Legendarul aliat al comuniștilor Adam Michnik, la 30 ani de la Revoluție: „Iliescu a salvat România”

    5

    Fostul disident polonez Adam Michnik ne-a vizitat la Timișoara ca să ne spună, la 30 de ani de la Revoluția din ’89, că „Iliescu a salvat România”. 

    În Polonia, unde a devenit tot mai irelevant în ultimii ani, Adam Michnick este aliatul comuniștilor încă de la Masa Rotundă din ’89. Aliat al comuniștilor, la propriu. Cel mai șocant caz este legat de atitudinea lui față de Wojciech Jaruzelski, prim ministru în Polonia comunistă, cunoscut în toată lumea pentru reprimarea sângeroasă a mișcării Solidaritatea și pentru institutirea Legii Marțiale în 1981. Pe Jaruzelski, Michnik l-a declarat „om de onoare” în 2001 și l-a apărat în toți acești ani de susținătorii ideii lustrației. „Om de onoare” l-a numit și pe generalul Czeslaw Kiszczak, ultimul șef al Securității comuniste.

    Jaruzelski și Kiszczak sunt răspunzători direcți de toate crimele, brutalitățile și represiunile din timpul Legii Marțiale.

    Adam Michnik, Czesław Kiszczak și Wojciech Jaruzelski, înaintea discuțiilor de la Masa Rotundă, 1989

    Încă din 1989 un adversar hotărât al lustrației, Michnik l-a acuzat pe Gabriel Liiceanu, în 2011, că se comportă ca un procuror bolșevic pentru că a scris vestitul „Apel către lichele”. Același „legendar disident„, cum este numit în presa românească cu ocazia vizitei lui de la Timișoara, îi acuza de „mentalitate bolșevică” pe foștii lui colegi din Solidaritatea, e vorba de aripa conservatoare, de dreapta, a mișcării anticomuniste, acum la putere în Polonia prin PiS.

    FRANCE – APRIL 22: Jaruzelski and Michnik at French TV show ‘La Marche du Siecle’ in Paris, France on April 22, 1992

    Cel care detectează cu atâta ușurință mentalități bolșevice printre anticomuniști devine relativizant și se pierde în 50.000 de nuanțe de roșu când vine vorba de cei care au fost în mod oficial bolșevici. Jaruzelki și Kiszczak nu sunt singurii. 

    Procuror bolșevic, în cel mai strict sens al cuvântului, a fost fratele lui Adam Michnik, Stefan Michnik, pe numele căruia a fost emis la începutul acestei luni un mandat de arestare european, pentru crime împotriva umanității. Stefan Michnick a ocupat funcția de judecător al Curții Districtului Militar de la Varșovia în perioada stalinistă, iar din 1969 locuiește în Suedia. Acesta e cercetat pentru infracțiuni care constituie crime împotriva umanității, conform IPN, Inistitutului Memoriei Naționale, fiind vorba de pedepse cu moartea și închisoarea date de acesta opozanților regimului comunist care era instalat pe atunci în Polonia de ocupația sovietică. Crimele pentru care e cercetat au fost săvârșite în anii 1952-1953 la Varșovia. „Când a pronunțat sentințe, a fost în primul rând motivat de premize ideologice, urmărind eliminarea fizică a persoanelor percepute de fostele autorități drept opozanți politici”, scrie IPN.

    Stefan Michnik

    Stefan Michnik, among others, presided over a body of judges of the Military District Court in Warsaw, which in 5 January 1953 passed a death sentence on the activist of the independence organization „Kraj”. Moreover, as the chairman of the formation of the Military District Court in Warsaw, on 3 March 1953 he handed down a death penalty to a courier of the Second Corps of General Władysław Anders. On 24 April 1953, judge Stefan Michnik gave a death penalty  to a person accused of participation in the Union of Armed Struggle, Home Army and the „Freedom and Independence” Association. In fact, fulfilling professional military service during the Second Republic of Poland and formations, which were their continuation during the Second World War, led judge Stefan Michnik to pass a death sentence of 19 November 1951 to a Major of the Army Reserve on the grounds of his attempting to overthrow the system, scrie IPN.

    Luat la întrebări despre apropierea lui de Jaruzelski și despre fratele lui, Stefan, Adam Michnik răspunde extrem de agresiv și de vulgar. Vedeți aici (la final), și aici.

    Print Friendly, PDF & Email

    5 COMENTARII

    1. Pana si piramidele se faramiteaza, d-apoi niste tampiti.
      Ideea este sa fie faramitati complet pana nu se faramiteaza piramidele.
      Mai greu, dar daca atatea rele au disparut de cand cu primii oameni, facand loc altor rele, cu siguranta vor disparea si acestea.
      Vor disparea si din spatiul nostru cei care le canta osanale rusilor pentru marfa de calitate pe care-o aduceau, pentru igiena si calitatea vietii pe care-au implementat-o in straturile (acum in profunzime ‘curatate’) societatii romanesti. Atat a facut Cel de Sus speranta de viata, pentru ca tampitii sa poata profesa oleaca, dar nu si oleaca in plus.
      Sper sa se-ntalneasca cu victimele.

    2. Este ceva tipic comunist, de rasturnare a tuturor valorilor prin minciuna, ca o persoana legata prin toate firele de regimul insusi, sa treaca in spatiul public si in constiinta multora drept „legendarul dizident anti-comunist”… si sa dea lectii de anticomunism… si sa mai si incerce sa impuna o norma, o masura in asta… E strigator la cer.

    3. Strategia si tehnica ambiguitatii politice si morale [ ( 1), (2), (3) ] :

      ” In memoria lui Václav Havel (1936–2011), pentru Adam Michnik(s.n.) care implineşte 73 de ani (1) pe 17 octombrie 2019.”
      ” Pentru Michnik, decomunizarea se justifica moral doar atât timp cât nu sfârşea prin a fi lucrul de care se teama cel mai tare (şi încă se teme), adică tentația de angajare în vânători de vrăjitoare. Vreme de mulți ani, ca editor al celui mai influent cotidian polonez, “Gazeta Wyborcza”, Adam Michnik s-a opus decomunizării radicale. Acest punct de vedere, fundamentat moralmente(2 ) , a antagonizat pe mulți din foştii săi prieteni din cadrul federației sindicale independente şi autoguvernate Solidarność. Şi cu cât se afla mai mult sub rafala atacurilor critice, cu atât protesta Michnik mai tare la adresa logicii vendetelor. Dialogurile cu Havel incluse în acest extrem de actual volum i-au permis lui Michnik să clarifice temerile sale legate de capcanele unei fixații obsesive pe îndreptarea greşelilor trecutului. În opinia mea , problema poziției sale este aceea că tinde să extrapoleze această perspectivă conciliatorie dincolo de granițele Poloniei (3) , să o prezinte ca metodă validă pentru toate statele postcomuniste.”
      Vladimir Tismaneanu – Eroi morali in vremuri intunecate
      ( http://www.contributors.ro/politica-doctrine/eroi-morali-in-vremuri-intunecate )

    4. Ach, vestitul om de stanga, cu osanale in toata reteaua publicatiilor tip “22” din toate fostele republici savietice …
      Fasistilor, nu intelegeti inaltele idealuri, intinate de Walesa, cizmaru, gierek

    5. Si alte cateva citate foarte recente din Adam Michnik care il arata asa cum e mai putin cunoscut in Romania: un avocat al comunistilor si un personaj, practic, nefrecventabil.

      ” nu ştiu ce s-a întâmplat (la Revolutie si mineriade), dar nu cred că Iliescu are acoperite mâinile cu sânge după povestea asta. Intuiţia îmi spune că poate că puterea instalată după 1989 a avut intenţia de a închide acest episod, care e un fel de Cutie a Pandorei; dacă o deschizi, nu ştii ce va ieşi de acolo.

      Da, sunt împotriva lustraţiei, cred că aceasta nu rezolvă nimic; e ca un fel de grenadă care, aruncată, pe unul îl omoară, pe alţii îi mutilează. Dacă e să faci ceva în sensul acesta, trebuie să o faci prin procese în justiţie ori prin comisii speciale. Dar lustraţia în sine, încă o dată, nu rezolvă nimic.

      La noi, ideea era ca, timp de două, trei mandate, oameni cu funcţii de conducere în fostul PCR ori membri ai fostei nomenclaturi comuniste să nu ocupe funcţii de conducere în instituţii publice şi să nu poate candida. Scoaterea lor din sfera Puterii avea şi rolul de a-i împiedica să obstrucţioneze aflarea adevărului despre crimele comunismului sau despre despre ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989.

      Deşi lustraţia ar fi fost o rezolvare foarte rea, nu înseamnă că dacă renunţi la ea este o idee bună. Toate societăţile care au trecut prin dictatură au problema asta, de exemplu Chile, Spania, Portugalia, Republicat Centrafiricană.

      În Polonia nu a fost un Ceauşescu. Polonia l-a avut pe generalul Jaruzelski care a stat la masa discuţiilor cu cei pe care tot el îi aruncase în închisoare.

      Într-un anumit sens, da, dar pe de altă parte Iliescu are un rol la România democratică. E un paradox. Aşa s-a întâmplat în Polonia cu Jaruzelski.

      nu ştiu ce a pretins Iliescu că este, dar ştiu a făcut el, ştiu că nu a permis să izbucnească un război civil în România, că în al doilea mandat a făcut multe pentru democraţia din România. …

      România nu a căzut în iadul naţionalismului. Sunteţi o ţară care are probleme – dar toate ţările au –, însă, azi, România nu e nici Ungaria, nici Polonia. Bineînţeles, Iliescu era un apartcik, un membru al sistemului comunist, dar pas cu pas a devenit altcineva. …

      Eu am apucat să discut cu el, este un om foarte inteligent şi am putut vorbi direct cu el, pentru că vorbeşte foarte bine şi rusa, şi franceza. Am avut discuţii şi cu Putin, dar nu aş spune despre Putin ce spun despre Iliescu. Iliescu nu s-a temut să stea la masă cu Vladimir Tismăneanu şi să dea un interviu care s-a terminat în a fi publicat într-o carte. Putin, însă, nu ar fi făcut niciodată acest lucru.”

      https://putereaacincea.ro/adam-michnik-cel-mai-mare-pericol-pentru-tarile-foste-comuniste-il-reprezinta-grupurile-nationaliste-si-populiste/?fbclid=IwAR32SBqkFVSqnFZDQUM5GAKRotbQC7KGjGL3FlfbVxtmFKn_FmSmYyU1UgI

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here