Conservat în celuloid

    9

    British Pathe a fost odată cea mai populară sursă de ştiri şi reportaje filmate din lume. Cu mult înainte de apariţia televiziunii, British Pathe s-a numărat printre primele companii care au lansat formatul newsreel de prezentare a evenimentelor curente. Pe vremea cînd toate ştirile erau disponibile doar în mediul tipărit, apariţia filmelor scurte, între 5 şi 10 minute, cu o succesiune rapidă de imagini şi naraţie alertă, uneori încorporînd umor, a reprezentat o noutate mai revoluţionară decît a părut… la prima vedere. (hm, iată o mostră de umor tip newsreel) Aceste colaje de ştiri erau difuzate în sălile de cinematograf înaintea peliculei din capul de afiş şi ţinînd cont de popularitatea enormă a filmelor şi de genul de public care acum un secol se dădea în vînt după ele, sensul revoluţiei devine mai clar. Dacă presa tipărită a secolului 19 a contribuit enorm la emanciparea clasei de mijloc, comentariul social-politic distribuit prin mijloace audio-vizuale a contribuit în aceeaşi măsură la emanciparea maselor sărace de la începutul secolului 20. Democratizarea începută cu cei relativ înstăriţi s-a accelerat odată cu informarea prin sunet şi imagini a majorităţii analfabete sau slab educată.

    Colecţia de newsreels produse de British Pathe acoperă trei sferturi de secol — între 1895 şi 1970 — şi poate fi considerată o veritabilă bibliotecă istorică în imagini. Mai mult, de cîţiva ani e accesibilă oricui. Toate filmele au fost digitizate şi o versiune de calitate inferioară este disponibilă publicului larg, pe gratis.

    britishpathe.com

    Cred că există în jur de 80-100 de filme scurte despre România, cel mai vechi datînd din perioada anterioară primului război mondial. Am făcut download la patru reportaje scurte din anii ’60. Sînt autentic româneşti din perioada respectivă, nu sînt impresii britanice despre România acelui timp. De ce am ales anii ’60? A fost deceniul pivot al secolului trecut, în special raportat la prezent. Toate fenomenele mainstream de azi au început să capete amploare atunci. La începutul anilor ’60 nu exista o naţiune palestiniană. Erau iordanieni, sirieni, egipteni sau pur şi simplu arabi. La sfîrşitul deceniului ficţiunea palestiniană se întrupase complet. La început, Franţa era pro-Israel şi America oscila între neutralitate şi suspiciune. La sfîrşit, rolurile erau inversate. La început, America se bucura din plin de respectul Europei recunoscătoare pentru eliberarea de sub nazism. La sfîrşit, sentimentul anti-american devenise larg răspîndit, datorită războiului din Vietnam. Şi strîns legat de acesta, la început stîngismul era o formă de onanism elitistă, circumscrisă mediilor academice şi jurnalistice. Către sfîrşit, tineretul studios îl adoptase cu entuziasm şi în consens cu excesele vremii, ajunsese să venereze manualul masturbatorului profesionist — cărticica roşie a lui Mao. A fost un timp în care s-a revărsat o enormă cantitate de talent creator în muzică, arte plastice, film, literatură. A fost un timp al candorii, naivităţii, al lui fii tu însuţi dus în extrem pînă la nirvana auto-negării. A fost timpul care a inaugurat ideea că prostia e scuzabilă, chiar chic, cu condiţia să fie motivată de intenţii bune.

    Deceniul şase a fost un timp fabulos, mai ales pentru un copil. Asta e tot ce îmi aduc aminte.

    Acest film e într-o engleză perfectă de BBC. Ca şi propaganda de altfel. Însă e din 1961!
    Click pe imagine pentru vizionare.
    August 1968, momentul de glorie al lui Ceauşescu. Ţara se descălţase de cizma sovietică şi în aceste minute se află un răspuns parţial la întrebarea de ce s-a lăsat păcălită de un cizmar autohton.
    [etv:http://inliniedreapta.net/video/155_12.wmv|http://inliniedreapta.net/images/bucharest61.jpg|Bucureşti 61] [etv:http://inliniedreapta.net/video/3350_14.wmv|http://inliniedreapta.net/images/ceausescu68.jpg|Ceauşescu 68]
    Parada modei din 1969. Liceeni din 1969. Fata cu fiţe de poetesă e Ioana Crăciunescu şi a devenit actriţă şi poetă. Ştie cineva ce s-a întîmplat cu ceilalţi doi?
    [etv:http://inliniedreapta.net/video/3316_01.wmv|http://inliniedreapta.net/images/moda69.jpg|Moda 69] [etv:http://inliniedreapta.net/video/3005_10.wmv|http://inliniedreapta.net/images/liceeni69.jpg|Liceeni 69]
    Print Friendly, PDF & Email
    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentToate portocalele în sacul lui McCain
    Articolul următorIntruziv?
    Emil Borcean
    În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

    9 COMENTARII

    1. Asa se pare. Dar tot minusculi raminem.

      Percent of global Internet users who visit this site

      3 months average ……. 0.000015%
      3 months change ……… 650%

      Uite un caz cind adevarul nu se afla intre doua extreme. E in amindoua.

    2. Am auzit de foarte multe ori invocată în diferite discuţii perioada aceea a anilor ’60 dar nu am reuşit să găsesc aproape nimic edificator despre ea prin librăriile româneşti decât colaje dadaisto-hippiote făcute sub influenţa ierbii. Am luat mereu în calcul şi ideea cum că nu ştiu exact ce să caut aşa că am să mă folosesc de prilejul ăsta pentru a vă întreba dacă aveţi cumva vreo referinţă bibliografică vredincă de împărtăşit şi cu mine.

    3. Am eu niste articole si pot sa ti le trimit pe mail. Carti nu imi prea vin in cap… Nu cunosc sa fi aparut la noi carti care sa trateze 1968 ca atare. Problema este atinsa tangential in altele: Jean Francois Revel – „Marea parada” si „Obsesia antiamericana”; Jean Sevilia – Terorismul intelectual.

    4. Costin > Asa este, dar patim si noi ca tarile subdezvoltate. Cresterea mare se afla doar in procente. E bine ca exista, dar suntem depaaaarte. Te invit insa sa ne mai vizitezi din cand in cand. 🙂

    5. Schwarzmann.

      Omul Unidimensional – Herbert Marcuse
      Foarte influenta la vremea ei. Un piure din Marx si Freud + evident elemente de Teorie Critica (adica linsaj al culturii traditionale). It’s the genuine sixties article. Nea Marcuse a devenit guru instantaneu pentru o intreaga generatie. Sigur o gasesti in traducere romaneasca. Daca nu esti familiar cu Scoala de la Frankfurt si Teoria Critica, nu strica sa vezi in linii mari despre ce e vorba. Te va ajuta sa intelegi cum s-a format Weltanschaungul mancusian (hai ca nu credeam sa mai vad cuvintul asta tiparit, daramite sa-l tiparesc eu; „mancusian”; era culmea sofisticarii sa zici chestia asta; cum e azi „paradigma”)

      1968 — The Year That Rocked The World – Mark Kurlansky
      Nu cred ca a fost tradusa, are doar citiva ani. Domnule, iata o carte plina de informatii si entertaining. Autorul diseca anul legendar al deceniului, insa face numeroase trimiteri catre evenimente si idei anterioare momentului 68. E un documentar bine scris cu ramificatii bogate, in stilul pieselor de teatru radiofonic reusite: personaje in conflict care arunca lumina asupra lumii din jurul lor. Nu se rezuma doar la radicalii din Berkeley si Paris (mai 68), are o sectiune grasa dedicata primaverii de la Praga si a felului in care istoria la est de cortina de fier s-a intilnit in aspiratii si revolta cu cea de la vest, dar in virtutea cailor paralele a rezultat un punct de confluenta virtual. O dubla instantare, asemeni perechii dintre un corp si imaginea sa in oglinda. Aparent aceleasi caracteristici, insa intr-o parte stinga e dreapta si in cealalta e invers. Un clivaj inselator si imposibil de reconciliat. A fost o intilnire de gradul 3 dintre estul si vestul Europei, insa si unii si altii s-au lasat inselati de aparente si au crezut ca s-au regasit in unitate. De fapt, au trecut unii prin altii ca niste stafii. (Hei, scuze, eu bat cimpii de citeva fraze bune. Ultimul pasaj nu mai are nimic de a face cu Kurlansky). It’s a good read.

      Inca doua artefacte ale timpului, de data asta cinematografice.
      Easy Rider — Dennis Hopper
      La ChinoiseJean Luc Godard (Godard e un monstru sacru al cinematografiei franceze; citeva filme ale lui imi plac foarte mult; in acelasi timp e patologic anti-american si anti-capitalist; daca vezi filmul asta vei intelege perfect ideile lui mai 68, Paris)

      Cu ce-ti trimite si Imperialistu’ ar trebui sa stringi citeva capete de fire care sa te conduca prin anii 60. Precis am uitat sa-ti spun si altele care puteau fi utile. Cind imi aduc aminte revin.
      Eu m-am adresat la persoana a doua singular. Multam pentru politete, dar nu-i deloc bai sa imi vorbesti la fel.

    6. Foarte interesant, nici nu stiam ca exista newsreels si pentru Romania. Chiar a meritat sa reinstalez WMP 😛

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here