foto: Romania Libera

În România, realegerea lui Barack Obama pentru un al doilea mandat în funcția de președinte al Statelor Unite ale Americii a fost întîmpinată cu un entuziasm cvasiunanim. Cristian Câmpeanu scria cu puțin timp înainte de alegeri că 91% dintre români ar vota cu Obama, dacă ar putea, dar entuziasmul nu se limitează la masele largi – cu posibilități reduse de informare despre un președinte menajat, cînd nu e idolatrizat, de presa din întreaga lume – nu se limitează nici la cei cu păreri asumat de stînga. De realegerea lui Obama se bucură și jurnaliști serioși precum Dan Tăpălagă, care știu despre ce vorbesc. Pe 7 noimebrie, Dan Tăpălagă spunea că realegerea lui Obama „e o veste buna pentru România” din perspectiva continuității, „marele avantaj al Romaniei este ca aceasta administratie reconfirmata cunoaste deja problemele de la Bucuresti”, și întărește spunînd această continuitate „este in avantajul nostru.” Eu sper că greșește și nu va exista prea multă continuitate, mai exact, sper că Obama nu va respecta promisiunea scandaloasă făcută lui Putin, cînd Obama i-a promis lui Putin că va „rezolva” problema scutului anti-rachetă dacă îl menajează în campania electorală. Obama promite, pe ascuns, unei puteri ostile Americii – Rusia, că-și va trăda țara și aliații din Europa de Est în schimbul unui favor strict personal. DT a ales să ignore complet acest lucru din motive care îmi scapă. „Philip Gordon”, scrie jurnalistul în altă parte, „ambasadorul Gitenstein, decizia de a amplasa scutul” sînt tot atîtea motive de bucurie. Oare?

Ambasadorul Gitentein, care a dovedit că este într-adevăr un prieten al României, își încheie mandatul în cîteva săptămîni, scutul antirachetă urmează să fie amplasat în România doar pentru că administrația Obama a decis brusc să nu îl mai amplaseze în Polonia. Mai tîrziu s-a aflat că Obama s-a răzgîndit ca urmare a presiunii Rusiei, provocînd astfel un scandal diplomatic între SUA și cel mai important aliat din Europa de Est. S-a răzgîndit o dată (detalii aici), ma întreb care sînt șansele ca Obama să mai amplaseze scutul în România după promisiunea făcută lui Putin. Dacă va exista „continuitate”, scutul e ca și înlăturat. Căutați dumneavoastră vestea cea bună, că eu nu dau de ea. – Polonia 2009: Ne-a trădat America? Sau doar Obama?

Alin Fumurescu – un „om de dreapta” (zice el) după standardele extremei-Stîngi (zic eu) – reprezintă cu succes un alt gen de atitudine foarte des întîlnită în aceste locuri, și anume, leșinul feciorelnic, și ăsta e motivul pentru care voi insista puțin asupra asupra „profesorului de filosofie politică” de la Bloomington. Alin e un îndrăgostit iremediabil de Obama și nu se sfiește să îl îmbrățișeze homoerotic în văzul lumii: Obama e „președintele-pansament, îi dă coate lui Lincoln, oferă oamenilor ceea ce avem cu totii dipserata nevoie: ideea ca suntem, ca putem fi mai buni; Obama e fascinant, apoteotic„. Spre contrast, pentru înamoratul Alin Fumurescu, criticii lui Obama -mai ales ILD, pentru că adeseori ne dă ca exemplu de fanatism irațional obamasceptic- suferă de „prostia agresiva”, „schizoidie logica si sufleteasca”, o „dreaptă strambă, împotriva naturii”.

Cu foarte puține excepții, mai sus e un rezumat al atitudinilor cel mai des întîlnite în România cînd vine vorba de Barack Obama: obamism de conjunctură (DT) și leșin feciorelnic (AF).

Demențe ideologice

Unii, foarte mulți, sînt de părere că doar extremiștii îl pot critica pe „fascinantul” și „apoteoticul” Obama. Profesorul de la Bloomington încearcă să convingă de acest lucru punînd, din nou, semnul de egalitate între Tea Party și stînga radicală, între Dreapta conservatoare (ILD) și Stînga neocomunistă (criticpanac). Singura problemă e că eu cred tot atît de mult în anti-obamismul neocomuniștilor pe cît cred în „conservatorismul” lui Alin Fumurescu, și dacă trăiește cu impresia că obamismul îl pune la adăpost de orice suspiciune de lipsă de respectabilitate, greșește amarnic. Îi întorc favoarea și voi face observația că obamismul poate fi încadrat, de regulă, doar în unul dintre următoarele cazuri: fie e un semn de naivitate, de teamă, interes pecuniar sau de orice alt fel, semn al simpatiilor totalitare sau orice combinație între cele 4. Cum de naivitate nu îl pot suspecta pe „profesorul de filosofie politică”, și cum entuziasmul obamic pare să excludă teama, să îl punem pe apropiatul celor de la Criticatac unde îi este locul, și anume, la colțul cu demențe ideologice.

Alături de profesorul cu pipă, cuțit de vînătoare și sensibilități polivalente de dreapta-stînga, Brack Obama a fost îmbrățișat, cu la fel de mult entuziasm, de o pleiadă întreagă de ideologi comuniști și tirani sîngeroși.

  • Castro, Hugo Chavez și Vladimir Putin împărtășesc alături de Alin Fumurescu antipatia viscerală față de Romney, ca reprezentant al dreptei nici măcar atît de conservatoare din America. Fiica lui Raul Castro, dictatorul comunist al Cubei, se declara în octombrie o entuziastă a ideilor și proiectelor lui Obama, idei și proiecte care „izvorăsc din străfundul inimii lui”. Inimii lui „fascinante și apoteotice”, ar fi intervenit aici Alin Fumurescu. Tot în octombrie, Hugo Chavez, dictatorul comunist al Venezuelei, spunea că dacă ar putea, ar vota cu Obama, și s-a arătat ferm convins de faptul că dacă ar fi fost originar dintr-un cartier din Caracas, și Barack Obama „ar vota pentru Chavez„. AcelașiHugo Chavez spunea în 2009“Socialismul venezuelean îşi face intrarea în SUA prin administraţia Obama”. Vladimir Putin, un despot care a eliminat practic orice relevanță a alegerilor din țara lui, pe care o conduce cu mînă de fier -un despot care își elimină fizic criticii și a monopolizat toată presa de largă circulație din Rusia- a spus că realegerea lui Obama „ar îmbunătății relațiile dintre Rusia și SUA.”
  • Obama a fost sprijinit de Partidul Comunist din SUA(CPUSA) în 2004, cînd a fost ales ca senator. În 2008, CPUSA scria: „campania ‘Speranță, schimbare și unitate’ a lui Obama este o oportunitate de a pune capăt celor 30 de ani de conducere de ultra-dreapta (ultra-right) și va mișca națiunea înainte cu o agendă progresită consistentă”. Membri partidului comunist spun că președinția lui Obama va fi „o candidatură transformativă care va avansa politicile proresiste pe termen lung”. Pe 15 noiembrie, după alegerea lui Obama ca președinte al SUA, Sam Webb, Președintele CPUSA scria că Obama este „un prieten”: „Stînga poate și trebuie să își promoveze punctele de vedere, și să contrazică administrația Obama, fără a fi dezagreabilă. Tonul ei ar trebui să fie respectuos. Avem de aface cu un prieten.. Înaintea alegerilor din 2012, Sam Webb spera ca Obama să cîștige un al doilea mandat la Casa Albă, și și-a îndemnat simpatizanții să îl voteze.

Același Sam Webb scria pe 6 noiembrie 2012, după aflarea rezultatului alegerilor:
(„People’s World”, unul din siturile CPUSA)

„Ieri, după o luptă grea, forțele democrației incluzive au cîștigat.

Un președinte afro-american a fost reales, democrații și-au întărit poziția în Senat și Camera Reprezentanților […] apariția unei coaliții electorale multi-rasiale, de bărbați și femei, coaliție a clasei muncitoare care are șansa de a transforma America în anii și deceniile care vor veni.

Partidul Comunist spunea acum un an că alegerile din 2012 vor constitui principalul front al luptei de clasă și pentru democrație…

Într-adevăr, am spus că învingerea extremismului de dreapta e cheia în avansarea luptei democrative în perioada care urmează.

Am spus de asemenea că o victorie a extremismului de dreapta ar constitui un atac cu consecințe importante împotriva standardului de viață al oamenilor, a drepturilor, capacităților organizatorice, așa cum vedem acum.

Dacă Romney ar fi cîștigat președinția și republicanii ar fi cîștigat Congresul, contrarevoluția capitalistă ar fi accelerat – o anihilare a 70 de ani de progres social.
[…] Zeci de milioane de oameni trebuie mobilizați.
[…] Sîntem în zorii unei noi ere.

„People’s World”, 7 noiembrie 2012:

„Partidul Comunist din SUA a sărbătorit pe 7 noiembrie realegerea lui Obama pentru un al doilea mandat ca președinte al Statelor Unite.

„Președintele Obama a cîștigat de asemenea votul popular cu un avantaj de 2 milioane de voturi. Președintele a cîștigat 303 de voturi electorale în timp ce Romney a avut 206.

Știam din jurul orei 11 că Președintele a cîștigat, cînd și-a adjudecat Ohio.

Progresiștii ca tine au muncit cu dragoste pînă la extenuare, pe tot cuprinsul Americii, pentru oamenii noștri, țara noastră, președintele nostru, și democrații progresiști. Am luptat și am învind mișcarea Tea Party, pe oligarhi și pe cei extrem de bogați, pe Karl Rove, ALEX, frații Koch, și pe toți cei care doreau să dintrugă democrația, clasa de mijloc și mișcarea muncitorească. Femeile au fost foarte active. Latinii la fel. Comunitatea LGTB (lesbiană, gay, transsexuală și bisexuală) a fost foarte activă. AFRO-AMERICANII au luptat împotriva pierderea drepturilor electorale și a neo-poll taxes*.

Ca de obicei , mișcarea noastră muncitorească a oferit Președintelui o fundație care a folosit ca sprijin, energie și prezență puternică.

Pentru progresiști, adevărul e că încetul cu încetul cîștigăm războiul ideilor, viitori membri, legi și dreptate. Alegerile au fost cîștigate cu ajutorul circumscripțiilor progresiste și o AGENDĂ PROGRESISTĂ.

Acum trebuie să ne gîndim cum construim mai departe, cu această victorie extraordinară, o mare luptă pentru problemele cele mai importante ale Americii – inegalitate, investiții în locuri de muncă (la stat! n.t.), contracte de muncă colective…

Noi cei din mișcarea muncitorească vom continua să protejăm și să extindem contractele de muncă colecive – și să punem fundațiile oportunității de a crea o luptă și poate o mișcare care va aborda problemele clasei mijlocii și ALE SĂRACILOR…. Trebuie să acționăm cu curaj. Acum e momentul să punem capăt celor 35 de ani de stagnare a salariilor și să mișcăm istoria înainte/ PUSH HISTORY FORWARD.”

Amicul și tutorele din studenție al lui Barack Obama, teoriristul comunist Bill Ayers, i-a transmis lui Obama călduroase felicitări, într-un limbaj care l-ar face să roșească de rușine și pe Adrian Păunescu:

“Dragă Domnule Președinte Obama: Felicitări!

Sînt sigur că acestea sînt clipe de bucurie pentru dumneavoastră, e timpul să trageți aer în piept, să vă odihniți, să vă hidratați, și să faceți o plimbare lungă la soare. Ar putea fi și un moment bun să reflectați, să regîndiți, să vă reîncărcați bateriile și să o luați de la capăt.”
(Mai multe detalii despre ideile lui Bill Ayers și cum ele au intrat deja în România: Terorismul comunist al Weather Underground promovat la Cluj)

Cu titlu de curiozitate grotescă, Michael Moore, un respectat autor și propagandist comunist din care Alin Fumurescu își alege argumentele cînd vrea să demonstreze că cei din Tea Party sînt niște extremiști periculoși, a mulțumit Mamei Naturi pentru că a trimis uraganul Sandy, care a ucis 110 oameni și l-a ajutat pe Obama să cîștige alegerile.

Antena 3, Fox News și MSNBC

Și pentru că-l tot citesc pe Alin Fumurescu care spune că Fox News este echivalentul lui Antena3…


„Lacrimi de bucurie, Casa Albă rămîne neagră”

SEIU și Obama

Obama: „SEIU’s agenda is my agenda!!”

Cîteva imagini de la un protest SEIU de pe 1 mai 2011, în Los Angeles (Ringo Pictures):

Pentru ca e cool sa susții o ideologie criminală care a facut pînă acum aproape 150 de milioane de victime

La protest au participat comuniști, cu steaguri cu secera și ciocanul, laolaltă cu membrii ai SEIU. Un grup mare de demonstranți SEIU era condus de un membru al SEIU care flutura un steag comunist. SEIU nu numai că nu se delimitau de comuniști, dar se identificau cu ei.

Vă rog frumos să remarcați un lucru: nu am spus că Obama e comunist. De fapt am încercat să spun cît mai puțin și să îi las pe susținătorii lui Obama să vorbească. Mai mult, scopul articolului nu a fost să demonstreze că Obama este sau nu comunist, socialist, marțian sau musulman, articolul este de fapt o intrebare (și nu e cea din titlu).

Socialism, Karl Marx, Obamaphone!

———————————————————————
*http://tpmmuckraker.talkingpointsmemo.com/2012/07/eric_holder_calls_voter_id_poll_taxes.php

Print Friendly, PDF & Email
Cititi si

8 COMENTARII

  1. CPUSA vs Alin Fumurescu, despre Tea Party:

    AF:

    Sunt primul susţinător al “grass root democracy”, cu o condiţie să aibă un cap şi, dacă nu cer prea mult, şi o coadă). Mulţimile dezlănţuite fără “cap”, mă sperie – îmi amintesc de Revoluţia Franceză sau de revolta din Massachussets, care i-a speriat zdravăn şi pe Fondatori, după cum sunt convins că ştii – de aceea toate acele checks and balances din Constituţia pe care, nu mă îndoiesc, ai citit-o, că nu e lungă. Sunt sincer convins că există în mişcarea Tea Party oameni care chiar merită promovaţi (Jim DeMint sau Mario Rubio, bunăoară). […] După cum spuneam, găina fără cap se agită, împroaşcă sânge, dar sfârşeşte în oală sistemului…
    În fine, ar mai fi de spus, dar am obosit usurel…

    Scott Marshall, lider al Partidului Comunist din SUA (CPUSA):

    “cine sint oamenii din Tea Party, multi dintre ei sint oameni din clasa mijlocie care isi pierd casele si locurile de munca, speriati de moarte, si media croporatista, media dementa de dreapta, folosesc frica si tot felul de bani pentru a raspindi aceasta miscare. Eu personal cred ca incep sa dispara, partial pentru ca nu sint foarte coerenti, sint foarte multe contradictii intre “miscarea conservatoare obisnuita” si miscarea Tea Party. Sint periculosi, si ar trebui sa spunema asta, dar noi ar trebui sa ne concentram pe miscarile care ii vor inlatura.”

    De la mintul 27:


    Video streaming by Ustream

    P.S. AF despre „media dementa de dreapta” de care vorbeste Scott Marhall:

    FoxNews – un post de televiziune unde, precum la Antena 3, probitatea jurnalistica a ajuns, cu rare exceptii, o vorba lipsita de sens. Ca si la Antena 3, la FoxNews realitatea e modelata, schingiuita, torturata, i se taie picioarele si mainile pana cand se potriveste in patul procustean al cutiutelor ideologice.

    Am spus eu ca AF e comunist? Doamne fer’! Nu e, dar mai mult nu poate decit sa vinture ideile unui Michael Moore, ale unor jurnalisti pasionati de Noam Chomski, cum e Timothy Egan ( http://inliniedreapta.net/cum-a-salvat-dl-fumurescu-dreapta-si-si-a-pierdut-cinstea-la-jumatatea-carierei/ ) , sau ale CPUSA.

    nu spun ca AF isi ia ideile de la CPUSA, dar nu stiu cum se face ca sfirsiste mereu prin a fi vecin de idei cu astfel de entitati, percuteaza la aceleasi idei, iar de la inaltimea ideilor extremei stingi, se simte indreptatit sa puna ordine si sa dea sfaturi in stinga si in dreapta, mai ales in Dreapta romaneasca, „ca de la stinga n-am pretentii”. Dublul standard, inca un lucru caracteristic musteriilor amintiti.

  2. În România, şi alegerea lui Antonescu sau a lui Felix în funcția de președinte ar fi întîmpinată cu un entuziasm cvasiunanim.

  3. Ai spus-n-ai schpus, Costin, tot una e, cine are ochi de vazut oricum a vazut demult – socialism-comunismul lui „Banana” (expresia nu-mi apartine 🙂 ) sare-n ochi de la ani-lumina distanta. Am cautat special articolul asta pt ca, in campanie, Bambi se declara un fanatic sustinator al capitalismului. O avea probleme de dictie saracul, a uitat un amanunt-„state capitalism” era de fapt.
    Am gasit linkul la asta pe un articol intr-un blog strain de-al dlui Aligica. Asta era in 2009. As fi curios, acum, la ce procent se mai ridica SWF-urile de care vorbeste Bremmer aici-sunt sigur ca peste 12%.
    http://www.foreignaffairs.com/files/audio/FA_BremmerPodcast.mp3

  4. Super, nu stiam de Allen West asta, dar parca mi-a amintit pe undeva de Basescu….like, yo, i’d vote for him!! Chiar asa, poate mai bine iesea republicanul acela negru candidat, in loc lui Romney. Il facea praf pe Banana.

  5. “My parents called themselves progressives,” Horowitz explained with regard to his communist parents. “The agenda was a Soviet America…the slogan of the communist party in those days was peace, jobs, democracy. Sound familiar?”
    That was the theme of Horowitz’s speech as he continued: how the communists had taken over the Democratic Party. “The communist party is the Democratic Party,” Horowitz stated. “In The Great Gatsby, [F. Scott] Fitzgerald describes the rich as people who break things and leave them for others to clean up. That is a wonderful description of the left.” Horowitz, who began as a radical Marxist, said that the modern left had learned stealth from their failures in the 1960s: “The left have learned from the 1960s…we in the 1960s didn’t want to pretend to be Jeffersonian democrats…That’s why we failed in the 1960s. That’s why they’ve succeeded now.”

    http://www.breitbart.com/Big-Journalism/2013/11/12/Horowitz-blasts-left-Heritage

    David Horowitz spent the first part of his life in the world of the Communist-progressive left, a politics he inherited from his mother and father, and later in the New Left as one of its founders. When the wreckage he and his comrades had created became clear to him in the mid-1970s, he left. Three decades of second thoughts then made him this movement’s principal intellectual antagonist. “For better or worse,” as Horowitz writes in the preface to this, the first volume of his collected conservative writings, “I have been condemned to spend the rest of my days attempting to understand how the left pursues the agendas from which I have separated myself, and why.”
    When Horowitz began his odyssey, the left had already escaped the political ghetto to which his parents’ generation and his own had been confined. Today, it has become the dominant force in America’s academic and media cultures, electing a president and achieving a position from which it can shape America’s future. How it achieved its present success and what that success portends are the overarching subjects of Horowitz’s conservative writings.
    In Volume I of these writings, “My Life and Times,” Horowitz reflects on the years he spent at war with his own country, collaborating with and confronting radical figures like Huey Newton, Tom Hayden and Billy Ayers, as he made his transition from what the writer Paul Berman described as the American left’s “most important theorist” to its most determined enemy.
    David Horowitz is the author of numerous books, including the New York Times bestseller Unholy Alliance, as well as The Professors, and his celebrated autobiography Radical Son. He is President of the David Horowitz Freedom Center and founder of the online news magazine FrontPageMag.com.


    http://www.heritage.org/events/2013/11/black-book

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here