Blaga, Noul PDL şi falsificarea Dreptei

    9

    PDL a intrat in „era Vasile Blaga”. Blaga şi-a susţinut candidatura în faţa Convenţiei Naţionale cu moţiunea: „PDL: Pentru o societate dreaptă”. Acest document prezintă principiile pe care îşi va întemeia acţiunea politică, direcţia pe care doreşte să o imprime partidului şi obiectivele mandatului său, principii, direcţie şi obiective la care majoritatea covîrşitoare a partidului au aderat, public şi direct prin semnături de susţinere sau prin vot.
    Un obiectiv central al „erei Blaga” pare să fie coagularea Dreptei româneşti în jurul PDL. A fost cuvîntul cel mai des utilizat în discursurile de ieri. Chiar titlul moţiunii conţine cuvîntul magic – Dreapta. Fluturii Dreptei de pe întreg cuprinsul patriei sînt aşteptaţi să roiască în jurul farului aprins ieri de Vasile Blaga, să se îmbrincească la sfinţirea Căii spre Societatea Dreaptă.
    Precizez de la început că nu trăiesc cu iluzia că Vasile Blaga ar fi dezbătut vreodată în şedinţele de partid pe întreprindere tezele lui Rawls despre Justiţie Socială (numită şi Dreptate Socială pentru confortul intelectual al alegătorilor de dreapta) şi nici că i-ar fi controlat vreodată paşaportul lui Pierre Trudeau, apostolul Societăţii Drepte canadiene. Însă nu pot înţelege cum şi-au putut pune semnătura Cristian Preda, Andreea Paul sau alţi intelectuali de frunte ai PDL pe o astfel de falsificare neruşinată, pe un document care pare scris de un cadru de nădejde de anvergura lui Nicu Bănicioiu sau a vreunui intelectual din echipa cîştigătoare a Dr. Robert Negoiţă. Şi vorbesc despre calitatea lor de profesori (în cazul lui Preda de ştiinţe politice), nu de cea de liberali de stînga.
    Înainte de a aborda manifestul lui Blaga, vă propun să ne reîmprospătăm puţin memoria cu spiritul Societăţii Drepte, aşa cum a fost acesta popularizat şi implementat de Pierre Trudeau:

    Societatea Dreaptă

    Pierre Trudeau
    Nimeni în societate nu trebuie să aibă dreptul la produse de lux sau care îi sînt de prisos pînă cînd lucrurile esenţiale ale vieţii nu sînt la dispoziţia tuturor. La prima vedere, o astfel de distribuţie ar părea că există în Canada. Datorită abundenţei bogăţiilor naturale şi tehnologiilor erei industriale, pare că nu mai sîntem nevoiţi să ne călcăm în picioare unii pe alţii în lupta pentru bogăţii. În consecinţă, majoritatea consideră de la sine înţeles că fiecare canadian are asigurat un standard rezonabil de viaţă. Din păcate, lucrurile nu stau aşa.
    Societatea Dreaptă va fi acea societate în care toţi oamenii vor avea mijloacele şi motivaţia de a participa. Societatea Dreaptă va fi acea societate în care libertatea personală şi politică vor fi mai bine asigurate decît oricînd în trecut. Societatea Dreaptă va fi una în care drepturile minorităţilor vor fi păzite de capriciile unor majorităţi intolerante. Societatea Dreaptă fi una în care acelor regiuni şi grupuri care nu s-au împărtăşit pe deplin din prosperitatea ţării li se vor acorda oportunităţi mai bune. Societatea Dreaptă va fi una în care problemele urbane cum ar fi locuinţele şi poluarea vor fi atacate prin aplicarea noilor cunoştinţe şi a noilor tehnologii. Societatea Dreaptă va fi una în care comunităţile noastre inuite şi de indieni vor fi încurajate să-şi asume drepturile depline oferite de cetăţenie prin politici care le vor oferi atît o mai mare responsabilitate pentru propriul viitor, cît şi o egalitate de oportunităţi mai plină de conţinut. Societatea Dreaptă va fi o Canada unită, unită pentru că toţi cetăţenii vor fi implicaţi activ în dezvoltarea unei ţări în care egalitatea de oportunităţi este asigurată, iar indivizilor li se permite să-şi găsească împlinirea aşa cum cred ei mai bine…
    …Pe drumul fără sfîrşit către dreptatea perfectă, noi, cu alte cuvinte, vom reuşi în crearea celei mai umane şi pline de compasiune posibile societăţi.

    Nici mai mult nici mai puţin.

    PDL: Pentru o Societate Dreaptă

    Să vedem dar, care sînt principiile pe care Blaga şi Noul PDL întemeiază construcţia unei Societăţi Drepte în România:

    Valorile afirmate de PDL, în funcție de care partidul se angajează să acționeze în viața politică sunt: Demnitatea persoanei umane, Dreptatea, Libertatea, Egalitatea, Solidaritatea, Responsabilitatea, Subsidiaritatea, subsumate binelui comun și, ca o consecință a tuturor acestora, Democrația.

    Demnitatea persoanei umane (singura dintre valorile PDL care nu va fi dezvoltată în continuare) este subordonată binelui comun – nu acţiunea politicienilor aflaţi în serviciul public, ci demnitatea cetăţeanului este relativă.
    Mai mult, Democraţia este valoarea supremă în faţa căreia pălesc toate atributele unei persoane sau ale unui stat. Nu demnitatea şi libertatea personale, nu domnia legii într-un stat, ci puterea majorităţii. Ponta, înainte de plecarea la Bruxelles spunea: „Voi merge la Bruxelles sa reprezint interesele cetatenilor in baza mandatului pe care il am, Basescu are doar 5 judecatori care ii sint credinciosi. Basescu saboteaza Guvernul si Parlamentul, blocajul este total, cineva trebuie sa rezolve blocajul, iar acel cineva nu poate fi decit poporul roman. Sintem pregatiti, niciun pas inapoi. Stiam care sint armele folosite de presedintele Basescu, iar romanii pot sa decida daca vor sa ramina cu Traian Basescu si cei 5 judecatori ai domniei sale sau vor sa mearga pe alt drum.” Şi Ponta, ca şi Blaga, afirmă primatul democraţiei asupra legii. Cînd s-a spus că devansarea alegerilor în octombrie ar fi neconstituţională, ion iliescu a replicat: „Trebuie să se poată. Constituţia este opera oamenilor. Dacă există un consens e bine”. Dacă USL ar lua în toamnă 51% nimic nu ar mai trebui să le stea în cale – Domnia legii este relativă, Democraţia este valoarea supremă, absolută – aceasta este doctrina Noii Societăţi Drepte.

    Pentru PDL, dreptatea reprezintă o valoare centrală, iar tacticile, strategiile şi politicile partidului sunt dezvoltate prin prisma raportului acesteia cu celelalte valori. Pentru PDL, ca partid popular, dreptatea socială trebuie să asigure echilibrul între rolul din ce în ce mai important al persoanei umane în lumea contemporană și comunitatea din care aceasta provine și în care rămâne încadrată.

    Dreptatea socială, justiţia socială, valoarea centrală a noului PDL nu are nimic de a face cu combaterea corupţiei spre exemplu, sau cu justiţia în general. Justiţia Socială reprezintă efortul socialismului modern de a justifica redistribuirea masivă a veniturilor şi proprietăţii, coruperea şi transformarea victimelor abuzului în călăi, întărirea rolului de Unic Furnizor de Bunăstare al Statului şi intervenţia brutală a acestuia în economie pentru a „îndrepta” rezultatele jocului pieţei libere  (observaţi utilizarea unei terminologii militare ofensive în descrierea modalităţilor practice de concretizare a ataşamentului faţa de această valoare). Dreptatea (sau justiţia), prin ataşarea atributului „socială” este anulată, iar preferinţa pentru varianta „dreptate” nu dovedeşte altceva decît intenţie de manipulare a alegătorilor ataşaţi valorilor de Dreapta.

    Libertatea este o valoare esențială a mișcării populare. Dar individul nu poate abuza de libertatea sa și nu poate încălca libertatea celorlalți membri ai comunității. Individul nu trăiește izolat, ci face parte din comunități naturale (familia), sociale (localitatea, regiunea, statul), culturale (națiunea, culturale) sau religioase, care îi asigură identitatea și cadrul de manifestare.
    Proprietatea privată este o condiţie a libertăţii și un drept inviolabil. Singura limitare a libertății este impusă de situații în care interesul general o reclamă şi numai în schimbul unei juste contrapartide.
    Siguranţa persoanei este prelungirea naturală a demnității și libertăţii în cadrul societăţii. Ea constituie un drept natural, iar protecția acesteia se află în responsabilitatea a statului.
    Pentru PDL, libertatea este corelată cu principiile și practica drepturilor universale ale omului. O libertate în acord cu nevoile comunității și încadrată de sistemul drepturilor omului va asigura dreptul la expresie și afirmare tuturor membrilor societății fără deosebiri politice, sociale, etnice, religioase, filosofice sau culturale.
    Apărarea valorilor familiei, mai ales ca răspuns la provocările ridicate de tendinţele demografice şi de scăderea natalităţii, precum şi grija pentru asigurarea dreptului la educaţie, constituie repere fundamentale ale activităţii politice a PDL. Familia oferă persoanelor posibilitatea de a se susține și pregăti reciproc, de a face planuri de viitor și de a gestiona eventuale crize. Politica noastră vizează consolidarea familiei, solidaritatea între generaţii, transmiterea tradițiilor și valorilor culturale şi a patrimoniului spiritual național. În acest sens, pentru PDL, educaţia reprezintă unul dintre pilonii instituţionali în formarea şi dezvoltarea individului şi a societăţii. De asemenea, identitatea culturală (în sens larg: religie, tradiții etnice/naționale, istorie, limbă) este cea mai importantă contribuție la fortificarea și viabilitatea individului și societății.

    Pentru PDL libertatea este o valoare esenţială, iar principala ameninţare vine nu din partea statului care ar putea atenta la această libertate, ci din partea individului căruia ar putea să i se urce la cap prea multa libertate de care a beneficiat în ultimii ani. De aceea, si în cazul proprietăţii, în „era Blaga” Societatea Dreaptă va preciza mai degrabă modul în care statul poate „limita” acest „drept inviolabil”. Nu va pomeni însă nici un cuvînt despre restituirea proprietăţilor „limitate” de regimul comunist.

    „Siguranţa persoanei” este „responsabilitatea statului” – siguranţa unui loc de muncă, siguranţa financiară, asigurarea unei locuinţe decente, sănătate şi educaţie gratuite, controlul preţurilor şi al veniturilor, toate acestea devin ţinte, metode şi spaţii legitime de acţiune ale unui stat social, ale unui stat care este responsabil pentru siguranţa persoanei.
    „Libertate în acord cu nevoile comunităţii” – în acest punct doar ad Hitlerum îi mai poate face dreptate lui Blaga: „Hitler ar fi mîndru de un asemenea urmaş şi ar adera fără rezerve la o asemenea poziţie”. Nu este de neglijat nici preocuparea noului PDL pentru eradicarea discriminării pe bază de deosebiri în poziţii filosofice. Statuia lui Adrian Păunescu îi este recunoscătoare. Libertatea este corelată în viziunea noului PDL cu „principiile și practica drepturilor universale ale omului”, pe care se întemeiază totalitarismul noii stîngi, corectitudinea politică, secularismul agresiv şi eco-fascismul, victoria lui Khomeini în Iran şi a Fraţilor Musulmani în ţările arabe eliberate de sub jugul imperialismului american. În fine, „valorile familiei” în viziunea căprarului Blaga se referă la hrănirea, înmulţirea şi reţinerea în ţarc a şeptelului de votanţi de dreapta. Noul PDL se angajează că se va achita în mod plenar de sarcina de „fortificare şi viabilizare” a exemplarelor de „patrimoniu naţional”.

    PDL privește egalitatea în primul rând în raport cu drepturile cetăţenești. În fața legii, toți cetățenii sunt egali. Egalitatea în fața legii nu epuizează însă, întreaga semnificație a egalității ca valoare și ca practică. Egalitatea în fața legii este, însă, principiul în jurul căruia se centrează viziunea PDL privind statul de drept. În acest sens, reconstrucţia statului ca spaţiu al cetăţenilor activi devine o prioritate pentru următorul deceniu. Fără participarea cetățenilor la viața publică, supremația legilor rămâne un simplu principiu declarativ. Pe de altă parte, egalitatea politică într-un stat-națiune precum România, în raport cu situația diferitelor minorități, trebuie abordată pornind de la aceeași definiție a cetățeniei ca participare egală la viața politică a statului și a comunităților locale.
    Egalitatea de şanse este un drept inalienabil al persoanei. Inegalităţile economice şi sociale care nu sunt consecința lipsei de merit trebuie compensate la nivelul comunităţii şi al societăţii. Societatea trebuie să asigure tuturor şanse egale tocmai pentru a proteja libertăţile şi pentru ai motiva pe cetăţeni la participare civică.

    Ah, Egalitatea! În faţa legii? Sigur că da, şi chiar mai mult, de ce să ne oprim aici? „Egalitatea în fața legii nu epuizează însă, întreaga semnificație a egalității ca valoare și ca practică.” Motivarea cetăţenilor, inegalităţi economice şi sociale, egalitate de şanse – treaba unui inginer social în căutarea Dreptăţii absolute nu este încheiată niciodată. Simpla egalitate în faţa regulamentelor de concurs conduce la rezultate mult diferite în cazul examenelor. Nu e drept, de ce un Robert Negoiţă să fie lipsit de şansa de a duce o viaţă intelectuală, de doctor în economie? De ce să nu-l implicăm în viaţa cetăţii, să-i dăm şansa să fie un cetăţean activ, chiar în primărie? Numai într-o Societate Dreaptă Robert Negoiţă are şansa de a-şi depăşi handicapul economic, social sau intelectual.

    Calitatea de cetățean nu acoperă toate aspectele vieții sociale și culturale. Pentru PDL fiecare ființă umană este înzestrată cu demnitate și are dreptul la cele mai bune condiții pentru dezvoltarea plenară a personalității sale. Iată de ce, în viziunea PDL, egalitatea presupune diferite forme de solidaritate – socială, comunitară, națională sau europeană – fără de care nici o societate contemporană, în plină epocă a globalizării, nu poate supraviețui.
    Într-o formulare simplă, solidaritate înseamnă asumarea la nivelul comunității a riscurilor pe care persoana nu le poate înfrunta singură. Solidaritatea presupune conştientizarea interdependenţei dintre persoane şi dintre persoane şi comunităţile umane. În acelaşi timp, principiul solidarităţii induce moralitate în actul de guvernare şi în comportamentul social.

    Ce-ar fi egalitatea fără solidaritate, ce-ar fi comunismul fără cămine de nefamilişti? Globalizarea – sperietoarea preferată a internaţionaliştilor socialişti – cum să „supravieţuim” globalizării? Cum au reuşit să reziste în faţa globalizării marxiştii din China şi pînă în Cuba sau Venezuela? Doar prin solidaritate, strîns uniţi în jurul operei unui neamţ din sec XIX. Cum au învins americanizarea filozofii şi arhitecţii spaţiilor de locuire din URSS, România, Albania, Libia sau Africa Centrală? Doar conştientizînd interdependenţa continuă între persoanele care aparţin aceluiaşi colhoz, întreprindere sau bloc de locuinţe.
    Siguranţa personală este responsabilitatea statului; dar cireada de votanţi disciplinaţi ai Dreptei nu trebuie să se împrăştie şi să ocupe toată păşunea, au obligaţia morală să stea strîns uniţi în jurul conducătorului care-i va păzi, care va înfrunta, în numele lor şi cu pieptul dezgolit, toate pericolele pe care vitele demne şi plenare le ignoră de obicei.

    Construcţia instituțională a societăţii se întemeiază pe principiul subsidiarităţii. Potrivit acestui concept, statul renunţă la o parte din puterea sa, transferând acele sarcini care pot fi îndeplinite mai bine de societatea civilă şi/sau de comunitățile locale. Principiul subsidiarităţii este valabil şi între grupuri sau comunităţi de natură profesională, confesională ori culturală.

    Ce stat generos! Statul uzurpă libertatea personală, îşi arogă puteri nelegitime, iar acum, cu nemăsurată mărinimie, „renunţă” la unele dintre puteri, mai exact împarte „sarcini” cu supuşii. Este anti-definiţia subsidiarităţii.

    Respectul faţă de muncă, dezvoltarea proprietăţii şi stimularea spiritului întreprinzător trebuie susţinute prin continuarea reformelor structurale şi a modernizării instituţionale pentru a diminua constrângerile care apasă asupra celor care vor să muncească, să economisească sau să investească. Acestea nu pot fi realizate în absenţa coeziunii sociale, care se realizează prin solidaritate, prin subsidiaritate și prin parteneriat.

    Înainte de „dezvoltarea proprietăţii”, ce-ar fi să discutăm mai întîi despre returnarea proprietăţii confiscate de cei care au construit prima Societate Dreaptă românească? Dacă premisa capitalismului (cuvînt oribil, evitat cu eleganţă şi uzurpat printr-o enumerare la grămadă de trăsături de caracter, drepturi personale şi iniţiative de stat) este coeziunea socială (definită ca solidaritate, subsidiaritate – înţeleasă ca împărţire de sarcini de la nivelul Comitetului Central, înspre raioane şi pînă la nivel de organizaţii de bază – şi parteneriat – probabil fostele cooperative), atunci modelele demne de urmat ar putea fi China sau Coreea de Nord.

    PDL militează pentru înfăptuirea unei economii sociale de piaţă, având la bază teoria conform căreia, piața, prin însăși natura ei, este socială, dat fiind faptul că este locul unde pot fi satisfăcute nevoile legitime ale cetățenilor. Acest concept evidențiază puterea socială și distributivă a unei economii concurenţiale – bazată pe principiile competiției libere, respectului legii, stabilității fiscale, respectului pentru mediu și al creșterii economice – ca fiind fundația oricărui sistem de distribuire socială.
    Numai o piață concurenţială poate distribui maximul de avantaje economice pentru toți participanții. Orice economie prosperă presupune, însă, atât existenţa pieţelor, cât şi cea a statului, iar rolul jucat de fiecare trebuie să fie în echilibru cu rolul celorlalţi. Statul trebuie să-şi exercite responsabilitățile de reglementare şi supraveghere, rolul său fiind acela de a ajuta ca economia să fie mai eficientă şi de a-i ajuta pe cei defavorizaţi. De asemenea, o economie socială de piaţă nu poate fi construită fără stabilirea unui parteneriat social. Prin transparenţă, informare, dialog şi consultare partenerii sociali sunt parte a procesului decizional.

    Euro-socialismul, pentru a cumpăra tăcerea Dreptei şi de dragul voturilor acestora, este gata să accepte piaţa liberă. O piaţă liberă mai specială, reglementată şi ajutată de stat „să fie mai eficientă”. Spre deosebire de bolşevism, redistribuirea (neapărat către cei defavorizaţi) se va realiza mai eficient cu concursul celor abuzaţi care, „prin transparenţă, informare, dialog şi consultare”, se vor putea considera complici, „parte a procesului decizional.”

    Libertatea, dreptatea, respectarea demnității umane, solidaritatea sunt câteva dintre valorile creștine pe care PDL și le asumă. Respectarea acestor valori, onoarea și responsabilitatea față de noi și față de generațiile viitoare reprezintă fundamentele comportamentului și acțiunii politice a dreptei populare pentru construcția unei societăți românești deschise și solidare.
    Împlinirea idealurilor de libertate, prosperitate și demnitate ale fiecărui cetățean român și ale întregii societății sunt rațiunea de a fi și de a acționa a Partidului Democrat Liberal.

    Drept-credincioşilor, aveţi datoria sfîntă de a vă încolona în spatele Cavalerului Dreptăţii Sociale! Observaţi frumosul stil lemnos ante-’89. Pentru nostalgici, cîteva fragmente de aur:

    Coordonarea politică a forțelor de dreapta și a sectorului civil pro-capitalist și pro-democratic este un imperativ național. PDL și partenerii săi din societatea civilă sunt singura forță poate feri societatea românească de asaltul politic și propagandistic al frontului socialist.
    Ca membru al Partidului Popular European, PDL își propune să aducă o contribuție semnificativă atât doctrinară, cât și politică, la extinderea curentului politic popular-conservator în spațiul Uniunii Europene.
    Statul român este un stat social, fără a fi un stat asistențial. Statul român nu se poate deroba de la nici o acțiune care este în interesul cetățenilor săi sau al societății românești ca întreg.

    Intelectualii (reformatori?) ai PDL sînt vinovaţi alături de ceilalţi membri şi susţinători pentru acceptarea derivei socialiste a PDL, pentru următorul eşec electoral al Dreptei şi pentru dezastrul pe care îl va aduce o guvernare naţional-bolşevică în următorii 4-8 ani, dar sînt principalii vinovaţi pentru admiterea şi promovarea acestei mascarade ca fiind reprezentativă pentru Dreapta.
    Pe cei care consideră că noua orientare a PDL este identică cu vechea orientare îi invit să consulte moţiunea lui Boc de anul trecut şi să o compare (ca formă şi conţinut) cu Societatea Dreaptă a lui Blaga.
    Moţiune Blaga 2012 – „PDL: Pentru o Societate Dreaptă”
    Motiune Boc 2011 – „România Dreaptă. România puternică”
    Vă invit să citiţi o platformă veritabilă de dreapta aici: Kuehnelt-Leddihn: Principiile Dreptei

    Print Friendly, PDF & Email

    9 COMENTARII

    1. PPE-isme 101, niciodată (deci, nici acum !) PDL nu a fost de dreapta. Frauda a început în 1992, cu scindarea FSN și omologarea „aripii reformiste” Roman (ca să se extindă FSN și pe centru – centru dreapta), apoi pe fondul colapsului CDR s-a efectuat al doilea rebranding, cu Băsescu („Petre, ești cel mai bun !”… sugar daddy).
      Am ajuns ciuca UE, de nu avem partide de dreapta, conservatoare ori eurosceptice în parlament.

    2. Excelent articol! Autorul, căruia îi adresez felicitările mele, dărâmă,bucată cu bucată, potemkiniada de dreapta înălţată, nu de un politician de dreapta, ci de un veritabil lătrău socialist. Socialisti votati PDL, satelitul USL!

    3. Este un articol excelent.
      Am doar o obiecție de detaliu, anume în punctul în care sunt exagerate calitățile intelectuale ale Andreei Paul (Vass).

    4. Foarte explicit articolul tau. Dar eu am o intrebare: Daca nu se apropiau alegerile prezidentiale, mai existau sau mai aflam lucrurile acestea? Eu cred ca nu . Intr-un fel de ajuta, in altfel ne dezavantajeaza pentru ca dam in penibil.

    5. @1Andra „Daca nu se apropiau alegerile prezidentiale…” Imi cer scuze, dar m-ati facut curios, ce alegeri prezidentiale se apropie si in ce tara?
      Va intreb, pentru ca la noi, alegeri prezidentiale, ar trebui sa fie in 2014.
      „Intr-un fel de ajuta, in altfel ne dezavantajeaza pentru ca dam in penibil” Daca sunteti amabila, si sunt sigur ca sunteti, puteti decripta.

    6. Chiar nu ne mai aducem aminte de Basescul de dinainte de aderarea la PPE? Wilfried Martens crede ca daca ai schimbat firma din „La curve” in „La maici”, te-ai re-virginizat. Oricum Martens (un catolic) schimba nevestele dupa cum schimba traseistii partidele; astfel promiscuitatea e la ea acasa in PPE.

    7. Au copiat si ei de pe la vreun partid din PPE. Oricum nu au niciun fel de pareri politice.

    8. PPE are un principiu de bază, economia socială de piață (die soziale marktwirschaft), despre care Vaclav Klaus spune:

      Actualul construct (sau model) al unificării europene este, totuşi, doar jumătate din întreaga problemă. În plus faţă de dificultăţile care rezultă din integrarea în sine, există o mare problemă cu sistemul economic şi social european. Europeana „soziale Marktwirtschaft” [economia socială de piață], cum este numită pe bună dreptate în limba germană, preferă politica socială bazată pe o redistribuire a veniturilor în locul activităţii productive. Ea preferă recreerea, timpul liber, vacanţele lungi în locul muncitului din greu. Ea preferă consum în loc de investiţii, datorii în loc de economii, precum şi siguranţă în loc de asumarea riscurilor. Ea preferă socialdemocratismul în locul capitalismului.


      Václav Klaus: „Ar trebui să uităm de astfel de planuri, precum o uniune fiscală europeană, ca să nu mai vorbim de ambiţiile ostentativ antidemocratice de a unifica politic Europa”

      http://riddickro.blogspot.ro/2012/05/vaclav-klaus-ar-trebui-sa-uitam-de.html
      PDL reproduce exact notele din partitura PPE.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here