Pe 24 februarie 2019 au avut loc alegeri parlamentare în Republica Moldova. Pentru prima dată în istoria țării, alegerile sau desfășurat conform sistemului electoral mixt, 50 de deputați fiind aleși pe circumscripții uninominale, iar 51 – pe cea națională. Deputații din circumscripția națională au fost aleși printr-un singur tur, fapt ce a favorizat partidul de guvernământ – Partidul Democrat –, o formațiune veche, cu o experiență politică bogată și puternic ancorată în structurile locale.

Pe circumscripția națională, rezultatele au fost următoarele: Partidul Socialiștilor (PSRM) 31.15%, Blocul ACUM 26.84%, Partidul Democrat (PDM) 23.62%, Partidul Șor (PPȘ) 8.32%. Dacă pe circumscripția națională, PSRM este pe primul loc, PDM este la egal cu aceștia în cursa pentru circumscripțiile uninominale. În total, PSRM a obținut 35 de mandate, PDM – 30, ACUM – 26, PPȘ – 7.

Pe lângă aceste patru grupări care au trecut pragul electoral, pe circumscripția națională au candidat patru partide unioniste – Partidul Liberal (PL), Partidul Democrația Acasă (PDA), Mișcarea Populară Antimafie (MPA), Partidul Național Liberal (PNL) – însă nici unul dintre acestea n-a întrunit suficiente voturi pentru a intra în Parlament. Cu excepția Mișcării Populare Antimafie, aceste formațiuni politice, precum și câțiva candidați independenți unioniști au candidat și în circumscripțiile uninominale, dar  nici una dintre ele nu a reușit să obțină un rezultat suficient pentru a intra în Parlament.

Partidul Unității Naționale, formațiune politică unionistă nouă, al cărei președinte de onoare este Traian Băsescu, nu a participat la aceste alegeri, susținând blocul ACUM sub pretextul să nu  câștige PSRM, partid pro-rus, al cărui reprezentanți au declarat că vor interzice unionismul, ceea ce anunța o politică antiromânească mai agresivă decât cea a  Partidului Comuniștilor, care a guvernat Republica Moldova în anii 2001-2009. Să nu uităm că fruntașii PSRM, inclusiv președintele Republicii Moldova Igor Dodon, sunt foști membri ai Partidului Comuniștilor (PCRM), formațiune politică care a instaurat o cvasidictatură, iar în 2009 a ajuns să comită crime pentru a intimida opoziția. Numai Alexandru Cimbrinciuc, vicepreședinte PUN, a candidat  ca independent pe circumscripția nr. 7.

Desigur, scorul electoral al partidelor unioniste nu reprezintă nici pe departe numărul unioniștilor din Republica Moldova, care este mult mai mare. Conform unui șir de sondaje, aceștia ar constitui în jur de 30% din totalul populației. „Statalismul” și „moldovenismul primitiv” al unei bune părți din populația țării se explică prin propaganda sovietică antiromânească, care a fost continuată în timpul regimului comunist din anii 2000, când, de pildă, cuvântul „român” era cenzurat la televiziunea publică și în instituțiile de presă controlate de guvernarea Voronin. Și după 1990, până în prezent, moldovenii continuă să fie imbecilizați prin propaganda posturilor de televiziune din Rusia, care sunt privite în toată țara.

O bună parte dintre unioniști au preferat să voteze util. Cu alte cuvinte, au optat pentru partidele care au avut șanse să intre în Parlament. Majoritatea se pare că a preferat Blocul ACUM, pentru  a împiedica preluarea puterii de PSRM și a sancționa caracterul oligarhic ce i se atribuie PDM. Situația a fost și mai problematică pe circumscripțiile uninominale, deoarece candidații trebuiau să câștige din primul tur, iar o dezbinare a dreptei ar fi dat mai multă apă la moară stângii. Prin urmare, votul util părea necesar și în aceste condiții.

Deși erau conștienți că nu au șanse mari, cel puțin o parte dintre unioniști au considerat că e nevoie să participe la alegeri pentru a promova mesajul Unirii. Dezbinarea mișcării unioniste le-a jucat însă festa. După cum am spus, la scrutin au participat patru partide care se pronunță pentru reîntregirea națională românească. Și iarăși, nu e prima dată când, dintre formațiunile unioniste, cel mai slab scor la alegeri îl ia Partidul Național Liberal – Moldova. Acesta din urmă dă dovadă, fie de orgoliu, fie de interese ascunse. De pildă, la alegerile locale anticipate din Chișinău, din 2018, candidatul PNL l-a atacat și denigrat în timpul dezbaterilor electorale pe candidatul PUN, Constantin Codreanu. Până la urmă, partidul s-a umplut de penibil, candidatul său luând cel mai mic scor dintre candidații unioniști la alegerile respective. PNL, de altfel, a părăsit în scurt timp Convenția Euro-Unionistă, fondată de Anatol Țăranu și Valentin Dolganiuc în toamna 2018, eschivându-se de la orice efort de promovare a unor candidați unioniști comuni.

Unioniștii au fost dezbinați și pe circumscripțiile uninominale. Pe unele dintre acestea au concurat cel puțin doi candidați unioniști. Pe circumscripția 50 Europa de Vest, deși a candidat Vasile Călmățui din partea PL, au intrat în cursă alți doi unioniști, Gheorghe Bobeica – candidat independent, și Gheoghe Furdui – din partea PNL. În schimb, Partidul Democrația Acasă a avut înțelepciunea să se abțină de a concura în mod inutil cu V. Călmățui în zona respectivă.

Așadar, unul dintre cele mai importate lucruri pe care unioniștii trebuie să le învețe din aceste alegeri este că înainte de a face Unirea, trebuie să se unească între ei. Este necesară înființarea  unui front comun unionist, întrucât participarea mai multor candidați unioniști creează, în ochii electoratului, impresia de slăbiciune. Unirea face puterea, spune o vorbă românească.

Un alt lucru important de înțeles este că Unirea impune un spirit de jertfă. Politica necesită pasiune. Aceasta, vorba politicianului român Mihai Neamțu, nu este o distracție, ci efort și oboseală. Or spiritul de sacrificiu include renunțarea la ambiții nemăsurate.

Așadar, fiecare partid unionist trebuie să fie gata, la următoarele alegeri, să renunțe la propriul orgoliu, pentru a susține un front unionist comun sau un alt partid unionist. Bunăoară, PL și PNL trebuie să fie gata să renunțe la mândria de a  avea o anumită vechime, pentru a sprijini, dacă într-adevăr văd în Unire un ideal sfânt, alte formațiuni politice unioniste.

De asemenea, este nevoie de mai mult lucru pentru a se face publicitate de partid în teritoriu. Conform unui sondaj din 2016, jumătate din populația Republica Moldova ar dori Unirea în cazul în care aceasta le-ar rezolva cel puțin o parte dintre problemele materiale. În această privință, se pot distribui în țară pliante și ziare, în care să se explice, printre altele, avantajele materiale ale Unirii. Oameniitrebuie ajutați să cunoască istoria, precum și faptul că de pe urma Unirii voravea doar de câștigat.  Blocul ACUM, format din două formațiuni politice noi, a reușit să aibă un procent mare datorită faptului că a știut să lucreze cu oamenii. Partidele care au ajuns în Parlament au avut succes pentru că au avut abilitatea să atragă lumea. Dar pentru aceasta e nevoie de muncă.

Or, impresia mea e că unioniștii își reduc lupta pentru cauza românească la discuții la o cafea despre Unire cu amicii. Prin lipsa dorinței de a lupta cu dificultățile se explică, de pildă, numărul relativ mic de oameni care a participat la Adunarea Centenară de la Chișinău pe 1 septembrie 2018. Dar cauza Unirii cere și efort, nu doar vise romantice și vorbe între prieteni. Consider că un unionist autentic ar fi trebuit să parcurgă și sute de kilometri pentru a participa la respectiva manifestație. La fel, un unionist din diasporă trebuie să facă efort să participe la alegeri, chiar dacă secția de votare s-ar afla la o distanță relativ mare. Implicarea civică este un element esențial.

Unioniștii trebuie să renunțe la jumătăți de măsură, la strategia depășită de timp de a vota partide proeuropene, dar stataliste, în speranța că acestea se vor converti treptat la unionism. Practica infirmă asemenea calcule. Odată ajunse la putere, acestea plătesc tribut birocrației care nu are un alt interes decât să perpetueze puterea pe care o deține.

Rezultatul  alegerilor de la 24 februarie 2019  nu este, desigur, o tragedie. Partea plină a paharului e că Rusia a pierdut bătălia pentru putere. De asemenea, nu se poate spune că nu vor fi unioniști în viitorul Parlament. Dacă Partidul Socialiștilor este pur moldovenist, iar Partidul Șor, deși nu are o orientare politică oficială, este succesorul unui partid pro-rus și are niște fruntași care nu știu limba română, o parte dintre viitorii deputați ce reprezintă Blocul ACUM și PDM-ul sunt unioniști, deși nici una dintre aceste formațiuni politice nu și-a asumat unionismul ca doctrină oficială.

Așadar, dacă în epoca Diacov-Lupu, Partidul Democrat s-a manifestat printr-un moldovenism pur (Marian Lupu, fost președinte PDM, ca și alți membri ai acestui partid, fiind foști membri PCRM, grupare politică moldovenistă), în ultimii ani, această formațiune politică a adoptat o coloratură ușor proromânească. Este clar că oligarhul Vladimir Plahotniuc nu va dori Unirea, pentru a nu pierde puterea, dar este cert că PDM are facțiuni unioniste. Și în blocul ACUM sunt unioniști, dar un număr de personaje-cheie ale acestei grupări sunt stataliști. Cel mai de seamă exemplu în acest sens esteAndrei Năstase, care a declarat foarte clar la un post de televiziune din Rusia că nu va susține Unirea.

Regretatul jurnalist basarabean, Constantin Tănase, a zis că Republica Moldova va fi românească sau nu va fi deloc. Într-adevăr, acest veac este timpul în care moldovenii de la est de Prut trebuie să aleagă între calea românească și calea fals statalistă, adică un drum care nu duce nicăieri. Ultima opțiune este împotriva naturii, de vreme ce toată elita intelectuală basarabeană a afirmat și afirmă că suntem, vorba lui Eminescu, români și punctum. Însuși autorul imnului Republicii Moldova, Alexei Mateevici, s-a considerat român; și, în plus, avem o origine, o istorie, o limbă și o cultură comună cu frații de peste Prut.

Unioniștii, atât cei din zona politicului, dar și oamenii de rând, trebuie să fie activi și uniți întru promovarea idealului lor. Altfel, din cauza dezbinării și a atitudinii neserioase, Unirea nu va mai avea loc. Dacă ținem cu adevărat la refacerea României Mari, atunci alegerile parlamentare din 2019 trebuie să fie ultimul scrutin electoral în care mișcarea unionistă participă divizată în mai multe bucăți. Nu poate fi Unire fără unitate. Să luptăm să îndeplinim visul tuturor unioniștilor, inclusiv al regretatului  Grigore Vieru, cel mai mare poet român din Basarabia, de a da jos hotarul de la Prut.

Print Friendly, PDF & Email

2 COMENTARII

  1. Am citit deunazi un articol taios LACRIS al domnului Dan Dungaciu (un tip foarte capabil) care, (rezumand ce a scris), a constatat ca Rusia a invins, de fapt, la alegerile parlamentare de la Chisinau, prin PDM si Dodon (care-i un om de paie, filorus si statalist) va face jocul Rusiei, chiar daca va mai papa niste umilinte. In ce sens c-a invins ? – Planul Kozak 2.0, prezentat amu o luna la Munchen. O alianta cat se poate de naturala a PDM+PSRM+Sor sigur va federaliza R. Moldova, de data asta, si Chisinaul va cadea in ghearele Moscovei.
    Articolul despre care vorbesc e nitel greoi. Pentru detalii, vezi:
    https://adevarul.ro/international/rusia/victoria-rusiei-esecul-romaniei-stanga-prutului-singur-nume-pro-moldova-1_5c7c23fa445219c57ed7792c/index.html
    Asa ca, sunt pesimist. M-am bucurat pentru ACUM, dar realist n-o sa-i poata impiedica pe nemernici sa faca ce vor cu tara (chiar daca i-ar convinge si pe cei 3 deputati independenti sa-i fie alaturi).

  2. Nu împărtășesc punctul de vedere al autorului privind persepectiva unionistă in Basarabia. Urmaresc de peste 10 ani zeci de sit-uri se acolo si am o informatie bogată, ca să nu spun mai mult de-atât. De fapt, alegerile recente au condus la un blocaj total al vietii politice …molotovene.Niciunul din partidele protagoniste nu va putea obtine ”suprematia ” necesară formării unui Guvern. Alegerile anticipate, BAT CU PUTERE la usă . Plonjarea in necunoscut
    descurajează toti combatantii, le reduce indrazneala si ”apetitul” sacrificiului , le timorează acțiunile si initiativele .Inclusiv Curtea Constitutională se va cantonata intr-o expectativă a neputintei cat mai mult posibil ! Va întârzia cu sigurantă validarea alegerilor de frică sa nu cadă ȚAP ISPĂȘITOR . Sansa de ai iesi din …paralizie , in cele din urmă , ar putea veni din medierile UE – SUA. Dar , in contextul alegerilor din UKRAINA a complicatiilor, implicatiilor si tacticilor geopolitice rezultate , nu intrevad nici in acest caz vreo șansă reală. Repetarea alegerilor ? Cu speranta depăsirii tragicului impas basarabean ? Timpul nu stă pe loc, nu iartă pe nimeni si nu așteaptă pe nimeni …Erorile sunt erori si cand avalanșa lor s-a declansat nu o mai poti opri. Sumbru si… mă umple de groază. IATĂ UNDE A DUS POLITICA NORD STREAM 2 !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here