FUNDATIA IOAN BARBUS

PNL, liberalism şi trădare

În ultimul articol de pe blogul România de Ieri, amicul nostru, Dan Şelaru, este foarte supărat pe decizia conducerii liberale de a se alia cu PC-Dan Voiculescu:

Crin Antonescu a reuşit ceea ce nu a reuşit Traian Băsescu. Să ducă PNL în derizoriu. Asocierea cu Dan Voiculescu este fatală, a pierdut cel puţin 10 procente din electorat. Un idiot. […]

Pentru România este o dramă. Pentru că nu mai există nicio alternativă între demagogia PDL şi cea PSD. Practic FSN este acum şi stânga şi dreapta. Ion Iliescu o să moară câştigător. Urmaşii sunt pentru totdeauna la putere. […]

Scrie că „e una din cele mai triste zile din istoria României” şi trage concluzia că „e nevoie de un nou partid liberal”. Din fericire, prietenul nostru se înşeală.

Nu a avut loc nici o surpriză neplăcută, nu s-a comis vreo mare grozăvie, doar s-a oficializat ceea ce se ştia de ceva vreme: Partidul Naţional Liberal este condus de nişte domni de bine care consideră că întreaga ţară trebuie să asculte de ei; unii dintre aceştia sunt membri de partid, alţii deţin trusturi media şi se ascund în spatele presei „libere”.

Dar nu este una dintre cele mai negre din istoria României, nici măcar din istoria democraţiei originale fondate de tov. Ion Iliescu. Ba chiar am putea spune, citându-l pe unul dintre idolii de tinereţe al preşedintelui de onoare al PSD (Iosif Stalin, cel mai iubit conducător al Maicii Rusii) că „viaţa s-a făcut mai uşoară, viaţa s-a făcut mai veselă!”. Nu a avut loc nici o surpriză neplăcută, nu s-a comis vreo mare grozăvie, doar s-a oficializat ceea ce se ştia de ceva vreme: Partidul Naţional Liberal este condus de nişte domni de bine care consideră că întreaga ţară trebuie să asculte de ei; unii dintre aceştia sunt membri de partid, alţii deţin trusturi media şi se ascund în spatele presei „libere”.

Ce e nou în toată afacerea asta? Colaborarea cu Partidul Conservator al lui Dan Voiculescu? Dar ea are loc zilnic, de câţiva ani, în studiourile Antenelor! Falsitatea anticomunismului liberal? Preşedinte de onoare al PNL este Mircea Ionescu Quintus, un turnător dovedit; în alegerile trecute, PNL l-a sprijinit pe Mircea Geoană, fiu de securist ce merge pe ascuns la Moscova, la întâlniri secrete cu reprezentanţii Marelui Frate de la Răsărit; mai nou, întreţine relaţii de prietenie cu Victor Ponta, procuror admirator al lui Ernesto Che Guevara. Oare falimentul moral al liberalismului românesc nu era evident?

Liberalii au trădat de atâtea ori şi în atâtea feluri că nu poţi decât să te întrebi ce ar mai putea fi trist sau anormal în alianţa cu Dan Voiculescu. În loc să ne întristăm pentru liberalism şi PNL, ar trebui să ne bucurăm! Şi pentru ei, şi pentru România, lucrurile merg în direcţia corectă. Încetul cu încetul, liberalismul românesc îşi regăseşte locul pe care îl merită de drept, pe băncile stângii. De acolo a pornit şi acolo se va întoarce.

Liberalii au trădat de atâtea ori şi în atâtea feluri că nu poţi decât să te întrebi ce ar mai putea fi trist sau anormal în alianţa cu Dan Voiculescu, „unul din marii angajatori privaţi ai României”. În loc să ne întristăm pentru liberalism şi PNL, ar trebui să ne bucurăm! Şi pentru ei, şi pentru România, lucrurile merg în direcţia corectă. Încetul cu încetul, liberalismul românesc îşi regăseşte locul pe care îl merită de drept, pe băncile stângii. De acolo a pornit şi acolo se va întoarce.

Liberalismul, o altă faţă a stângii
Vedeţi, dragi compatrioţi, aţi fost minţiţi, liberalismul nu este o ideologie a dreptei. Nu are cum să fie, întrucât însăşi sintagma „ideologie a dreptei” este o contradicţie în termeni: dreapta nu este ideologică, numai stânga poate fi astfel. Liberalismul a pornit ca ideologie a stângii (liberalii nu erau numiţi în mod gratuit „roşii”) şi a fost asociat dreptei numai în momentul în care a fost depăşit de „progres”, adică atunci când pe scena politicii au apărut alţii chiar mai progresişti decât liberalii, socialiştii. Ulterior, chiar şi aceştia s-au îmburghezit prea tare pentru gustul ideologilor, iar admiraţia rezervată socialiştilor a trecut la comunişti şi anarhişti, deveniţi noile stele ale politicii internaţionale „progresiste”. Numai publicul român, încă fermecat de miticul naţional-liberalism de dinainte de 1945, mai crede că liberalismul reprezintă dreapta, dar în întreaga lume liberalii sunt asociaţi stângii şi trădării (liberalismul este o ideologie a trădării, trădează peste tot, nu numai în România lui Gheorghe Tărărăscu sau a lui Crin Antonescu).

La nivel european, PNL face cu mândrie parte din ALDE, un grup politic care votează atât de progresist că face ca până şi struţo-cămila multiculturală a PPE să pară culmea reacţiunii. În Americi, liberalismul este părintele ideologizării universităţilor, dezinformării media şi trădării naţionale. În sistemul de învăţământ superior, presă şi politică, liberalii s-au aliat cu forţele progresiste (newspeak liberal pentru a desemna grupul eterogen de liberali, socialişti, comunişti, anarhişti şi ecologişti care luptă pentru Minunata lume nouă) spre a distruge forţele reacţionare (conservatoare) din societate. În Statele Unite, prin politicile lor lipsite de viziune, atât de îngăduitoare şi simpatizante faţă de forţele „progresiste” mondiale, ori prin cooperarea directă cu acestea, administraţiile liberale americane au contribuit la extinderea mondială a comunismului şi perpetuarea regimurilor până în momentul în care s-au prăbuşit sub propria lor greutate.

La nivel european, PNL face cu mândrie parte din ALDE, un grup politic care votează atât de progresist că face ca până şi struţo-cămila multiculturală a PPE să pară culmea reacţiunii.

Trădarea liberală
Puţini ştiu că dacă administraţia liberală a lui Woodrow Wilson, părintele internaţionalismului liberal din RI, nu ar fi simpatizat cu scopurile sociale ale comunismului şi ar fi aplicat soluţia militară propusă de dreapta conservatoare, ascensiunea bolşevismului la statutul de mare putere nu ar mai fi avut loc. În schimb, regimul lui Lenin a fost tratat cu îngăduinţă, permiţându-i-se astfel să transforme în scurt timp Rusia în centrul revoluţionar al lumii şi de acolo să exporte, militar sau pe calea serviciilor de informaţii, comunism. Administraţia liberală a lui Franklin Delano Roosevelt poartă o mare răspundere atât pentru reformele anticapitaliste din Statele Unite, reforme ce au perpetuat şi adâncit criza economică a federaţiei american), cât şi pentru modul în care jumătatea estică a Europei a ajuns sub ocupaţie militară sovietică. Roosevelt şi alţi oficiali americani din rândul elitei liberale nu s-au preocupat cu adevărat de pericolul stalinist, concentrându-şi efortul strict asupra Axei, ceea ce l-a invitat pe Stalin să îşi ducă armatele până în inima Europei, la Berlin. La moartea sa în 1945, Roosevelt ajunsese convins că viitorul este al convergenţei celor două sisteme economice, capitalist de tip nou (capitalism „îmbunătăţit” prin reforme socialiste) şi sovietic-comunist. În acelaşi an, chiar şi urmaşul lui la conducerea republicii americane, Harry S. Truman, îşi scria în propriul jurnal că, deşi guvernul sovietic este unul poliţienesc, liderii URSS sunt oameni „oneşti” cu care se poate coopera.

Singurii care au fost preocupaţi cu adevărat de soarta celor aflaţi de partea cealaltă a Cortinei de Fier, în lagărul socialist dominat de URSS şi China, au fost conservatorii, iar România, ca fostă ţară comunistă, trecută cu forţa la un regim pe care nu şi l-a dorit, ar face bine să ţină minte cine a luptat pentru libertate şi cine a preferat să stea la aceeaşi masă cu conducătorii comunişti, ignorându-le crimele, în numele bunelor intenţii şi nobilelor idealuri creionate de intelectuali nemulţumiţi de lumea reală, dornici să îşi pună amprenta, cu orice preţ, asupra Istoriei şi Omului.

Graţie incapacităţii administraţiilor liberale din Statele Unite de a se rupe de simpatia faţă de scopurile „nobile” ale ideologiei comuniste, experimentul bolşevic condus de Lenin s-a consolidat în Rusia şi ulterior s-a extins, fiind aplicat în zeci de alte ţări şi asupra a sute de milioane de oameni, lăsând în urma lui durere, faliment moral şi subdezvoltare. Aşa înţelege liberalismul să trateze cu duşmanii libertăţii.

Fără drepte-Ersatz
Singurii care au fost preocupaţi cu adevărat de soarta celor aflaţi de partea cealaltă a Cortinei de Fier, în lagărul socialist dominat de URSS şi China, au fost conservatorii, iar România, ca fostă ţară comunistă, trecută cu forţa la un regim pe care nu şi l-a dorit, ar face bine să ţină minte cine a luptat pentru libertate şi cine a preferat să stea la aceeaşi masă cu conducătorii comunişti, ignorându-le crimele, în numele bunelor intenţii şi nobilelor idealuri creionate de intelectuali nemulţumiţi de lumea reală, dornici să îşi pună amprenta, cu orice preţ, asupra Istoriei şi Omului.

Am încercat să susţinem tot soiul de aşa-zise proiecte ale dreptei (ţărănist, liberal şi democrat-liberal), dar toate au eşuat lamentabil. În loc să ne mai punem speranţe într-o fantasmagorică formaţiune care să apere „principiile liberale”, am face mai bine dacă ne-am maturiza şi am privi dincolo de aceste rătăciri de tinereţe politică. Vreţi dreapta? Informaţi-vă şi veţi afla că ea este conservatoare. Are un prost renume în rândul progresişitlor, dar la dreapta se află doar conservatorii (nu umaniştii voiculescieni), toţi ceilalţi se află la stânga – şi sunt legiune.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Vlad M.

Vlad M.

25 de comentarii

  1. presalibera
    7 ianuarie 2011

    ACCESATI LINKUL SI VETI AVEA RASPUNSURI DESPRE FATA ADEVARATA PNL.ro SI PNL.md http://masoneria-bolsevica.blo…..e-din.html

  2. dr pepper
    7 ianuarie 2011

    In tara in care 70% din populatie traieste cu impresia ca era mai bine pe vremea comunistilor si Vadim este un extremist de dreapta, cam greu.
    Eu unul nu m’as lasa pacalit ca majoritatea oamenilor s’ar apuca sa se informeze.


    -What is Hamas?
    – Type of uuuuh … dip?

    (hummus nm)

    concluzia insa este tot ce mi’a ramas cu adevarat in minte:

    Just like you, I’m shocked, what they did know and what they don’t know. But one thing for sure that I find out is: we have a lot of work to do to get these people to understand exactly what we’re about.

    Ca si tine, am ramas socat despre ce „stiau” si despre ce nu au nici cea mai vaga idee. Un lucru este sigur: e mult de munca! ????

  3. calehari
    7 ianuarie 2011

    Niste adevaruri spuse direct , merg intotdeauna la suflet . Locul uitatului Patrulater Rosu este luat , treptat , treptat ( pe ocolite , un pic conspirativ , sa nu se prinda fraierii ) de un Triumvirat de Stanga , cu interese politico -economice identice cu ale Marelui Frate de la rasarit . Aratam si eu , mai ” din topor , mai colturos ” , intr-un comentariu la articolul lui Francesco ca , Crin Antonescu nu a aparut brusc , el este efectul unei politici duplicitare de lunga durata a liberalilor . Legaturile cu PSD au inceput sa devina vizibile , atunci cand relatia Nastase -Patriciu nu a mai fost secreta . Nu putem uita ca Dinu Patriciu a fost unul din sponsorii campanie electorale a PSD acum 6 ani si ca Tariceanu si Iliescu vorbeau aceeasi limba ( rusa ) cand era vorba de retragerea trupelor romane din Irak . In urmatorii ani acest Triumvirat , in care rusii au implantati agenti de influenta puternici , va incerca sa reorienteze pozitia economica si politica a Romaniei . Daca ” liberalul ” Dinu Patriciu vorbeste pe fata contra Idolilor falsi , numiti UE si NATO , care nu sunt o realitate ci un miraj , contra FMI , la care cersim cu mana intinsa , ne putem imagina ce vom auzi de la Ponta si Iliescu . In cazul cand nu a fost citit inca , articolul scris de Patriciu in Adevarul , am sa incerc sa-l postez . Articolul este intitulat ” Al patrulea Reich ” .

    Poziţia noastră la răscruce de vânturi poate fi un avantaj competiţional.

    Suntem o naţiune divizată de geografia ei. „Aceasta este tragedia geopolitică a României” este formularea lui George Friedman, cunoscut comentator şi analist politic american. Ea cuprinde întreaga istorie a insulei de latinitate aflată în calea migraţiilor şi la marginea imperiilor. Carpaţii sunt o graniţă naturală, dorită mereu.
    taguri
    Dinu Patriciu
    Opinii
    reich

    Cele trei provincii au reuşit să se adune ca rezultat al războaielor altora, prin inteligenţa unor români, oameni politici cu întinse relaţii europene, mărturisite sau nu. Comunismul ne-a adus în orbita imperiului de Est. Euforia libertăţii de după ’90 ne-a întors să privim vrăjiţi către Vest.

    Am imitat cu frenezie modele. Am uitat că doar prin noi înşine putem deveni puternici, bogaţi şi respectaţi. Tot George Friedman ne aminteşte că „Cineva căruia i se limitează libertăţile prea multă vreme e luat de mână şi condus dinafară, nu-şi mai imaginează că poate să trăiască în afara unei lumi în care altcineva îi spune ce are de făcut”.

    După 1990, rămaşi singuri, ne-am căutat idoli. Uniunea Europeană şi NATO au devenit un miraj. Odată integraţi, vom trăi într-o lume perfectă. Am eşuat cu mâna întinsă către FMI.

    Vom avea cui să ne supunem. În ciuda individualităţii pe care ne-o clamăm mereu, de douăzeci de ani suntem căţelandrul în căutarea stăpânului pe care să-l iubească. Uităm că suntem totuşi parteneri egali într-o preacinstită adunare. Europa este divizată de presiuni interne şi externe, de interesele divergente ale naţiunilor ce o compun, de propria ei devenire istorică. Suntem parte a ei, fără a realiza că asta nu înseamnă decât căutarea celui mai mic numitor comun, impus însă de cei puternici spre propriul avantaj. De aceea, e o luptă. Te impui prin ce dovedeşti că poţi.

    Deocamdată nu avem voinţa politică de a o face. Ne preocupă cantitatea de investiţii străine, dar nici asta foarte coerent, impunem bariere administrative absurde. Încercăm să împărţim sărăcia şi ne plângem că nu avem resurse. Ne glorificăm strămoşii, dar ne lăsăm duşi de valul istoriei. Nu realizăm că, între timp, în economia românească se produc dezechilibre dramatice, aduse de alţii. Bucureştiul şi judeţul înconjurător consumă 40% din importuri şi produc doar 20% din exporturi. Ardealul şi Banatul fac 30% din importuri, dar 40% din totalul exporturilor. Vestul ţării este irigat de capitalul germanic în virtutea tradiţiei şi de cel italian datorită apropierii geografice. Deşi cel mai mare partener comercial al României, nu întâmplător, este Italia (25%), volumul schimburilor comerciale ale Austriei şi Germaniei la un loc este de 40% din total. Mai semnificativ este faptul că ele sunt realizate în marea lor majoritate de firme cu capital german, implantate în România şi finanţate de bănci austriece cu subsidiare locale. Istoria continuă.

    Se desăvârşeşte doctrina apărută încă înainte ca Ţările Române să-şi câştige independenţa.

    „Spaţiul economic german central-european” înseamnă astăzi transformarea sud-estului continentului într-un hinterland german.

    Grecia a fost doar prima victimă a acestui conflict cultural şi economic. Depinzi de noi, faci ca noi, că-ţi place sau nu, că ţi se potriveşte sau nu! Poate că şi greierele din celebra fabulă are dreptatea lui. E diferit de furnică. Nu poate munci la fel, nu poate fi impozitat la fel, nu poate fi judecat cu aceeaşi măsură. De aceea, moneda comunitară, la adoptarea căreia visăm şi noi, cu naivitate, nu poate rezista. Două treimi din exporturile germane, în valoare de 1,4 trilioane de dolari, se duc către Europa. Din acest motiv, Germania nu poate fi considerată, alături de Statele Unite, China sau Japonia, un exportator global. Produce pentru curtea proprie. Directorul unei mari companii de origine germană îmi spunea odată că extinderea economică e un război al tranşeelor. Pentru epoca industrială, avea dreptate. În lumea globală în care am intrat, integrarea virtuală trece însă de geografii.

    Dintotdeauna nemţii s-au întins alături, n-au călătorit departe, n-au cucerit imperii coloniale, n-au fost piraţi. Au construit structuri, încet, cu migală şi cu seriozitate. Şi-au impus stăpânirea. Azi suferă de complexul dezastrelor produse de momentele în care au devenit agresivi. Paşnici şi încăpăţânaţi, tind să devină pe nesimţite stăpânii Europei.

    M-ar putea întreba cineva „Ei şi, ce e rău în asta?”. Nimic, e doar o constatare. Şi totuşi, cum ne înscriem în această realitate, ce rol vom juca în viitor, indiferent dacă ei vor reuşi sau nu, depinde numai de noi. Poziţia noastră la răscruce de vânturi poate fi un avantaj competiţional. Turcia, vecina noastră de peste mare, spre norocul ei şi al nostru, neprimită în Uniunea Europeană, a avut, în primul semestru din 2010, o creştere economică anualizată de 12%. În Caucazul bogat în resurse, Georgia are o creştere de 7%.

    Putem fi poarta regiunii Mării Negre, înspre şi dinspre Europa. Ne trebuie viziune şi curaj. Banii vin de la sine.

  4. DanCanada
    7 ianuarie 2011

    Extrem de interesant ca Roosevelt a vazut convergenta asta. Probabil cam tot atunci vedea si Orwell acelasi lucru…
    Vad ca sunt multi romani care stiu foarte bine ce se intimpla in Romania. E trist insa ca nu se face nimic. Nu apare o Dreapta ca lumea. Sunt oameni destepti si talentati care observa si scriu superb, insa Dreapta aia care sa ridice manusa si s-o plesneasca inapoi in obraz Stingii nu apare…

  5. Nea
    7 ianuarie 2011

    Uşor cu stânga pe scări! Nea Gicu şi nea Ion ar putea înţelege că e de bine, dă locuri de muncă şi rate la oameni. E adevărat, Voiculescu e generos, i-a dat fetei lui câteva milioane de euro într-o singură zi, printr-o manevră trucată la bursă. Curat de stânga, coane Felixică!

  6. Vlad M.
    7 ianuarie 2011

    Nea Gicu si nea Ion ar intelege gresit. „unul din marii angajatori privaţi ai României” este un citat dintr-un cunoscut al nostru care incearca sa minimalizeze mizeria lui Voiculescu. Am preferat sa nu ii dau numele.

  7. Sare'n Ochi
    7 ianuarie 2011

    despre tradarile liberale: http://sareinochi.wordpress.co…..e-opreste/ (cu scuze c-am dat link la blogul meu)

  8. Vlad M.
    7 ianuarie 2011

    Din linkul tau, Sare in ochi.

    Prima mişcare de cacao a făcut-o Radu Cîmpeanu care l-a refuzat pe Corneliu Coposu în momentul în care acesta l-a rugat să nu participe la alegerile din 1990. Era epoca lui „noi muncim nu gândim”, scorul zdrobitor ce avea să-l realizeze FSN sub oblăduirea lui Ion Ilici Iliescu era previzibil, dacă PNŢCD, alături de PNL nu ar fi participat la acea mascaradă electorală, nu ar fi legitimat-o. Însă, papagalul politic ce avea să-l propună, peste ani, pe Regele Mihai drept preşedinte a validat mascarada de alegeri patronată de FSN, câştigând 7 procente, suficiente să-l aducă mai aproape de ciolan. Se putea să nu dăm, cu această ocazie, de fomiştii de Patriciu şi Tăriceanu? Aceştia sunt printre promotorii unei propuneri de alianţă între PNL şi FSN. În toamna lui 1992, cu ocazia înfiinţării CDR, acelaşi Radu Cîmpeanu se dă de trei ori peste cap să se transforme în papagalul lui Ion Ilici Iliescu, rupând unitatea dreptei democratice şi candidând separat. PNL se divide, din cele 2 procente câştigate peste bot de la electorat, în fel şi fel de aripi şi aripioare. De remarcat şi cariera de „sponsori”, întotdeauna în contra dreptei democratice, a lui Dinu Patriciu şi a lui Călin Popescu Tăriceanu: în 1996, aceştia finanţează ANL (PAC + PL’93), cu Nicolae Manolescu la preşedinţie, împotriva CDR – un nesperat ajutor dat lui Ilici Ilescu şi FDSN. CDR câştigă alegerile, patricio-molicenii pierd, iar voturile pierdute de ei în lăcomia şi inconştienţa lor (oare?) se duc la gaşca de capitalişti de cumetrie ai viitorului PSD – să îngreuneze exerciţiul democratic al CDR. Totuşi, un os de ros, prin fuzionarea cu PNL, s-a găsit şi pentru Unchiu’ Costache – numai bine să se infiltreze în afaceri cu petrol. Şi ajungem în anul 2000, an în care PNL, reîntregit cu Patriciu şi Tăriceanu, dă un şut CDR, propune candidat propriu la preşedinţie şi se salvează în Parlament, alături de PD, fiecare partid culegând câte 7 procente. În timp ce, în perioada 2000 – 2004, PD a fost ajutat de către Adelu’ Năstase să-i dispară primari şi consilieri (şantajaţi cu banii de la buget), PNL a fost atras cu diverse oportunităţi de afaceri – singura opoziţie militantă, între 2000-2004, rămânând Traian Băsescu şi Emil Boc. Până în 2003, PNL a fost o „opoziţie” de decor. Noroc cu venirea lui Stolojan care, în pofida presiunilor făcute de PSD şi eternul Dinu Patriciu, a desprins PNL din siajul partidului de baroni locali şi capitalişti de cumetrie (septembrie 2003, Cioroianu : “Pesediştii erau convinşi, până în această primăvară, că noi vom merge cu ei la guvernare”). Liderii PNL, Orban, Antonescu, Nicolai, au fost împotriva formării Alianţei. În cel priveşte pe stăpânul lor, Dinu Patriciu, în 2005, alături de amicii lui de afaceri din PSD, a cerut ca România să nu adere la UE la 1 ianuarie 2007. Sper că istoria mai recentă celei de-a cincia roți la căruța PSD, PNL, în anii de grație 2006 – 2010, nu ați început s-o uitați.

  9. calehari
    7 ianuarie 2011

    Vlad M. @8 Binevenita rememorare a istoriei PNL din ultimii 20 de ani . Parcurgand faptele , in ordinea lor temporala , numai un naiv sau un rauvoitor ar putea considera gestul lui Antonescu , inexplicabil sau izolat . Nu cred ca sunt prea departe de adevar daca afirm ca , acest partid a fost infiltrat inca de la inceput si controlat , in cea mai mare parte a timpului de Sistem . Campeanu , Ionescu-Quintus si Patriciu , au jucat asa cum a cantat Sistemul . Cine zice ca asta este Teoria Conspiratiei , sa mai citeasca inca odata comentariul tau .

  10. Vlad M.
    7 ianuarie 2011

    Nu-mi apartine, calehari, e al lui Sare’n ochi, dar e intr/adevar o buna rememorare. E foarte amuzant sa vezi relatia dintre liberalism si tradare. Oriunde te uiti, situatia este aceeasi, liberalii sfarsesc, inevitabil, prin a trada. ????

  11. calehari
    7 ianuarie 2011

    Scuze , lipsa de atentie . La Sare’n Ochi , istoria iti sare-n ochi ????

  12. calehari
    7 ianuarie 2011

    Spuneam la @3 , ” In urmatorii ani acest Triumvirat , in care rusi au implantati agenti de influenta puternici , va incerca sa reorienteze pozitia economica si politica a Romaniei ” . II multumesc tovarasului Ponta pentru ca imi sustine afirmatia declarand : ” Romania n-ar trebui sa se mai imprumute de la FMI , ci de pe pietele internationale , de exemplu China sau Rusia …” . Acelasi tovaras nu se sfieste sa ceara normalizarea relatiilor cu Moscova, spunand : ” Ne aflam intr-un conflict de neinteles cu Rusia „.( Interviu HotNews ).
    Tancul Sovietic isi priveste mandru prin ambrazura , nepotul din Romania .

  13. Vlad M.
    7 ianuarie 2011

    Are si de ce sa fie mandru, doar sunt atat de multi cei care doresc „normalizarea” relatiilor cu Rusia, doar pentru a cumpara gaz mai ieftin. Finlandizare prin „gazeificare”, cam asta ne asteapta.

  14. Vlad M.
    7 ianuarie 2011

    Intrebare: stie cineva unde poate fi gasit programul politic al ACD? Il tot caut si nu dau decat de rezumate din ziare. Chiar nu au fost in stare sa astearna niste bla bla-uri pe care mai apoi sa le puna pe site-urile proprii ca program?

  15. Vlad M.
    7 ianuarie 2011

    Intrebare: stie cineva unde poate fi gasit programul politic al ACD? Il tot caut si nu dau decat de rezumate din ziare. Chiar nu au fost in stare sa astearna niste bla bla-uri pe care mai apoi sa le puna pe site-urile proprii ca program?

  16. horatiu
    7 ianuarie 2011

    Crin Antonescu cred ca judeca gresit.Indiferent cat il uraste pe Basescu nu are voie sa amaneteze istoria liberalilor,crezul si ideile partidului Bratienilor,prezentul si mai ales viitorul PNL doar pentru a ajunge presedintele Romaniei.Acesta este doar o tinta personala si nu una de grup,de partid.Un lider adevarat trebuie sa stie sa subordoneze interesele personale intereselor grupului/organizatiei din care face parte.Doar atunci va fi un lider adevarat.Daca lucrurile vor merge ca si pana acum sunt sanse mari ca Antonescu sa fie urmatorul presedinte dar pretul pe care-l plateste este unul inacceptabil pentru liberali,pentru reprezentantii dreptei romanesti

  17. Nykos
    7 ianuarie 2011

    Liberalismul adevarat (nu cel „porumbac”, sau pseudoliberalismul socialist tip Obama) e mai de dreapta decat conservatorismul. Liberalismul adevarat respecta dreptul oamenilor de a trai cum cred de cuviinta, fara a le baga pe gat („la pachet” cu libertatea economica) credinta intr-un dictator ceresc, sursa moralitatii. Un Stat conservator care sprijina economic sau legislativ Biserica inclusiv din banii ateilor nu difera de unul socialist, care sprijina economic pe cei bogati pe seama celor saraci, aruncand faramituri celor foarte saraci.

  18. Vlad M.
    7 ianuarie 2011

    Nu, Nykos, nu este pentru ca dreapta nu se reduce la economie ori la indemnul adolescentin „traieste cum vrei” (indemn mai tembel nici nu exista). Dreapta este mai mult de atat. Ea apara niste valori morale, niste virtuti. Ca atare, recunoate importanta fundamentala pe care religia o are in societate si isi asuma riscul de a nu fi pe placul liberalilor anticlericali si amorali.

  19. Nykos
    7 ianuarie 2011

    Poate n-am fost suficient de clar – „traieste cum crezi de cuviinta, atata timp cat nu ranesti fizic pe altcineva”. Iar pentru asta trebuie sa existe un cadru legal si institutional, pentru cei care nu vor/nu sunt capabili sa aiba bun simt fata de ceilalti oameni.

    In rest vad ca folosesti cu placere aceiasi termeni „ad hominem” folositi de partenerii tai intru Dogma, si anume socialistii. „Amorali”, zici? Eu as zice mai degraba ca voi, fanii Dictatorului ceresc si reprezentantilor barbosi autonumiti ai lui pe pamant sunteti amorali. De ce? In primul rand, pentru ca aveti impresia ca oamenii nu pot fi buni decat sub amenintari cu Iadul sau promisiuni cu Raiul. Nu stiu cum sa-ti spun, dar daca ajung impreuna cu tine pe o insula pustie nu am de gand sa te omor, chiar daca sunt ateu; dimpotriva, as colabora cu tine pt. a putea supravietui mai bine.

    La fel ca socialistii, voi ati vrea sa furati din banii de taxe platiti de altii, dar in scopul de a construi biserici unui zeu care sta pasiv in fata a miliarde de cadavre, oameni care au murit datorita nepasarii zeului vostru (presupunand ca exista). Bani care ar fi putut merge in constructia de spitale private. Ziceti ca Dumnezeu a creat Omul dupa chipul si asemanarea lui? Din fericire, nu este asa: oamenii se ajuta reciproc prin intermediul pietei libere, care produce medicamente si cercetare stiintifica de natura sa ajute alti oameni. Dumnezeu, in schimb, nu ajuta pe nimeni – doar are pretentia sa fie venerat. Ca un dictator comunist. Ei bine, uite ca unii oameni ca mine refuza orice tip de dictatura, fie ea pamanteana sau cosmica!

    Sunt si eu prea constient ca majoritatea ateilor au aceeasi nevoie de autoritate ca si voi si cauta in schimb un sprijin in autoritatea Statului. Dar si beneficiaza de aceeasi critica din partea mea ca si crestinismul. Biserica ar putea actiona ca o contragreutate in fata socialismului, recunosc — dar sorry, nu pe banii mei. Si nici in detrimentul cercetarii stiintifice.

  20. John Galt
    7 ianuarie 2011

    Din fericire, nu este asa: oamenii se ajuta reciproc prin intermediul pietei libere, care produce medicamente si cercetare stiintifica de natura sa ajute alti oameni. Dumnezeu, in schimb, nu ajuta pe nimeni – doar are pretentia sa fie venerat

    Nykos, te-ai intrebat vrodata DE CE stau atomii tai si electronii in acelasi loc? De ce nu s-ar pulveriza?

    De fapt stai asa, daca ai ingheta Timpul ai realiza ca un electron NU e intr-o anumita pozitie anume – e in TOATE pozitiile posibile din jurul protonului si in NICI UNA in acelasi timp. Ciudat, nu?

    Te-ai intrebat vrodata cum e posibil? CE il leaga pe el ma rog, de ce sta acolo neaparat.Ti-e frica sa nu te pulverizeze intrebarea?

    ????

  21. Vlad M.
    7 ianuarie 2011

    Faptul ca ai pus o limita, aceea de a face rau fizic altcuiva (numai fizic poti sa faci rau?) nu inseamna ca ai fi in vreun fel moral. “Traieste cum crezi de cuviinta” (fie si cu continuarea „atata timp cat nu ranesti fizic pe altcineva”) este un indemn foarte pagubos si tradeaza lipsa oricarei propensiuni catre o viata virtuoasa. Un rau prieten este acela care isi sfatuieste aproapele sa traiasca oricum. E mai degraba un dusman.

    In rest vad ca folosesti cu placere aceiasi termeni “ad hominem” folositi de partenerii tai intru Dogma, si anume socialistii.

    Asta este, Nykos, marea diferenta dintre liberal si socialist. Socialistul crede ca exista bine si rau, atat ca greseste cu privire la ce e una si ce e alta. In schimb, liberalul considera ca existenta este dincolo de bine si rau. Singurul rau pe care il recunoaste este religia/ moralitatea. Il apasa prea tare sufleteste.

    La fel ca socialistii, voi ati vrea sa furati din banii de taxe platiti de altii, dar in scopul de a construi biserici unui zeu care sta pasiv in fata a miliarde de cadavre, oameni care au murit datorita nepasarii zeului vostru (presupunand ca exista). Bani care ar fi putut merge in constructia de spitale private. Ziceti ca Dumnezeu a creat Omul dupa chipul si asemanarea lui? Din fericire, nu este asa: oamenii se ajuta reciproc prin intermediul pietei libere, care produce medicamente si cercetare stiintifica de natura sa ajute alti oameni. Dumnezeu, in schimb, nu ajuta pe nimeni – doar are pretentia sa fie venerat. Ca un dictator comunist. Ei bine, uite ca unii oameni ca mine refuza orice tip de dictatura, fie ea pamanteana sau cosmica!

    O colectie de absurditati ridicole, expuse intr-un limbaj belicos. Recunoasterea importantei religiei nu se reduce – asa cum sustii dumneata, intr-o pornire iacobina – la construirea de biserici cu bani cu care altfel s-ar putea face „spitale”. Daca ai avea un minim de cultura generala, ai cunoaste ca Biserica pe care o injuri leninist a infiintat primele spitale adevarat si intretine, in intreaga lume, nenumarate centre de sanatate unde acorda asistenta medicala. Iarasi, daca nu ai fi atat de centrat pe tine, ai stii ca „miliardele de cadavre” exista numai in capul tau. Cat despre cum ii ajuta Dumnezeu pe oameni, ma tem ca nu ai cum sa stii. Esti prea indaratnic si plin de ura pentru a vedea ce-i in jurul tau.

    In rest vad ca folosesti cu placere aceiasi termeni “ad hominem” folositi de partenerii tai intru Dogma […] Ei bine, uite ca unii oameni ca mine refuza orice tip de dictatura, fie ea pamanteana sau cosmica!

    „There are two kinds of people in the world, the conscious dogmatists and the unconscious dogmatists. I have always found myself that the unconscious dogmatists were by far the most dogmatic.” (G.K. Chesterton)

  22. Valer
    7 ianuarie 2011

    Ce a facut Dan Selaru pentru PNL ? Analiza este foarte subiectiva si dezechilibrata. Propozitia „Woodrow Wilson, părintele internaţionalismului liberal din RI, nu ar fi simpatizat cu scopurile sociale ale comunismului şi ar fi aplicat soluţia militară propusă de dreapta conservatoare, ascensiunea bolşevismului la statutul de mare putere nu ar mai fi avut loc”, este a unuia care sufera de paranoia. De fapt tot textul este plin de imbecilitati.

  23. Vlad M.
    7 ianuarie 2011

    „Tot textul este plin de imbecilitati”, zice maestrul Valer si da de inteles ca Wilson nu a simpatizat niciodata cu bolsevismul. Foarte simpatic, dar mai urmeaza sa ne spuna ca nu era nici macar un admirator al Klanului. ????

    Valer, ca sa vezi cat de bun si simpatic sunt, nu numai ca nu te fac la randul meu imbecil, dar o sa iti si demonstrez cat de antibolsevic a fost Wilson. Vezi tu, spre deosebire de tine, nu ma bazez pe ce-am citit in manualul de istorie din liceu. ????

  24. anonimous
    7 ianuarie 2011

    nu cred ca dreapta este in masura sa acuze colaborarile cu securitatea atata timp cat comunismul nu a fost oficial condamnat in Romania, de catre actuala putere. De fapt la ce te poti astepta cand presedintele insusi apare la tv si declara sfidator : daca am dosar, aduceti-l la mine???ce pretentii poate avea dreapta cand reprezentantul ei de frunte era ocupat cu slujbele la patriarhie in timp ce presa internationala vuia de Nobelul luat de Herta Muller? In cate speech-uri a laudat oficial Basescu opera Hertei? cate comunicate oficiale am vazut? cate decoratii? sa mai vorbim de vizita ei in Romania, toamna trecuta? si mai vorbim de etica? sau de o condamnare a colaborarii in scop exclusiv politic? la fel cum s-a intamplat si cu Mona Musca, inlaturata din politica pentru ca devenise prea incomoda pentru Basescu? a interesat pe cineva de fapt cat rau a facut efectiv colaboratoarea Dana?

  25. Vlad M.
    7 ianuarie 2011

    Mona Musca a fost inlaturata, la initiativa lui Crin Antonescu, pentru ca devenise prea incomoda pentru Basescu? Serios? Adica domnul Antonescu lucreaza pentru Traian Basescu?

    In rest, as dori doar sa atrag atentia ca, dincolo de supararile noastre, comunismul a fost condamnat de seful statului acum cativa ani, spre nemultumirea PSD si PRM si sub zambetele ironice ale PNL.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian