după lovituri pană anul acesta, fără să pară foarte interesate să răspundă măcar simetric, ci doar să își pună capabilitățile de luptă cibernetică într-o postură strict defensivă și să limiteze pagubele produse de repetatele atacuri rusești. Ultima lovitură cunoscută, dată de Statele Unite prin intermediul mediului cibernetic, a fost lansarea virusului Stuxnet, care a produs daune considerabile programului nuclear iranian, în anul 2010. Atunci, virusul introdus în sistemul industrial iranian a afectat grav programul nuclear al Teheranului prin distrugerea fizică a peste 900 de centrifuge (din cele 6000), care au devenit incontrolabile după ce și-au accelerat mișcarea circulară până la dezintegrare, îndată ce au fost afectate programele care le comandau. Virusul, la care a lucrat și Israelul, conceput la ordinul administrației Bush, a fost folosit și în perioada Obama, care a permis continuarea operațiunii și a autorizat lansarea câtorva versiuni diferite ale acestuia, de mare ajutor în luarea deciziei continuării ofensivei cibernetice fiind faptul că nu se putea cunoaste sursa acestuia la acel moment.

De atunci capacitățile de luptă cibernetică ale Americii au funcționat mai mult defensiv, chiar dacă armata americană și-a dezvoltat capacități extraordinare de luptă în acest mediu. Lucrul acesta s-a întâmplat și din cauza emiterii a Presidential Policy Directive 20 (PPD-20) în septembrie 2012, care limita folosirea unor lovituri din mediul cibernetic, de genul Stuxnet. Din cauza PPD-20 răpunsurile US Cyber Command (USCYBERCOM) la atacurile rusești ori chinezești au fost întârziate ori drastic limitate, ceea ce a dus la o mare lipsă de control în mediul online, imediat și foarte eficient folosită de armatele informatice ale Kremlinului și Beijingului. Cazurile rare în care Cyber Command a putut lansa ofensive limitate au privit activitățile online ale Statului Islamic, în special cele de recrutare, dar rezultatele, din câte se poate ușor constata acum, nu au fost cele mai fericite…

NATO, de asemeni, s-a mișcat greu împotriva amenințărilor Rusiei din domeniul cibernetic, abia în 2016, la summitul de la Varșovia, fiind recunoscut spațiul cibernetic ca mediu în care poate fi purtat război împotriva țărilor alianței. Cu acea ocazie s-a convenit că un atac cibernetic la adresa unei țări aliate trebuie să primească răspuns din partea NATO. Iar în 2017 s-a convenit să fie creat un centru de operații cibernetice comun al NATO.

Situația nu putea continua așa cu administrația Trump, mai ales după seria de atacuri informatice asupra sistemului electoral american, asupra sistemului energetic, asupra armatei americane ori a unui număr mare de persoane private. La jumătatea lunii august a anului acesta, președintele Trump a semnat un ordin care limitează efectele PPD-20, dând astfel posibilitatea militarilor să răspundă mult mai rapid atacurilor ori să inițieze atacuri cibernetice preemptive fără să mai aștepte îndeplinirea formalităților care încetineau considerabil capacitatea de reacție a USCYBERCOM în era Obama.

Ordinul președintelui fusese deja precedat de o întărire treptată a statutului USCYBERCOM sub comanda lui James Mattis, pentru a permite lansarea de atacuri cibernetice după ce ani de zile America încasase o mulțime de lovituri fără să poată face altceva decât să încerce să se apere.

Acum noul statut al USCYBERCOM, faptul că își poate folosi formidabila capacitate de luptă ofensiv, că poate muta lupta pe teritoriul inamicului, va fi destul de repede de înțeles de cei de la Kremlin.

Pe 4 octombrie, cu ocazia unei intalniri a ministrilor apararii a statelor membre NATO de la Bruxelles, James Mattis a anuntat ca Statele Unite vor oferi acces aliatilor din alianta la forta de lupta cibernetica a armatei americane impotriva tarilor agresoare, cea mai importanta dintre acestea fiind Rusia.

Tot cu acesta ocazie, guvernul olandez a facut publică o actiune a serviciilor de contrainformații olandeze, în cooperare cu cele britanice, in care a fost oprit un atac cibernetic general al Rusiei asupra Organisation for the Prohibition of Chemical Weapons (OPCW) în Haga, arestând patru agenți ai Serviciului militar rus de informatii (GRU).

Atacul GRU asupra instituțiilor internaționale, din 13 aprilie a anului acesta, a dovedit că schimbările făcute de administrația Trump erau absolut necesare. Acum nu mai poate fi vorba de atacuri greu de nejustificat ale Americii și statelor NATO, după atâția ani de ofensivă generală, neîntreruptă, a rușilor. Acum poate fi vorba numai de lovirea unui adversar deosebit de periculos căruia i s-a permis o libertate prea mare până anul acesta.

ACP