Bashar – “Chimicul” este sinucis!

Print Friendly, PDF & Email

Trupele Armatei Siriene de Eliberare – principala forță a opoziției – au intrat în Damasc. În spatele lor, peste întreg teritoriul sirian eliberat, democrația laică și socială, atât de râvnită de poporul sirian și de democrațiile occidentale, a fost deja instaurată. În Damasc s-au retras ultimii apărători fanatici ai dictatorului Bashar Al-Assad. Din bunkerul aflat sub Palatul prezidențial acesta îi îndeamnă să reziste. Ordinele lui sunt ascultate orbește. Lupte grele sunt date pentru eliberarea fiecărei străzi, a fiecărui cartier, dar înaintarea soldaților ASL este inexorabilă. A mai rămas de cucerit doar un teritoriu limitat aflat în jurul citadelei prezidențiale. Clipele celui care a condus Siria cu o mână de fier sunt numărate; sfârșitul lui este aproape. Din bârlogul ei fortificat, încolțită, fiara turbată mai dă un ultim ordin: să fie folosite armele chimice împotriva civililor! Ordinul este îndeplinit întocmai și două rachete, purtând la bord letala încărcătură, își iau zborul. Și asta nu din pozițiile islamiste, cum spun răuvoitorii. Periferia Damascului este lovită – între 350 și 1300 de civili, dintre care mulți copii, sunt uciși! Mass-media preia imaginile de la locul tragediei și le difuzează pe tot globul. Opinia publică internațională este șocată de atrocitatea comisă! Unii, puțini, își amintesc brusc de piața Markale din Sarajevo, cea din timpul războiului sârbo-bosniac.

Un scenariu clasic, dar nicidecum original. Vreo legătură cu realitatea? Da, doar cifra “exactă” a victimelor din finalul lui și rolul hotărâtor al presei atunci când este vorba de difuzarea unor informații la fel de “exacte”!

În realitate, regimul de la Damasc se afla, din luna aprilie, în plină ofensivă. După două săptămâni de asediu, Qusayr – o localitate de importanță strategică ce asigura controlul asupra centrului țării – a fost cucerită de către armata siriană, sprijinită de milițiile Hezbollah. La începutul lunii iunie, trupele rebelilor jihadiști și-au recunoscut înfrângerea, asta după ce așa zișii aliați din ASL s-au ferit să le vină în ajutor. Trupele lui Bashar Al-Assad au cucerit deasemenea Otaiba (localitate ce asigură accesul rebelilor în zona capitalei) și importantul nod strategic Khirbet Ghazaleh, ce permitea accesul spre frontiera iordaniană, regiune în care rebelii încercau să-și creeze o zonă liberă.

La sfârșitul lui iunie, armata siriană a recucerit Ar-Raqqah – capitala provinciei cu același nume – oraș cu 220.000 de locuitori în care jihadiștii proclamaseră Șharia în luna martie.

În iulie, la 2 luni dupa cucerirea Qusayr, a căzut și bastionul rebelilor – Homs. Toate aceste importante victorii strategice s-au înregistrat pe fundalul disensiunilor dintre Armata Siriană de Eliberare (ASL) și cei care reprezintă marea majoritate a forțelor opoziției siriene – rebelii jihadiști înrolați în facțiuni și organizații afiliate Al-Qaeda. În luna iulie, Abu Bassel Al-Ladkani, unul dintre conducatorii importanti ai ASL, a fost ucis timpul unei reuniuni cu militanți ai grupării “Statul Islamic al Irakului și Levantului” – grupare condusă de faimosul șef Al-Qaeda, Abu Bakr Al-Baghdadi. Cu o săptămână înaintea asasinări lui Abu Bassel, au avut loc ciocniri puternice între soldații ASL și rebelii jihadiști în localitatea Al-Dana, în apropierea frontierei cu Turcia.

În zona de nord a Siriei, este concentrată și importanta comunitate kurdă, care constrânsă de islamiști să respecte preceptele unui regim islamic riguros (obligativitatea purtării burqa de către femei, a rugăciunilor zilnice, și a respectării postului Ramadanului), a reacționat. Au avut loc ciocniri între combatanții kurzi sirieni și jihadiștii salafiști din Frontul Al-Nosra și organizația “Statul Islamic al Irakului și Levantului”. În a doua parte a lunii iulie, în urma unor lupte violente, combatanții kurzi au eliberat localitatea Ras al-Ein, prin care jihadiștii asigurau tranzitul cu Turcia. Pentru a se răzbuna, islamiștii din Al-Nosra au stropit cu benzină și incendiat trei prizonieri kurzi, apoi au postat filmul pe YouTube. Gest clasic!

Prin urmare, exact în momentele când opoziția era în defensivă pe toate fronturile, când unitatea ei era puternic minată de conflicte interne, când trupele regimului de la Damasc ajunseseră să controleze principalele puncte strategice ale țării, și când milițiile kurde abandonaseră starea de neutralitate auto-impusă, pentru a se implica cu fermitate în lupta contra grupărilor Al-Qaeda, Bashar Al-Assad ia hotărârea nebunească pe care o așteptau de atâta vreme dușmanii săi și aliații lor: atacă populația civilă cu arme chimice! Și asta o face nu în vreo localitate izolată, pe vreun front de luptă îndepărtat, ci chiar în capitala țării, la Damasc! Exact în preajma inspecției preconizate de comisia de experți ONU! E greu, dacă nu imposibil, să găsești o explicație logică unei astfel de sinucideri politice. Doar că, Bashar Al-Asad “a fost sinucis”!

Spun “ a fost sinucis” pentru că, profitându-se de acest atac, în câteva zile, dacă lucrurile își urmează cursul normal, un adevărat torent de lovituri “chirurgicale” se va abate de pe navele și avioanele de luptă ale flotei americane asupra punctelor nevralgice – pe cât de importante, pe atât de lipsite de apărare în fața unor astfel de atacuri – ale armatei siriene. Într-un interval de timp foarte scurt, superioritatea dobândită pe teren de forțele lui Assad se va spulbera.

Ce va urma? Răspunsul l-ar fi putut da Ghaddafi, dar dictatorul libian, cel care, prudent – văzând ce pățește în Irak “colegul” său Saddam Hussein – a chemat din proprie inițiativă experții ONU să-i verifice arsenalele militare, nu mai poate să o facă din motive obiective; dacă a scăpat de războinicul George Bush, “întalnirea” cu pașnicul Obama i-a fost fatală. Iar pe înlocuitorii lui, liderii grupărilor Al-Qaeda, nu are nimeni curajul să-i mai întrebe nimic! Dacă o face este aruncat în aer!

Ar putea răspunde la întrebare salafiștii suniți din opoziția siriană – scenariști și regizori ai studiourilor de film Islamwood – ce difuzează pe Internet filme horror cu decapitări ale preoților crestini și execuții sumare la colț de stradă, în strigăte de “Allah Akhbar” (mult mai terifiante decât răgetul vestitului leu hollywoodian), a unor copii de 11 ani, “susținători ai regimului Assad”.

Și o fac, răspunzând, în felul lor, prin intermediul celei de a șaptea arte! Ce va urma? Răspunsul l-ar putea da alauiții, creștinii, druzii, kurzii și chiar acei musulmani suniți sirieni care nu vor să trăiască în “democrația Al-Qaeda” ce va fi instaurată de reprezentanții lui Allah pe pământ sirian, dar pe ei nu are nimeni interesul să-i mai întrebe nimic.

Oricum, important este ca Assad să fie pedepsit! Cât mai repede și în orice condiții! După aia ce-o vrea Allah! Așa s-a întâmplat și în Libia, cand la Élysée dicta vajnicul Sarkozy, iar la Casa Alba pacifistul Obama. Exact la fel! Iar de atunci, in Libia, se ocupă Allah de tot! Sau Al-Qaeda – tot una!

După Sarkozy, alt warrior, Francois Hollande, declară belicos: “Franța este gata să-i pedepsească pe cei care au luat decizia infamă de a lansa un atac chimic în Siria contra celor nevinovați”.
Ce noroc că micuțul, dar foarte bogatul – doar politicienii francezi știu cât de bogat – emirat Qatar, n-a avut niciun dinte contra lui Saddam Hussein și a vărului său, Ali “Chimicul”, cum a avut contra lui Ghaddafi și are contra lui Bashar Al-Assad! Atunci, Franța s-ar fi repezit să pedepsească Irakul, și nu i-ar mai fi dat lui Jay Leno prilejul să spună celebrele vorbe: “Francezii ne anunță că nu ne vor ajuta să-l scoatem pe Saddam din Irak. Nu mă miră. Nu ne-au prea ajutat nici să-l scoatem pe Hitler din Franța”.

Ce noroc că președintele american este un democrat care a primit și Nobelul pentru Pace! Dacă era republican, nu numai că nu-l primea, dar am fi asistat acum la niște manifestații uriașe, și i-am fi auzit pe progresiști strigând celebrul slogan, dar fără numele lui Saddam și Bush: “Assad e rău, dar Obama e și mai rău”!

Și totusi, ce va urma? Uitându-ne ce se întâmplă de ceva vreme în Orientul Mijlociu și nordul Africii, răspunsul e unul singur: “Pacea lui Obama”!

The following two tabs change content below.

11 gânduri despre “Bashar – “Chimicul” este sinucis!

  1. Azi-noapte presedintele Obama s-a consultat in Biroul Oval cu porumbeii democrati ai pacii despre calea de urmat in cazul lui Bashar Chimicul. Toata lumea parea electrizata pana la nivelul de electrocutare de misunea minunata pe care le-a pus-o in brate Laureatul Premiului Nobel Barack Hussein, pentru cine nu stie Presedintele reales democratic de poporul american.
    Iata-i la lucru, par plini de entuziasm:

    Oval Office

    Pe urma s-au mutat in Situation Room, poate le-a mai veni vreo idee despre cum ar putea sa-l inlocuiasca in prima linie de atac pe Cameron cu Ponta Plagiator in Chief. Hm! Se pare ca nivelul de pregatire de lupta al trupelor de latratori de la Antene&RTV&RealitateaTV nu i-a entuziasmat pe democrati. Si s-a ajuns la concluzia ca nici un eventual desant de brigazi independente de dezbracate conduse de Radu Mazare si Robert Negoita nu ar intari capacitatea de lupta a coalitiei contra lui Bashar Chimicu’. Uite-i:

    Situation Room

    Dezolarea i-a cuprins pe maharii democrati cand au vazut ca trebuie sa se avante la lupta cu instabilul Francois Hollande. Din disperare, s-a ajuns la solutia de a-i cere ajutorul lui John Boehner, Presedintele republican al Camerei Reprezentantilor. Iata-l pe Barack Hussein cum ii aduce probe materiale despre implicarea directa a lui Bashar in uciderea populatiei cu arme chimice. Veti intreba: care probe? Uitati-va la mana dreapta, acolo e raspunsul!

    Sa nu ma intrebati de ce sta in halul asta ditamai prezidentul (uf, asa zic rusii!) american. Nu stiu si daca as sti ati zice ca – desigur – sunt rasist, dar ar putea sa raspunda numerosii ziaristi, redactori si ganditori care il admira.

    Obama calls Boehner

    Grupaj de fotografii de pe Twitchy.com:
    http://twitchy.com/2013/08/31/.....hone-call/

  2. Excelent grupaj, excelente comentariile! Cat despre „dovada” din mana dreapta, ea este la fel de convingatoare ca un Colt calibru 38. 🙂
    Pistolarul de la Casa Alba considerat de aceeasi presa care-l desfiinta pe George Bush, un sfant sau un inger, il face – prin comportamentul lui instabil si infantil – pe fostul presedinte american sa arate ca un mare politician si strateg.

    Spre deosebire de Obama, mult criticatul Bush a intervenit in Irak dupa ce a obtinut acordul prealabil al Congresului si alianta si sprijinul militar si politic a 39 de tari! A fost acuzat, cu toate acestea, de actiuni unilaterale si de violarea dreptului international. Obama? Nici vorba! Langa el se mai afla doar siamezul socialist de la Paris, nu are niciun acord ONU, peste 60% dintre americani sunt defavorabili interventiei, dar nimeni nu scoate un cuvant despre „actiune unilaterala” sau violarea dreptului international!
    Desi pare incredibil realitatea arata clar ca, la fel ca in Libia, Obama este de partea Al-Qaeda, pe care vrea s-o aduca la putere si in Siria, si tot cu ajutorul Frantei. Aceasta din urma va primi din partea Qatar-ului tainul ( in miliarde de $) cuvenit! Ce vor primi Statele Unite? Multumita lui Obama nu se vor alege cu absolut nimic!

  3. Amicul Bashar e viu, sprinten si vesel ca nu mai vin americanii! Afland ca Barack Hussein si-a schimbat opinia si ca nu mai pleaca la razboi decat cu aprobarea Congresului, oamenii lui Basshar Al-Assad au declarat:
    1. Cotidianul Al-Thawra – „Obama announced yesterday, directly or through implication, the beginning of the historic American retreat.”
    2. Adjunctul ministrului Afacerilor Externe, Faisal Mekdad: „a sense of hesitation and disappointment in what was said by President Obama yesterday. And it is also clear that there was a sense of confusion as well.”

    http://www.breitbart.com/Big-P.....US-retreat

  4. Nu-ti prea vine sa pleci la razboi de unul singur, nu-i asa? Obama realizeaza tarziu ca nu toti, uluitor, sunt fanii si discipolii lui. Ca mai sunt unii care gandesc cu capul lor si nu cu al lui, asa ca s-a trezit fara coalitie internationala, fara baza legala, fara legimitate nationala, ci, doar, vorbind…vorbind de unul singur despre „linia rosie” ce nu trebuie trecuta. Si acum nu stie cum sa-si mai inghita vorbele. Dar e cam tarziu, prea tarziu chiar! S-a facut de ras! Si intr-o hahaiala generala, la fel ca „marele” sau inaintas – Carter, va evolua pe scena internationala pana la sfarsitul mandatului. Cat despre „cariera politica”, aia i s-a sfarsit cand a fost prins in pat, cuplandu-se cu Fratiorii musulmani! Si pentru ca nu i-a ajuns, acum a fost gasit si in patul jihadistilor Al-Qaeda!
    Alaturi de el a ramas un singur personaj, la fel de ridicol, Francois Hollande; cel care lupta impotriva islamistilor Al-Qaeda (in urma cu doar cateva luni) in Mali, pentru ca acum sa lupte din nou, dar pentru islamistii Al-Qaeda, in Siria!
    Un comentator vorbea – referindu-se la cele doua personaje ridicole – despre cei 2 cavaleri ai Apocalipsului : unul ( Obama) calare pe un elefant, celalalt (Hollande) in urma lui, calarind, supus, un magar!

  5. Nu, eu cred ca in povestea cu Siria Hussein Barack face deseori schimb de roluri cu Hollande. Precizez ca e vorba despre un singur animal de povara si doar de un calaret. Concluzia? E mare batalie pentru postul de magar si ca sa se puna capat certurilor (Hollande reafirma superioritatea democratiei franceze iar Hussein se plange de faptul ca ramasite ale rasismului il impiedica sa poarte urechile lungi asa cum si-ar dori) cei doi fac schimbarea dupa ceas, fiecare fiind magarul celuilalt pentru cate un sfert de ora.

  6. Excelent articol, felicitari !
    Nu vreau sa-mi arog niciun merit, dar ma mandresc ca sunt printre putinii comentatori pe marginea unui articol mai vechi din Contributors, semnat de Valentin Naumescu, care il „sustin” pe Assad. Articolul respectiv mi se pare de o „politically corectness” dusa la absurd…
    Imi permit sa reiau aici acel comentariu, fiind in ton cu subiectul articolului.
    Daca imi permiteti, d-le Naumescu, cateva opinii.
    M-as intoarce putin in timp, in Iranul anului 1979. Poate cineva acum sa afirme, cu constiinta impacata, ca indepartarea sahului si instaurarea regimului dictatorial al ayatolahilor a fost/este o solutie ?
    Idem Siria/Egipt. Nu vreau sa fiu inteles gresit, dar il “sustin” pe Bashad pentru ca incearca sa salveze Siria de la instaurarea shariei. Pentru ca asta se va intampla in Siria, daca islamistii fundamentalisti pun mana pe putere. Era o tara relativ “democratica” – democratia occidentala este oricum o utopie in tarile arabe, nu discut acum motivele. Sirienii erau multumiti, traiau mult mai bine decat alti vecini arabi, Bashad este tanar, educat in Anglia, intentiona sa introduca reforme in toate domeniile…
    Este/era Bashad un dictator ? Poate aveti timp sa ma ajutati sa inteleg, nu sunt un specialist in politici.
    Egiptul. Cam aceeasi situatie ca in Siria. Relativ OK sub Mubarak, dar au venit islamistii, alesi “democratic”. Sunt de acord cu interventia armatei, acest Morsi fiind o catastrofa pentru un Egipt si asa sarac si divizat.
    SUA ? Hmmm…cu mr. president Hussein Obama, care a avut grija sa condamne cu fermitate atacurile armatei impotriva civililor islamisti, dar nu a scos un cuvintel despre teroarea exercizata de acestia asupra coptilor. Mii de biserici, magazine, cartiere incendiate de catre propovaduitorii Shariei. Muzee !!! distruse, in numele a ce ?! 12% din PIB-ul lor s-au dus pe apa sambetei (turismul), pentru ca niste scelerati spera ca vor intalni fecioare cand vor muri.
    Asadar, sunteti de acord cu “democratia” islamista, ce va urma cat de curand in Siria si Egipt ?
    Of course, cu largul concurs al lui Barack HUSSEIN Obama…

  7. @8 Marius

    Am citit si eu articolele semnate Naumescu, aparute pe Contributors. Aveti dreptate, au la fel de multa legatura cu realitatea cat are si Corectitudinea Politica. Naumescu – „doctor in stiinte politice” pe cat era academiciana mare chimista – este un ideolog, iar observatiile reale, de bun simt, din comentariul dvs. sunt sigur ca au ramas fara raspuns.
    Va multumesc pentru aprecieri!

  8. Naumescu asta este un stangist care a primit permisiunea de a face putina propaganda.

    Marius> Intru totul de acord. Daca pica Assad, Siria va fi transformata intr-un Iran de nuanta sunnita.

  9. Naumescu a fost seful consulatului roman la Toronto. Si-o fi facut ‘stagiul’ peste mari si tari si-acu e adus usurel in lumina reflectoarelor. De la el am auzit odata o ipocrizie de genul „sintem aici sa va ajutam cu orice!” Te duci insa la consulat si realitatea e alta. Ai parte de aceleasi servicii execrabile tip Romania: formulare peste formulare, copii legalizate, cereri tip, angajati care raspund un-doi cu „ne pare rau, nu se poate”, „incercati mai tirziu”.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.