Asociația Medicilor Catolici din București (AMCB) a adresat luni Curții Constituționale (CCR) un amicus curiae împotriva sesizării de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea art. 7 e) din Legea educației nationale nr.1/2011, formulată de Președintele României. Ieri, 30 septembrie, dezbaterile au fost amânate pentru 28 octombrie 2020.

Este vorba de fapt despre o confruntare între două revendicări, scrie AMCB în scrisoarea adresată CCR:

  • Protejarea copiilor și a tinerilor de practici ideologice de gen în cadrul școlii, practici extrem de nocive, după cum vom arata în cele ce urmează, (articolului 7 e) din legea nr. 1/2011);
  • Obligarea copiilor și a tinerilor să se supună, împotriva voinței părinților acestora, la aceste practici (dorinţa ideologilor de gen).

AMCB consideră că o legislație care vizează protecția copiilor, a tinerilor și a familiei naturale, ca instituție de bază a societații, de practici dovedit nocive, precum și de un proiect politic de putere de tip marxist-feminist, nu poate fi neconstituțională.

Articolul 7 e) nu este altceva decât transpunerea în legislație a protecției copiilor și a tinerilor, față de « activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise », așa cum prevede articolul 49 § 3 din Constituția României. Articolul 48 § 1 din Constituție consacră familia naturală bazată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie și dreptul și îndatorirea părinților de a-și crește și educa copiii.

Această protecție nu implică vreo limitare sau violare a drepturilor la libertatea de cercetare și expresie, sau vreo încălcare a principiului autonomiei universitare, așa cum susțin ideologii de gen.

Ce interzice de fapt articolul contestat?

Articolul 7 e) din Legea educației nationale nr.1/2011 este foarte clar:

« În unitățile, în instituțiile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale, inclusiv în unitățile care oferă educație extrașcolară, sunt interzise […] e) activitățile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identității de gen, înțeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic și că cele două nu sunt întotdeauna aceleași ».

Prin urmare, acest articol interzice practicile ideologice de gen cu copiii și tinerii în cadrul învățământului. Adică, desfașurarea de activități diverse care să traducă această ideologie în practică, în cadrul școlilor, indiferent de nivelul de studiu. Același tip de interdicție se aplică și practicii unei religii sau credințe la școală, de exemplu.

Pink Shirt Day, West Melton School, UK, 2011

Ce nu interzice articolul contestat?

Nu sunt interzise abordarea ideologiei de gen în cadrul unor cursuri de științe politice, unde, cu critica de rigoare, se pot studia, de exeplu, regimurile care s-au dovedit nocive de-a lungul istoriei, precum marxismul și nazismul. Prin urmare, acest articol nu ridică nici o problemă pe tărâmul drepturilor la libertatea academică și de cercetare.

Nici libertatea de exprimare nu e încălcată prin noul alineat al articolului 7 din legea învățământului. Niciunei persoane nu îi este interzis să se exprime pe acest subiect în diferite moduri, de exemplu, să publice articole sau să țină conferințe, atât în susținerea, cât și în respingerea acestei ideologii.

Cât privește Convenția de la Istanbul, aceasta nu impune statelor membre vreo obligație de introducere a activităților de gen în cadrul învățământului. Articolul 14 al Convenției lasă chestiunea la latitudinea statelor, după cum indică limbajul folosit (« acolo unde este cazul »):

« Părţile vor face, acolo unde este cazul, demersurile necesare pentru a include material didactic pe probleme cum ar fi egalitatea între femei şi bărbaţi, rolurile de gen ne-stereotipe, respectul reciproc, rezolvarea non-violentă a conflictelor în relaţiile interpersonale, violenţa de gen împotriva femeilor şi dreptul la integritate personală, adaptate capacităţii în evoluţie a elevilor, în curriculumul formal şi la toate nivelele de educaţie ».

Ce activități sunt interzise?

În mod concret, în școli, este vorba despre activități prin care li se spune copiilor că deși ei sunt băieței sau fetițe, deși ei au trup de băieței sau fetițe, deși ei se îmbracă și se comportă ca băieței sau fetițe, ei nu sunt băieței sau fetițe. Ei sunt orice altceva. Ceva nedefinit.

De asemeni, li se cere copiilor sau tinerilor să se îmbrace cu hainele sexului opus, să se travestească, să se identifice cu sexul opus, să realizeze spectacole prin care să arate acest lucru, să vizioneze filme despre militantismul LGBT sau artistice trebuind apoi să răspundă la întrebări despre ce au înțeles din filme, să citească cărti de povești din care află că o fetiță dorește să aibă cocoșel sau că incestul între frați și surori e normal, să organizeze campanii împotriva jucăriilor sexiste etc. Cei mai mari organizează parade LGBT, simulari de sesiuni ale parlamentului european unde învață despre egalitatea de gen și instituțiile europene, iar în manuale primesc lecții despre aceste lucruri. Mai multe exemple de astfel de activități promovate, spre exemplu, în Franța și denunțate de părinți, puteți găsi aici și aici.

Cărți pentru copii, Franța: „Am doi tați care se iubesc”, „Tata poartă o fustă”, „Domnișoara Zazie are cuc?„, „Noua rochie a lui Bill”

Acestea nu sunt lucruri inocente. Aceste practici sunt de fapt tehnici de inginerie socială prin care copilul e supus unor experimente contrare percepțiilor sale, cerându-i-se să facă tot felul de lucruri care treptat duc la desensibilizerea copiilor și la pierderea simțului concretului și a percepției față de propria identitate și față de realitate.

Părinți trebuie neapărat să se informeze despre ce li se transmite copiilor la școală, despre ce lecturi primesc și despre ce activități se desfășoară la școală cu ei și să nu permită astfel de experimente pe copiii lor. În Franța, spre exemplu, părinții au creat un site, vigi-gender.fr, pentru a informa părinții și profesorii despre ce este vorba cu genul în școli și pentru a le oferi sfaturi și ajutor pentru a-și proteja copiii de această inginerie socială.

Educație morală și civică, clasa a VIII-a, Franța: ” Sensibilitate: sinele și ceilalți”

În universități, de cele mai multe ori, ideologia de gen nu este studiată ca o știință, cu scopul de a se căuta adevărul în domeniul respeciv, ci ca un proiect politic de gen. În acest caz, predarea materiei constituie propagandă politico-ideologică, formare de militanți de gen, și nu educație, căci ceea ce se caută este implementarea ideilor de gen, mai întâi în mințile tinerei generații, iar mai apoi în societate. Din această cauză ideologia de gen nu poate beneficia de libertatea academică de care se bucură orice materie științifică prin care se caută adevărul.

În plus, în cadrul învățământului, ideologia de gen intra în conflict cu dreptul la educație al copiilor și al tinerilor, precum și cu cel al părinților de a-și educa copiii conform convingerilor proprii. Dreptul la educație interzice propaganda ideologică și politică în învățământ. A permite desfașurarea acestor activități în școli, în ziua de azi, echivalează cu a relua predarea orelor de marxism dialectic de altă dată. Ori acest lucru este inadmisibil, în condițiile în care în 1989 s-a iesit în stradă și s-a murit pentru a se înlătura orice formă de comunism din societate, iar în 2006 România a condamnat comunismul.

Experimentul eșuat al dr. John Money

Totodată, reamintim că ideologia de gen aplicată în practica psiho-medicală a dus la consecințe dezastruoase. Este gulag-ul zilelor noastre. Este de notorietate experimentul făcut de psihologul și sexologul John Money pe un băiețel de 22 de luni, David Reimer, căruia dintr-o eroare chirurgicală i se amputase organul genital. Money este cel care a inventat conceptul de « rol de gen » (care a fost preluat și dezvoltat de Judith Buttler mai târziu), susținând că un baiat poate fi crescut ca o fată și invers. Astfel, doctorul propune părinților lui David să îl crească pe acesta ca pe o fată, schimbându-i numele în Brenda, spunându-le că nu contează cum ne naștem (sexul), ci cum suntem crescuți (genul).

Branda/David Reimer

Money a prezentat acest caz lumii științifice ca pe un succes, susținând că identitatea de gen nu este un dat cu care ne naștem, ci ceva ce se învață. Însă, în realitate, David nu s-a identificat niciodată ca fată și în adolescență a început să trăiască ca băiat. Acumulând nenumarate frustrări, după multe încercări nereușite de reconstituire a organelor genitale initiale, David s-a sinucis. Asta după ce cu ceva timp înainte se separase de soția sa, iar fratele său geamăn se sinucisese cu o supradoză de medicamente. Vedem, așadar, că ideologia de gen este o minciună despre persoana umană, că ea nu poate fi considerată o știință, și că atunci când ea este aplicată în viața reală, ea duce la drame umane.

Dr. John Money

Vedem cum aceste activități, care au în spate ideologia de gen, nu sunt deloc inocente.

Ce spune ideologia de gen și de ce școlile sunt esențiale pentru transmiterea acestei ideologii?

Ideologia de gen spune că nimeni nu e ceea ce pare a fi (1). Ea vă spune, de exemplu, că deși dumneavoastră sunteți fizic, biologic, genetic, psihologic femeie, dacă aveţi gesturi de femeie și vă îmbrăcați ca o femeie, dumneavoastră nu sunteți femeie. A fi femeie sau a fi bărbat nu este o realitate, ci ceva artificial, inventat, impus persoanei, o sursă de oprimare. Astfel că, dacă doriți să vă eliberați de oprimare, trebuie să vă creați singur propria identitate, adică genul. Genul nu are legatură cu sexul, el nu e fix, definit, ci variabil și nedefinitiv.

Ideologii de gen au nevoie de școli

Imaginați-vă acum cum aceste lucruri li se spun copiilor la școală. Cum ar fi pentru un copil să fie supus unor astfel de experimente? Să i se spună că el nu e ceea ce el percepe că este ?

Ce părinte, întreg la minte și care își iubește copilul, își învață copilul că el sau ea nu este băiat sau fată? Ce părinte dorește ca copilul său să aibă o minte confuza și să nu știe cine este? Niciunul. Toți părinții își educă copiii și doresc ca aceștia să fie educați așa cum s-au născut și să nu sa fie deposedați de identitatea lor.

De aceea, ideologii de gen au nevoie de școli. Este singurul mod în care această ideologie se poate transmite. Este singurul mijloc prin care se poate crea o nouă cultură. Și asta pentru că școala și profesorii sunt mult mai puțin vigilenți în privința a ceea ce se transmite copiilor decât ar fi părinții. De multe ori, profesorii acceptă să desfășoare activități de gen cu copiii, fără măcar să bănuiască ce este ideologia de gen și cât de nocivă este aceasta. Najad Vallaud-Belkacem, fost ministru pentru drepturile femeii în Franța, spunea într-un interviu : « Stereotipurile sunt o frână spre mai multă egalitate. Stereotipurile se deconstruiesc de la vârsta cea mai fragedă. (…). Eu țin enorm la lucrul cu educația națională. (…) Trebuie să profităm de această ușă întredeschisă pentru a strecura și chestiunea orientării sexuale și a identiătții de gen ». Așadar, cheia spre avansarea proiectul ideologilor de gen este accesul în școli și educația deconstructivistă, formatând prin aceasta mintea copiilor, spunându-le acestora că ei nu sunt nici fetițe, nici băieți, așa cum s-au născut, că ei nu au o identitate și că identitatea este ceva variabil și fluid.

Asta e inginerie socială. Copiii și tinerii trebuie protejați de astfel de experimente, pentru ca mintea lor să nu fie confuză și pentru ca viața lor să nu fie distrusă.

Care sunt consecințele activităților de gen în școli?

Pe lângă faptul că ideologia de gen distruge identitatea persoanei, aceasta distruge familia naturală și mintea copiilor.

La baza familiei naturale stau figurile familiale: mama, tatăl, copii. Ideologia de gen aplicată familiei va distruge familia. Dacă nimeni din familie nu știe cine e, dacă nimeni nu știe dacă e bărbat sau femeie, cum vom putea știi cine e mama și cine e tatăl? Cum vom mai putea vorbi despre familie? Familia nu va mai fi o realitate naturală, bazată pe natura umană creată bărbat și femeie, ci un aranjament juridic rupt de realitate. Astfel, orice tip de uniune se va numi familie. Dacă orice tip de uniune este numită familie, atunci familia nu va mai fi nimic. Noțiunea de familie va fi golită de sens.

O persoană care nu știe cine este, care nu percepe cine e, nu va fi capabilă să cunoască realitatea din jurul ei. Nu va fi capabilă să dobândească cunoaștere, căci aceasta se realizează prin adecvarea inteligenței cu realitatea (« veritas est adæquatio intellectus et rei »). O persoană care nu știe că ea este cineva, că ea are o identitate sexuală care este un dat imprimat în tot ceea ce suntem, va crede tot ce i se va spune, se va lăsa ușor manipulat.

Care sunt originile și scopul final al ideologiei de gen?

Pentru a ne da seama care este scopul final al ideologiei de gen, trebuie sa vedem de unde vine aceasta si pentru ce a fost inventată. Asta pentru ca această ideologie nu a apărut ca ciupercile dupa ploaie, ci a fost creată artificial, pentru a servi, cum vom vedea, la realizarea unui proiect politic de putere de tip marxist-feminist. Acest proiect își propune să construiască, prin inginerie socială, prin anumite concepte ideologice, o societate „nouă”, impunandu-i acesteia o egalitate contra naturii lucrurilor și contra realității. Iar pentru a realiza acest lucru este necesar să distrugă familia naturală și să priveze persoana umană de propria-i identitate.

La originea ideologiei de gen se află marxismul și feminismul marxist. Genul a fost creat ca instrument pentru a distruge familia, pentru că din punctul de vedere a acestor ideologii, familia este sursa oprimării în societate, în special a femeii. Astfel că, pentru a se putea remedia această situație, trebuie distrusă familia bazată pe căsătoria monogamă, pentru a se putea reveni la ordinea primitivă de dinaintea familiei, unde persoanele aveau relații sexuale cu oricine, unde rolurile de soț/soție, de tată/mamă/copiii nu existau și unde bărbatul nu era proprietarul sexual al femeii, obligând femeia sa aibă relații sexuale doar cu acesta.

Așa gândea Karl Marx, iar ideea sa a fost pusă în practică în Rusia de Lenin și Stalin care au modificat dreptul familiei pentru ca familia să se distrugă singură și astfel să fie posibilă dezvoltarea socialismului. Tot acest proces a dus la haos în societate și nu la paradisul pe pământ pe care îl promiteau marxiștii.

Marx și Engels spuneau că “Prima opoziție de clasă care apare în istorie coincide cu dezvoltarea antagonismului dintre bărbat și femeie în căsătoria monogamă, iar prima clasă oprimată coincide cu cea a sexului feminin de către bărbat” (2).

În Occident, ideea lui Karl Marx a fost resuscitată în anii 1970 de feministele marxiste, precum Kate Millett, Shulamite Firestone, Judith Buttler, care au preluat-o și care, împreună cu autorii Școlii de la Frankfurt, au inventat instrumentele prin care poate fi distrusă familia pentru a se putea construi în voie o societate egalitară.

Kate Millett

Kate Millett, preluând ideea lui Marx, deplora faptul că nu există o bază ideologică și instrumentele necesare pentru a deconstrui familia: « O cauză încă mai profundă este faptul că, dincolo de a declara că familia compulsivă trebuie să dispară, teoria marxistă nu a reușit să furnizeze o bază ideologică suficientă pentru a controla revoluția sexuală și a fost remarcabil de naivă în ceea ce privește puterea istorică și psihologică a patriarhatului ». (p. 169) (3)

Și continuă Kate Millett, concordând cu Troțki, că sovieticii au eșuat în a transforma revoluționar familia, căci modul prin care se poate realiza acest lucru nu este abolirea familiei, ci înlocuirea acesteia cu altceva: « Chiar și aici sovieticii au eșuat mizerabil. După cum comentează Troțki rece, „Nu poți ’desființa’ familia, trebuie să o înlocuiești » (p. 170).

Karl Koch, un alt marxist, spunea că marxismul nu este o folozofie, ci praxis, și că instituțiile precum familia au fost inventate ca instrumente pentru menținerea proprietații privată și oprimării. Koch propunea crearea unei antifolozofii pentru a putea distruge familia (4). Aceasta antifilozofie a fost de fapt lucrarea Școlii de la Frankfurt.

Shulamith Firestone, feministă marxistă, propunea drept mijloc pentru distrugerea familiei, eliberarea femeii de biologie și de maternitate, căci pentru aceasta sarcina și nașterea erau lucruri oribile și dureroase. Astfel, ea a venit cu ideea conform căreia ar trebui să se promoveze o altă formă de reproducere, la care femeia să nu trebuiască să se supună prin natura lucrurilor.

Shulamith Firestone

“Inima opresiunii femeii sunt maternitatea și creșterea copilului” (5)

… scria Shulamith în cartea sa The Dialectic of Sex, la p. 71.

“Pentru a se asigura eliminarea claselor sexuale este necesară revolta subclaselor (a femeilor) și confiscarea controlului asupra reproducerii: (…) deci obiectivul final al revoluției feministe trebuie să fie, spre deosebire de cel al primei mișcări feministe, nu doar eliminarea privilegiului bărbaților, ci însăși distincția de sex în sine; diferențele genitale între ființele umane nu ar mai conta cultural.”  (6)

…scria în aceeași carte, adăugând că:

“Perversitatea polimorfă va înlocui probabil heterosexualitatea, homo- și bi-sexualitatea. Reproducerea speciei de către un singur sex în beneficiul ambelor va fi înlocuită cel puțin cu opțiunea de reproducere artificială. Copiii se vor naște din ambele sexe în mod egal sau independent. Dependența copilului de mamă și vice-versa va lăsa loc unei dependențe mult mai scurte față de un grup mic format din alte persoane în general, iar orice inferioritate rămasă față de puterea fizică a adulților va fi compensată cultural. Tirania familiei biologice va fi ruptă. Mișcarea feministă are misiunea esențială de a crea acceptarea culturală a noului echilibru ecologic necesar supraviețuirii rasei umane în secolul XX. Scopul este clar – Omul devine Domnul Naturii, stăpân al propriei sale organizații sociale.”

Așadar, vedem că genul nu este despre femei, ci despre introducerea egalității în familie prin realizarea egalității între persoanele care compun familia pentru a priva părinții de autoritate asupra copiilor lor și a transfera această autoritate către stat. Cauza femeii a fost astfel furată de feministe pentru a răspandi marxismul.

Heidi Hartman

O spun chiar feministele de gen precum Heidi Hartman: “Chestiunea femeii nu a fost niciodată ‘chestiunea feministă’. Chestiunea feministă se orientează către cauzele inegalității sexuale între femei și bărbați, a dominației bărbaților asupra femeilor“.

Judith Buttler este cea care dezvoltă conceptul de gen inventat de John Money și-l inventează pe cel de queer, spunând că masculinul și femininul nu sunt categorii naturale, ci artificiale, inventate, impuse la naștere. Din punctul ei de vedere, noi toți suntem niște ciudați, în sensul cel mai șocant al cuvântului, și că trebuie să terminăm cu toate standardele, în special cele estetice.

Judith Buttler

Conceptele astfel create au fost introduse în declarațiile Conferințelor ONU din anii 1990 despre mediu, populație și dezvoltare și despre femeie. Ideologia de gen a fost introdusă la Conferințele ONU de la Beijing și Cairo din 1994 și 1995 de către marile fundații internaționale, care aveau drept scop controlul populației, precum și de către feministele marxiste, care doreau crearea unei societăți marxiste, fără ca statele participante să înteleagă că este vorba despre un instrument de distrugere a familiei și implicit a persoanei umane și a societății.

Însă, de ceva vreme, lumea a înțeles despre ce este vorba, iar unele state, precum Polonia, Ungaria și Bulgaria, au refuzat să adopte în ordinea lor juridică conceptul de gen, tocmai pentru a proteja familia ca celulă de bază a societății. Pentru că dacă familia e distrusă, și persoana umană și societatea vor fi distruse, căci aceasta din urmă este alcatuită dintr-o multitudine de familii.

Așadar, este de datoria politicului să caute binele comun și să îl protejeze. Familia naturală, ca bază a societății, este un bine comun. Unul extrem de important. Iar articolul 7 e) vizează tocmai acest lucru: protejarea familiei naturale, a copiilor și a tinerilor, precum și a drepturilor părintești de ideologia de gen, care nu este altceva decât un virus menit să le distrugă. Iar curtile, in special Curtea Constituțională este chemată sa apere aceste valori înscrise în Constituție și să nu participe la această inginerie socială.

note

(1) Deconstruirea persoanei (J. Derrida), relativizarea identitatii persoanei (M. Foucault);
(2) Frederick Engels, The Origin of the Family, Property and the State, online version, pp. 35 (in II. The Family);
(3) 
Kate Millett, Sexual Politics, Univ. Of Illinois Press, Urbana and Chicago, 1969, p. 169, 170;
(4) 
Karl Koch, Marxismul si filozofia;
(5) 
Shulamith Firestone, The Dialectic of Sex. Bantam Books: N.Y., 1970, p. 72;
(6) 
Shulamith Firestone, The Dialectic of Sex. Bantam Books: N.Y., 1970, p. 12;
(7) 
Heidi Hartman, The Unhappy Marriage of Marxism and Feminism ,Women and revolution, South End press, Boston, 1981, p. 5;
(8) 
Judith Buttler, Gender Trouble : Feminism and the Subversion of Identity
, 1990;

Andreea Popescu pentru AMCB

citiți și Asociația Medicilor Catolici din București: Ideologia gender este un atac în special împotriva femeii

Print Friendly, PDF & Email

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here