Vasile Ernu revine cu cifre.
Jacques Sapir, Vasile Ernu, Vladimir Putin cu criticatacul in gura Jacques Sapir, Vasile Ernu, Vladimir Putin
„Cît costă Ucraina şi cine o cumpără sau de ce după Februarie vine Octombrie?” (http://www.criticatac.ro/24972/cit-cost-ucraina-cine-cumpr-sau-de-ce-dup-februarie-vine-octombrie/)
De meserie fiind scriitor și blogger, Vasile Ernu își bazează analizele și recomandările economice pe concluziile unor economiști reputați;
Cum ar fi dl Jacques Sapir (aici – http://russeurope.hypotheses.org/1822); cine este dl Sapir? Wikipedia spune: „a well-known specialist of Russia economy” și „one of the most famous and influential heterodox economists of France”; poziționarea sa politică este „à la gauche de la gauche”, adică la stînga stîngii; susține politic Partidul Comunist Francez și Frontul National, partide și orientări care la o privire superficială par opuse, însă îi îmbrătișează doctrina economică și orientarea prorusă; un alt susținător de seamă al doctrinei economice a dlui Sapir este nimeni altul decît dl Putin, care se folosește de recomandările sale în inițiativele sale economice.
De aceea nu e deloc surprinzător faptul ca dl Sapir o felicita recent pe d-na Marine le Pen pentru recentele victorii electorale și salută încălzirea relațiilor între Frontul Național și Kremlin (http://valdaiclub.com/europe/64040.html).
În următoarele zile așteptam cu interes și analiza economică a dlui Vasile Ernu despre Venezuela; dl Sapir a publicat-o deja pe a sa pe 21.02 – The economic situation in Venezuela (http://russeurope.hypotheses.org/2016); este o analiză economică serioasă, realizată la fața locului, la cererea guvernului venezuelean și relevă științific, cu cifre destabilizarea produsă de burghezia venezueleană în încercarea acesteia de a răsturna revoluția bolivariană;
Însă, dincolo de cifre și extremiști de dreapta, economistul Sapir nu pierde din vedere oamenii, el vede poporul și durerea acestuia: „To this must be added the psychologically induced behavior of the population, left anxious and helpless by the illness and death of President Chavez and seeking to accumulate consumer goods as a means of preserving its savings.”
Dl sapir nu doar prezinta situația, dînsul oferă, tot la cererea guvernului venezuelean, și soluții, dintre care enumerăm: „to durably deprive the opposition from its means of action”, pedepsirea valutiștilor care se îmbogățesc neutilizînd cursul oficial, controlul mai strict al exporturilor și importurilor (spre ex, un importator să poată cumpăra valuta necesara doar cu 24 de ore înainte de o tranzacție), stimularea economisirii în rîndul poporului, etc.

Print Friendly, PDF & Email

4 COMENTARII

  1. Până apucă Ernu să înfulece porția de (critic)spanac despre Venezuela – înțeleg că e cam în urmă cu sarcinile de plan – vă sugerez un material serios despre situația din Venezuela și cauzele ei.
    traducerea în engleză:
    http://venezuelasoberana.com/wp-content/uploads/2014/02/VenezuelaUrgentlyRequiresATransitionProcessToRescueDemocracy.pdf
    originalul în spaniolă:
    http://venezuelasoberana.com/wp-content/uploads/2014/02/UrgeUnaTransicionParaRescatarLaDemocraciaEnVenezuela.pdf
    Venezuela e o țară extrem de bogată în resurse. În ultimul deceniu și jumătate, veniturile obținute din exporturi au fost fabuloase. Cu toate acestea, țara se cufundă în mizerie, lipsesc de pe piață cele mai elementare produse, de la mâncare, medicamente, până la hârtia igienică.
    Pe lângă jaful și tâmpenia guvernanților comuniști, una dintre marile găuri negre care înghit bogăția și munca venezuelenilor este finanțarea cauzei comuniste în alte țări:
    numai între 2000 și 2012, cifra acestei finanțări este estimată la 35 miliarde de dolari (din care 23 miliarde pt Cuba, 6,6 pt Nicaragua, etc). După alte estimări, cifra ajutorului Venezuelei pentru tovarășii din restul lumii ar fi mai mare, dublă, 70 miliarde de dolari.

  2. chestie faina, Ernu nu isi plagiaza doar analizele economice, dar se pare ca si-a plagiat chiar si cea mai importanta carte (cartea de debut, am impresia), care are exact acelasi nume si aceeasi tema cu o emisiune tv ruseasca produsa cu scopul de a cultiva nostalgia pentru URSS-ul regretat de Putin:
    http://inliniedreapta.net/insemnare/plagiatul-piscotarului-nostalgic-nascut-in-urss-ipoteza/

    Nostalgiatv.ru ( http://www.nostalgiatv.ru/ ) e un canal tv difuzat în Rusia, în țările din fosta Uniune Sovietică și țările baltice, cu emisiuni și jurnale de știri din perioada sovietică, cu scopul de a trezi nostalgia față de URSS.
    Principala emisiune a postului se numește “Născut în URSS” (aici) și conține povești induioșatoare despre viața în lagărul sovietic, cum se făcea rost de o pereche de blugi originali, despre cât de frumoasă era viața în taberele de pionieri și în taberele de muncă studențesti, despre bucuria proletariatului de a socializa la cozile interminabile din socialism, proletariat care era, evident, veșnic recunoscător tătucilor că traiește în raiul socialist, nu în infernul capitalist etc

  3. “To this must be added the psychologically induced behavior of the population, left anxious and helpless by the illness and death of President Chavez and seeking to accumulate consumer goods as a means of preserving its savings.”

    Nu înțeleg foarte clar. Când spune asemenea idioțenii, individul ăla, Sapir, se preface sau nu? Că văd că nu își pune problema ridicolului.

  4. Cred că perseverăm într-o eroare teribilă, atunci cînd așteptăm reacții logic-raționale și imune la ridicol din partea unui auditoriu imbecilizat. De fapt, nici măcar: e pur și simplu „infantilizat”. Propaganda, de orice culoare, folosește povești simpliste și încărcate de emoțional. Un individ matur psihic și afectiv e mai puțin vulnerabil la ele, dar cîți sîntem așa, mai ales dacă am trecut prin perioade de „spălare pe creier organizată”? Sau dacă împrejurări personale ne-au supus la pierderi traumatizante. Unii chiar par să se fi născut „neajutorați”, așteaptă veșnic să li se întîmple ceva care să le rezolve toate problemele, și-s prada cea mai ușoară pentru propaganda paternalistă. Alții rămîn veșnic la faza „viața ca-n filme” (dacă nu de-a dreptul „ca-n desene animate”): nimic din ce li se întîmplă nu e de luat foarte în serios, orice se poate schimba dacă nu le place, începînd cu materiile de studiu de la școală, continuînd cu iubita/nveasta/copiii și terminînd cu religia/ideologia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here