De la ABBA la Wurst

    6

    Concursul Eurovision din acest an (2014) a fost câștigat de Conchita Wurst din Austria, cu melodia Ridică-te ca o pasăre Phoenix.

    Tot în acest an (în aprilie) s-au împlinit 40 de ani de la câștigarea aceluiași concurs de către formația suedeză ABBA, cu cântecul Waterloo.

    E foarte instructiv să comparăm.

    Cultura populară este efemeră, capricioasă, plină de rateuri și rebuturi, dar în ultimă instanță reflectă fidel gusturile omului de rând și, prin cumulare, estetica, sensibilitățile și valorile la modă într-o cultură sau civilizație la un moment dat.

    Cultura populară este superficială și perisabilă, ca un pat de sedimente care se acumulează pe fundul unui râu. Mișcarea curenților și mici vietăți rămân impregnate în straturile care se succed în timp. La fel ca bazinul unui râu și patul de sedimente al culturii populare poate fi secționat în adâncime, pentru deslușirea felului în care s-a ajuns la estetica și gusturile din prezent.

    Dacă în primul caz aveți nevoie de cunoștințe specializate pentru a descifra istoria geologică, în al doilea vă puteți descurca doar cu memorie și bun simț. Așadar luați ABBA din urmă cu 40 de ani și comparați cu Wurst-ul actual.

    Tom Neuwirth alias Conchita Wurst: un bărbat care vorbește despre sine la feminin, dar se consideră de genul neutru.
    Tom Neuwirth alias Conchita Wurst: un bărbat care vorbește despre sine la feminin, dar se consideră de genul neutru.

    Observați diferența și nu ezitați să vă întrebați cum de a ajuns cultura populară europeană să glorifice urâtul abisal ambalat în sclipici, să aprecieze drept valoare mediocritatea atent calculată în avans, să valideze ca normal și mai mult, ca dezirabil, kitsch-ul și grotescul.

    Sigur că orice secțiune completă trebuie să cuprindă și anul 1971, când David Bowie a șocat prin exhibiționism androgin. Dar între Bowie și Wurst sunt câteva diferențe majore.

    Bowie știe muzică, pe când Wurst este un cârnat muzical compus dintr-o tocătură de clișee care întorc stomacul pe dos, prin plictis și falsitate.

    Bowie a avut o viziune artistică; personajul de pe scenă a fost controversat, șocant, dar a fost gândit în cadrul unui ansamblu liric, muzical și de mesaj coerent. Wurst este un kitsch repulsiv.

    Bowie este un simplu rock’n’roller, ceea ce înseamnă că, la un nivel primar de creație economică, face parte din grupul antreprenorilor muzicali. El a proiectat și construit singur un produs, l-a lansat, l-a perfecționat, și-a asumat toate riscurile aferente și s-a aflat în constantă competiție cu nenumărați alți creatori din industria muzicii pop-rock. Piața, adică publicul meloman, a decis care este valoarea lui Bowie.

    Pe de altă parte, Wurst a devenit o celebritate datorită unui concurs de stat. Nu datorită viziunii, sau talentului recunoscut și apreciat de publicul consumator, ci datorită vizibilității asigurată gratuit de o instituție de stat a muzicii ușoare și a imperativelor ideologice care o dirijează.

    Cultura populară de stat produce cârnați în rochie de gală și îi premiază la concursuri europene de muzică și divertisment.

    Cultura populară în care statul nu se amestecă produce un David Bowie, cu zero cheltuieli bugetare. Pentru el nu dați niciun sfanț, dacă nu vreți. Wurst-ul însă e un bun „european”, al nostru tuturor. Să ne mândrim cu el, doar i-am finanțat participarea și succesul.

    Reflectă Wurst gusturile dumneavoastră? Probabil că nu… și atunci devine evident că nu putem vorbi despre „cultură populară de stat”. Numai despre cultură de stat. Nefirească, uneori oribilă și invariabil produsă cu mare tam-tam pe banii dumneavoastră, în numele dumneavoastră, dar împotriva dumneavoastră.

    Print Friendly, PDF & Email
    DISTRIBUIȚI
    Articolul precedentAndrei Pleşu: Razna
    Articolul următorExpert Forum: Energia va testa Europa unită
    Emil Borcean
    În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

    6 COMENTARII

    1. noua ne-a placut cantecul de pe locul 2, al olandezilor parca
      un barbat si o femeie asezati unul in fata celuilalt si cantand linistit o melodie frumoasa de dragoste presupun, n-am fost prea atent
      i-am spus nevestei … fii antena … astia sigur nu castiga ca sunt prea normali
      dupa rezultatele finale mi-a zis cu repros ca d’aia castiga toti pederastii intrucat astia se mobilizeaza cand este vb de unul de-al lor pe cand io imi vedeam linistit de niste partide de sah online

    2. De acord intru totul despre David Bowie 🙂
      Ar mai fi o diferenta evidenta de adaugat: oricit de androgin si feminin a aparut Bowie pe scena, nu s-a prezentat cu barba!

      Imi amintesc primul meu contact cu David Bowie: Eram noua in tara, nu stiam bine ivrit si nu citeam cursiv.
      Intr-o revista de tineret era o poza a unei persoane in rochie mini pe scena. Cu greu am buchisit literele ebraice de David Boy sub fotografie. Eram f. contrariata – cum o femeie se numeste David, ba chiar Boy. Ma intrebam daca e vreo grseala, ce este – barbat sau femeie?

      Nu stiam pe-atunci ca in 3-4 ani voi dveni o inflacarata fana a lui David Bowie si ca voi descoperi un muzician talentat cu o bogata creatie muzicala si interpretari in stiluri diferite:

      Wild is the wind (versiunea lui la un cintec scris de Dimitri Tiomkin and Ned Washington)
      https://www.youtube.com/watch?v=7cSAKlu0OlU

      The man who sold the world
      https://www.youtube.com/watch?v=HSH–SJKVQQ

    3. A mai fost un austriac care a facut celebra o mustata, acum a aparut unu’ care a facut barba celebra. Ce ti-e si cu austriecii astia domne!

    4. Si de la Maica Teresa la Obama cu premiul pentru pace. Este evident, pe fata, in fata noastra, direct, ca un pumn care-ti rupe dintzii.

    5. F. bun articol si comparatia f. pertinenta. Trista „evolutie”, din pacate, s-au s-o numesc „invers”!?…
      Interesante si nostime si comentariie…
      Videoclipul cu David Bowie NU poate fi vizionat în Germania, din pacate, fiindca nu s-a cazut de acord asupra drepturilor de autor / compozitor, cu organizatia GEMA, care controleaza totul în materie de muzica, si încaseaza banii!…
      Va multumesc.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here