Bancuri cu evrei (2)

    2

    cartoon-mohammedMahmud Ahamdinejad, preşedintele Iranului, îi dă telefon preşedintelui Bush şi îi spune:
    – George, azi noapte am avut un vis minunat. Am visat că eram în America, ţara ta minunată, şi pe fiecare casă flutura un drapel.
    – Da? Şi ce scria pe drapel?
    – Statele Unite ale Iranului.
    – Mahmud, ai făcut foarte bine că mi-ai dat telefon, pentru că şi eu am avut un vis asemănător azi-noapte. Eram în Teheran, care era mai frumos ca oricînd, şi pe fiecare casă flutura un drapel imens.
    – Da? Şi ce scria pe drapel?
    – N-am idee, nu ştiu ebraică.

    Un bărbat aterizează la aeroportul Ben-Gurion cu două valize mari. Vameşul deschide prima valiză şi vede că e plină cu bani. Uimit, vameşul întreabă:
    – De unde ai atîţia bani?
    – N-ai să crezi, dar m-am plimbat prin toată Europa şi peste tot am intrat în toalete publice. De cîte ori am văzut un bărbat făcînd pipi, i-am spus că dacă nu donează bani pentru Israel îl castrez.
    Şi mai uimit vameşul zice:
    – Da, interesantă poveste. Şi ce ai în a doua valiză?
    – N-ai idee cîţi europeni nici nu vor să audă de Israel.

    În ziua a şasea Dumnezeu l-a chemat pe arhanghelul Gabriel şi i-a zis:
    – Astăzi voi crea o ţară fermecată al cărei nume va fi Israel. Va fi o ţară sfîntă. Măreţia ei va fi vestită în toată lumea. Voi alege un popor special şi îl voi trimite să locuiască în acea ţară. Va fi un popor vestit pentru bunătatea, inteligenţa şi credinţa sa, pentru ca ţara să înflorească. Aceşti oameni se vor numi evrei.
    – Iartă-mă, Doamne, dar nu eşti pre darnic cu evreii ăştia?
    – Nu. Stai să vezi ce vecini o să le dau.

    Un texan, un francez şi un israelian zboară deasupra Oceanului Pacific. Din cauza unei defecţiuni de motor avionul aterizează forţat pe o insulă din mijlocul oceanului, unde cei trei sînt capturaţi de un trib de canibali. Şeful de trib îi invită la el în colibă unde le povesteşte că tribul lui este civilizat, şi înainte să mănînce pe cineva îi acordă ultima dorinţă. Primul vorbeşte texanul:
    – Eu vreau o friptură groasă de 5 cm cu toate garniturile, cartofi prăjiţi picanţi şi o ladă de Budweiser.
    Şeful de trib bate din palme, cîţiva membri ai tribului fug în junglă şi se întorc imediat cu comanda. Texanul mănîncă şi este aruncat în oală.
    Vine rîndul francezului:
    – Eu vreau o ladă de Dom Perignon şi o porţie mare de melci gătiţi ca la mama mea acasă.
    Şeful de trib bate din palme, cîţiva membri ai tribului fug în junglă şi se întorc imediat cu comanda. Francezul mănîncă şi este aruncat în oală.
    Vine rîndul israelianului.
    – Tu ce vrei?
    – Eu vreau să-mi dai un şut în fund, dar cît poţi tu de tare.
    Mirat, şeful de trib îl întreabă încă o dată, dar primeşte acelaşi răspuns.
    Şeful de trib ridică din umeri, se scoală în picioare şi îi trage israelianului un şut cît poate el de tare. Atunci israelianul scoate pistolul de la brîu şi îl împuşcă pe şeful de trib, şi după el pe toţi canibalii.
    Texanul şi francezul sar afară din oală şi încep să ţipe la israelian:
    – De ce n-ai zis de la început că eşti înarmat? De ce nu i-ai omorît mai repede?
    – De ce? Fiindcă n-am vrut să risc să fiu condamnat de ONU, UE şi Departamentul de Stat pentru că reacţionez exagerat la o provocare neînsemnată.

    Doi evrei, unul bătrîn şi unul tînăr se urcă în tren. Evreul mai tînăr îl întreabă pe bătrîn cît e ceasul. Bătrînul nu răspunde. După ce întreabă de vreo 25 de ori, tînărul îl întreabă pe batrîn:
    – Spune-mi, totuşi, de ce nu vrei să-mi zici cît e ceasul?
    – Pentru că după aceea o să mă întrebi unde merg, şi va trebui să-ţi spun că mă duc în vizită la frumoasa mea fiică, Lea, şi o să mă întrebi dacă e măritată, la care nu voi avea încotro şi va trebui să-ţi răspund ca nu e măritată. Şi atunci tu o să mă întrebi dacă pot să-ţi fac cunoştinţă cu ea în scopuri matrimoniale. Şi ultimul lucru pe care îl vreau în viaţă este ca preafrumoasa mea Lea să ia de bărbat pe unul care nu are bani nici cît să-şi cumpere ceas!

    Un preot catolic, un preot protestant şi un rabin se duc la o bere. După ce beau un pic, chelnerul îi întreabă:
    – Ce aţi vrea să se spună la înmormîntarea Dv.?
    Preotul protestant răspunde primul:
    – Aş vrea să se spună că am fost un om de familie şi că m-am îngrijit întotdeauna de enoriaşii mei.
    Preotul catolic:
    – Aş vrea să se spună ca am fost un om bun, grijuliu, şi milos.
    Rabinul:
    – Eu aş vrea să aud – hei, se mişcă!

    Un evreu caută de lucru la Ministerul de Comerţ în URSS, ceea ce crează o dilemă la minister: pe de o parte, politica neoficială a ministerului este să nu angajeze evrei; pe de altă parte nu-l pot respinge oficial numai pentru că este evreu. Aşa că, pentru a se descotorosi de el, ministerul îl trimite într-o misiune de probă: să vîndă 1.000 de autoturisme de producţie sovietică în Germania. După o lună evreul se întoarce cu un contract pentru 2.000 mii de autoturisme de producţie sovietică. Nedumeriţi, cei de la minister îl mai trimit într-o misiune: să vîndă 5.000 de calculatoare de producţie sovietică în Japonia. Evreul pleacă la Tokio şi după cinci luni, cînd ministerul se bucura că a scăpat de el, vine înapoi cu un contract pentru 10.000 de calculatoare.
    În cele din urmă, însuşi ministrul îl trimite pe evreu să vînda 50.000 de cojoace de blană în Guineea Ecuatorială. Trece un an şi nici urmă de evreu. Tocmai cînd cei de la minister răsuflă uşuraţi, se întoarce evreul, bronzat, cu belciug în nas şi cu un contract pentru o jumătate de million de cojoace. Celor de la minister nu le vine să creadă:
    -Cum ai reuşit? Cum reuşeşti să-i convingi să semneze contractele astea imposibile?
    – Păi să vedeţi. În Germania a fost uşor. Am aterizat la Bonn şi m-am plimbat pe stradă pînă am văzut un tip cu mutră de evreu. M-am apropiat de el, m-am prezentat şi din vorba în vorbă l-am convins să-mi facă cunoştinţă cu cineva care cunoştea pe altcineva care cunoştea pe cineva în parlament. Odată ajuns la parlament i-am convins să dea o lege în favoarea punerii în circulaţie a automobilelor de fabricaţie sovietică. În Japonia a durat cîteva luni pînă să găsesc un evreu, dar odată ce l-am găsit a fost uşor. M-am prezentat şi din vorba în vorbă l-am convins să-mi facă cunoştinţă cu cineva care cunoştea pe altcineva care cunoştea pe cineva în parlament. Odată ajuns la parlament i-am convins să dea o lege în favoarea folosirii calculatoarelor de fabricaţie sovietică. În Guineea a fost cel mai greu, pentru că nu aveau parlament. Dar după ce i-am convins că au nevoie de parlament a fost uşor.

    Un evreu vrea să plece din URSS. Ajunge la graniţă unde îl opreşte un soldat:
    – Ce cauţi la graniţă?
    – Nu mai vreau să trăiesc în URSS.
    – De ce?
    – Din două motive. Primul, vecinul meu antisemit mi-a promis că mă omoară îndată ce cade URSS.
    Grănicerul începe să rîdă în hohote:
    – Hahahaha, îndată ce cade URSS? Păi URSS n-o să cadă niciodată.
    – Vezi, ăsta e al doilea motiv.

    Dumnezeu se supără pe oameni şi trimite după conducătorii celor trei mari naţiuni: preşedintele Americii, preşedintele Rusiei şi prim-ministrul Israelului, cărora le spune ca s-a săturat să vadă că nu reuşesc să se înţelegă nici după atîţia ani şi după ce au primit de atîtea ori şansă după o şansă, aşa că în două săptămîni o să distrugă lumea.
    Preşedintele Americii apare pe postul naţional de TV:
    – Fraţilor americani, am o veste bună şi o veste rea: vestea bună este că noi americanii am crezut întotdeauna în Dumnezeu şi ne-am temut de el, şi iată că astăzi pot să vă confirm că Dumnezeu există. Vestea rea este că va distruge lumea în două săptămîni.
    Preşedintele Rusiei apare şi el pe postul naţional de TV:
    – Dragi tovarăşi, am o veste rea şi o veste şi mai rea. Vestea rea este că noi comunistii am susţinut întotdeauna că Dumnezeu nu există. Tovarăşi, ne-am înşelat, Dumnezeu există. Vestea şi mai rea este că va distruge lumea în două săptămîni.
    Prim-ministrul Israelului apare şi el pe postul naţional de TV:
    – Prieteni, am o veste bună şi o veste şi mai bună. Vestea bună este că noi evreii am crezut întotdeauna în Dumenezeu, şi astăzi vă confirm că există, pentru că l-am văzut cu ochii mei. Vestea şi mai bună este că n-o să existe niciodată un stat palestinian.

    Prima serie

    Print Friendly, PDF & Email

    2 COMENTARII

    1. M-am intrebat de multe ori de ce au disparut bancurile cu Itzic si Strul. Sau ma insel? Lumea are alte gusturi in materie de bancuri.
      Apropo, de amicul de la bancul nr.7 am avea si noi nevoie, cu criza asta…

    2. Francesco, bancurile cu Itic shi Strul erau romanesti, Strul fiind diminutivul lui Israel. Nostalgia ta imi aminteste de un articol pe care l-am citit in Jerusalem post acum multi ani, dupa caderea zidului de la Berlin. Un reporter israelian s-a dus la Praga, sa vada cum arata Europa eliberata de comunism. Bineinteles s-a plimbat peste tot si a intervievat mai multe persoane, printre care si oficialitati, dintre care una l-a invitat la o masa. Au intrat la un restaurant vestit si s-au asezat la o masa. In timp ce asteptau sa vina mincarea, interlocutorul i-a aratat trei tipi care mincau la acelasi restaurant si i-a povestit ca cei trei sint evreii care conduceau din umbra Cehia la ora respectiva. Reporterul care deja vazuse ca in Cehia treburile nu mergeau chiar rau, se gindeau ce pacat ca nu exista si in Israel trei evrei talentati care sa conduca treburile din umbra sau chiar fatis, fiindca la noi nu prea era bine in aceesi perioada.

      Si daca tot imi rascolesc amintirile, al reportaj din Jerusalem Post, de data asta la Belfast, in toiul conflictului. In Irlanda violenta ajunsese la noi culmi de cruzime si oroare, in vreme ce la noi era relativ liniste. Reporterul israelian facea un tur prin oras cu un ziarist local si la un moment dat s-au auzit focuri de arma, asa ca au fost nevoiti sa fuga la adapost dupa o baricada, sau asa ceva. In timp ce fugeau, ziaristul local il intreaba pe israelian daca nu e periculos sa traiesti la Ierusalim. In Ierusalim nefiind pe nicaieri nici o baricada , pentru ca nu sa dadeau lupte de strada.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here