Davai ceasul al doişpelea, măi dragă anormalule! – filé de istorie recentă (mileniul trecut)

    Print Friendly, PDF & Email

    Legea lui Evie Nef: Există o soluţie la orice problemă. Singura dificultate este să o găseşti.

    Legea lui Liehling: Dacă îţi dai toată osteneala, cu siguranţă izbuteşti să-ţi tragi un şut în fund.

    Marți 6 Martie 1990 – De turnare

    Exact acum 21 de ani scriam unul din primele mele nădufuri. Era dedicat demolării statuii lui Lenin din Piața Scînteii, poreclită (patent conu’ Leonida) imediat după Rivuluție „a Presei Libere”. Tocmai se contabilizase cu trei zile în urmă al șaizecelea trandafir adăugat de Rînjiliescul deja intens adulat de bizonele masse de Grivei, iar în ajun ne bucurasem că în urmă cu 37 de ani crăpase tătucu’ Boboarelor, Stalin. Se înfiripa deja un calcul exprimat în cifre romane: V.I. = I.V. + I.I. (legenda: V.I.Lenin, I.V.Stalin, I.Iliesculărie). Într-adevăr, trei luni și ceva mai tîrziu au venit salvatorii Cozmici să facă ordine. Citez nostalgic cîteva rînduri scrise atunci (cu scuzele de rigoare pentru inerentele naivități/puțoisme specifice acelor vremi confuze):

    „Porniți înainte, Tovarășe”. Gin(gis/uci)gașul bibelou de bronz (7 tone pe cap de locuitor) al celui mai baros(an) autor de basme orientate din istoria (ne)omenirii nu se mai găsește pe Piață… Macarale și sudori au nădușit un weekend întreg pînă i-au desprins pingelele (lipsea Cizmarul) adînc priponite în soclu. Au reușit abia luni (să le meargă bine toată săptămîna). În fine, a fost legat (de gît) cu odgoane solide și a pornit „spre kamunizm în zbor triumfător”, în fluierăturile entuziaste ale numeroasei asistențe… Ultimul drum l-a efectuat în poziție de supozitor (recte cu capul înainte). Curioșii îl ciocăneau pentru a se convinge că era într-adevăr gol pe dinăuntru. Primele reacții internaționale: Halal Kolos Erekt Kaput Siktir (am încheiat citatul).
    …Turnat cu trei decenii în urmă de echipe de turnători calificați, fal(n)icul măgădău cu manta soldățească a vegheat iedificarea epocii (cică) de aur (în fapt de piatră, și aia seacă). Făptașul s-a remarcat prin legarea strînsă cu lanțuri a practicii de teorie, începînd cu Enorma Involuție din Brumărel. Punerea căruței în fața boului s-a implementat pe baza principiului dialectico-asiatic al negării oricărei negări, sub lozinca (i)mobilizatoare „Roșu – gigea, Restul – caca”.
    – Altă lozincă de bază a fost „învățați” (de trei ori, poate-poate vă intră ceva în cap): ea a fost urmată la noi (dacă-i ordin, cu plăcere!) de o întreagă ple(be)iadă de academincinoși cărturari/cartofori aborigeni. Principiul era că subordonații direcți n-au voie să aibă decît patru clase (plus doctoratul), dorindu-se în final o societate (a lor) fără clase.
    – Dezideratul „din eroare în teroare și invers” s-a realizat prin altă lozincă – „toată pùterea în mîinile sovietelor”, membrii numitelor organe fiind așadar aleși dintre cei mai nespălați pe picioarele din față. La noi chestia asta s-a numit „cu toporul pentru popor” (mai ales cu securea, strigă unii!). Ilustrul și luciosul gînditor Vova a desăvîrșit, în manieră vampiriocriticistă, opera hirsutului cuplu Freddie & Charlie: masochismul dezinteric & isteric.
    – Idealul European și Terestru al acestei con(vezi dicționarul francez-român)-cepții este civilizația de stepă, altfel spus egalitatea cît vezi cu ochii: bine zicea un gînditor – „să se aplice comunismul în agricultură și numai acolo”…

    Notùle:
    (1) articolul „De turnare” (Pataphyl) – de unde provin fragmentele – a apărut în Timpul Nr.10(17)1990, Iași, pe 9 martie 1990, după aproape o săptămînă de grevă a presei, cauzată de (apoca)lipsa de hîrtie ce nu mai venea de la Letea-Bacău…
    (2) data cu pricina făcuse deja o prea lungă istorie, 6 martie 1945 fiind osîndită a fi „ziua instaurării primului guvern democratic din istoria țării”; în aceleași zile descrise în fragmentele de pamflet de mai sus, s-a consumat și mult mai puțin mediatizata demolare a statuii Dr. Petru Groza-Mabuse, creatorul unui precedent Front, cel al Plugarilor. Relatări obiective sînt acum greu de găsit, iar WikiLeakstoria e, vai, mai puțin credibilă decît zvonurile de la RadioȘanț. Promit un comentariu amplu după publicarea articolului.

    Bocceluța-n patru ani și jumătate – basm despre cinstea săracului

    La vremea-ncălecatului pi șa trăia un Om curat cinstit da’tare sărac (că de nu ierea nu umbla vorba – pe rusește idiot reci). N-avea nimica sărmanul (renunțase și la pulovăr) afară de-o cotrocioabă oferită dă poporu’ milos pe doi ani plus patru (plus cîți aveau să mai fie) și de vreo duzină dă centurii dă băieți zdraveni (poate și la minte dar mai mult la trup) care-l serveau să-și păzească protocolul de posibilii huligani, golani ori animale ce vor fi venind să-i antameze Liniștea. Și era Omul ăsta tare învățat: se sculase cîndva la Răsăritul Soarelui (dom’plotoner, ați înțeles greșit, iar dacă n-ați înțeles, nu văd nimic anormal…) și căpătase alese învățături de inestimabilă valoare teoretică și practică, drept care departe (se) ajunsese. Iar Poporu’ l-a ales că toată ziua rîdea și nu l-a deranjat (pe Popor – care striga că „Moarte intelectualilor”), întrucît nu ierea dăcît (sanchi) inginer. Și-așa a despărțit Dînsul dă bine apele vii dă alea reacționare, că Poporu’ l-a iubit exact în procentul irsopian propus de Politologoreicul Dămăroyal (alt Om sărac și cinstit). Mai ales că se pricepea la Toate: cum se prășește grîul, cum se prăsește neghina, cum se gîndește (cu) C.A.P.-ul, cum filează filatoarele, cum toarnă meseriașii de înaltă calificare, cum se cercetează știința, cum (se) educă intelectualul (șovăielnic), de unde vine lumina, unde se duce ea și de ce, cum se dă din mînă, ce nu se dă din mînă și de ce și tot așa am mai putea înșira Mărețe Priceperi cale de-un mandat ori două (dom’plotoner, da’mandat aveți?…). Începuse a călători mult cu aiuroplanul, că cînd ești în aer altfel vezi lucrurile, alta-i perspectiva luminoasă, alte orizonturile, altu’i limanu’. Numai bani n-avea cică, chit că Poporu’ se lăfăia, i se scurgeau teancuri-teancurile valutare prin găurile buzunarelor, aveau pe Lună de f’o trei’j’dă ori mai baban ca anterior, așa că-și permitea să cheltuiască pe Pămînt în mod de-a (stîng-)dreptul necugetat: de unde înainte se zgîrcea la 2ouă unități valutare pentru un litru de suc de Văcuțoi, acu’ nu se sinchisea să dea patru sute. În plus, își putea întări zilnic ouălele cu Blend-a-Med (dom’plotoner, nu dați prea tare acolo, să nu vă deteriorați la pingea!…). La vreme de toamnă, căpătase Omul acela obiceiul să deschidă sezonul hibernal cu anume discursuri în urma cărora putea Poporu’ să facă surfing cu Săniuța pă zai, spre tandra bucurie a junei Rodicuțe (Beclean – n.m.) (dom’plotoner, gîndiți-vă – nu, asta nu – ce rost are să vă exhibați falangele? să nu faceți vreo comoție la intelect…). Pe Omul acela îl chema Ion (îl chema, nu se ducea) și nu mai știu cum – Rațiu sigur nu… să mă uit uit în Guin(ion)ness Book, am uitat (dom’plotoner, e mai bine să nu ții minte, e mai bine să nu, e mai bine să minte, E MAI BINE!).

    PATAPHYLIESCU

    P.S. Dom.plotoner: Gata!
    ex-Subsemnatu: O secundă să-mi iau bocceluța din titlu…
    D’p: Hai!
    ex-S: Nohai șomere!
    D’p: Namînțeles…
    ex-S: Nai! (Flûte de Pan)

    Timpul, Nr 4(9), Aprilie 1994

    Muşcare de conştiinţă: Măi dragă, cum NATO?

    După aproape 6 ani de la Marea Rotație:

    Nu cu multe decenii în urmă, Tovarășa Frosa (actualmente pensionară numită glumeț Doamna Frosa) desfășura o vie activitate de edificare a noii societăți multilăturalnice. Mergea zilnic la serviciu (căci era Tovarășă de serviciu într-o istituție. Adevărata viață și-o trăia însă după orele de lucru, întrucît participa de voie – de nevoie, dar cu însuflețire la mitinguri de adeziune (dar mai cu seamă de protest) organizate cu minuție și cu o seară înainte, în lumina vreunei Directive proaspete. Venea un Tov foarte grav, care încolona oamenii muncii, le distribuia pancardele și fluturaşii cu strigături, apoi toată lumea repeta frumos, la comanda „Agitaţi materialele” suava scandare, aceea cu „Ura!”. Ajunși în Piață, oamenii ascultau „Internaționala” și imnul patriei idependente: „…înfrățit fi-va veșnic al nostru popor / cu poporul sovetic eliberator”… Pe urmă, de la tribună vorbeau eminenți Reprezentanți ai Poporului, inclusiv oameni din diverse domenii de activitate – sculeri, turnători, brigadieri – odată a vorbit și ea, nu prea bine căci uitase că știe să citească. Discursurile erau întrerupte des și în mod organizat de massa de oameni ai muncii care răbufnea în urale și scandări de lozinci. Frumoase mai erau acestea: Jos labele de pe Coreea sau Agresor american, ieși afară din Taiwan etîcî. În pufoaicele lor, oamenii se indignau, la urma urmei, sincer.
    Oare cam ce gîndesc ei acum, y compris Țața Frosa, cînd văd că și El, Domnu’ Nelu, pe care l-au votat de fiecare dată, ba chiar de mai multe ori dacă s-a putut (și s-a putut, altminteri n-ar fi îndrăznit, în sfioșenia lor), pînă și Dînsul deci, se dă cu ex-vrăjmașii Păcii, adică cu Tratații Atlanticului de Nord, pe unde-o mai fi și parascovenia asta, ducă-se pe pustii (oare nu-i prin Taiwan sau Coreea?)

    S-a mai liniștit distinsa pensionară abia cînd a aflat chiar din gura canalului unu de la Teveu că acolo l-au pus şăf pe un domn de nădejde, tot fost iubitor al Păcii și adversar al agresorilor, tot socialist, decît că spaniol, foarte merituos pentru că nu iese din cuvîntul stăpînului, iar stăpînul e de bunăseamă Poporul (fie el și american), c-așa-i la noi socialiștii. Așa da, brava coane Javrier Solcana, să ne trăiești, c-ai scos-o pe Doamna Țața Frosa din trista-i nedumerire!

    Timpul Nr. 12(29) Dec.1995 (fragmente), semnat Pataphyl – Natophyloiu

    Din Kamceatka la Tamisa UEropa-ntinsu-mi-s-a

    Motto: Vedeți cum Rusia penetrează această Europă?” – Kohl Gate

    Recenta hotărîre a Uniunii Europene de a asocia stînca Gibraltarului cu tîmpla lui Jivinovski are și va avea consecințe geopolitice cît de cît surprinzătoare. Mai întîi, e vorba de explozivul spor teritorial al ex-micuțului continent, care se va dilata mai ceva ca principalul organ al mîței – nu gîndiți stupizenii, ne referim desigur la pupila blîndului măi-animal – Continentul-Babă triplîndu-și sau chiar cvadruplîndu-și domeniul. Spre exemplu, blînda Groenlandă (a cărei președinție e asigurată de Regina Margareta a II-a a Danemarcei) este ținut european, poate că și răzvrătiții din Quebecul actualmente nord-american se vor dumiri curînd că adevărata lor menire este să vîslească la galera domnului Elțîn, poate și Alaska se va decide unde să-și vîre cuponul, deși momentan e mai puțin independentă decît statele cu adevărat independente din Comunitatea de State așa-zise. După asemenea reîntregiri naturale, vor urma constatări oarecum delicate privind noii vecini. De pildă, Coreea de Nord se va învecina la nord cu Europa de Sud, Munții Urali (urale din public) vor pica aproximativ în centrul continentului, mai spre Vest, zonele central-estice fiind demn reprezentate de populațiile daghestaneze (și cecene, după ce vor fi cumințite în mod pașnic), iakute și ciucce, care-și vor avea reprezentanți în Parlamentul de la Strasbourg, cum e și normal.

    Pactul Atlanticului de Nord va deveni, desigur, desuet: ia gîndiți-vă cînd înotați prin zonă – dacă trageți tare în direcția Nord, pînă dați de pămînt, unde nimeriți? Evident, în Europa!

    Pentru România consecințele vor fi în general favorabile: Președintele Iliescu va vorbi în continuare rusește cu accent englezesc sau invers, țara va fi reîncadrată ferm în spațiul Occidentului Mijlociu Apropiat, iar liderii sindicali Miron Mitrea și Miron Cozma își vor europeniza numele și se vor numi, desigur, Mironov.

    Timpul, 4(33) Aprilie 1995

    Scufița roșie cu tricolor

    O întîlnești peste tot, nu numai în pădurea unde nu se văd copacii, ca-n povestea despre Ion cu Ramificații (a nu se confunda cu Ion Creangă). Model secolul XX tîrziu de tot: Iliescu, Funar, Vadim, ortaci. Model secol XXI: USL, Chendocrin, cei doi felixortaci intelighenți de (contri)bubuie.

    Căci (citez iar din Mihai Ursachi, versuri nepublicate încă):

    „Ce ştiţi voi ce simt aricii
    Cînd se-ating la superficii
    În grădina cu delicii,
    În caverna cu suplicii?

    – Practică diverse vicii,
    De-or să-i plîngă toţi amicii
    Şi-or să-i rîdă toţi limbricii”

    …Este prezentă în orice piață de zarzavaturi sau de demonstrații cetățenești, în fața vitrinelor, în holul blocului comentînd listele de la întreținere, în cîrciumi, la meci. Scopul urmărit – să strîngă merinde pentru Bunicuța mult-iubită, care crește necontenit în sondaje, mai mult decît pensiile compatrioților de aceeași vîrstă. Și comentează:
    „-…uite ce-au făcut ăştia, că nu te mai poți apropia de un kil de carne”…
    „…era mai bine pe vremea Împușcatului, care ne construia blocuri”…
    „…ia uite ce-au promis și ce-au făcut”…
    „…ce-au avut cu prietenii noștri dintotdeauna, sîrbii?”…
    „…noi, care sîntem cei mai deștepți și mai capabili, care le-am stat pavăză occidentalilor”…
    „…v-a trebuit democrație, poftim democrație”…
    și în fine
    „…las’că vine el Domnu’ Iliescu (Bunicuța) și face dînsul ordine”.


    Noile Scufițe rîd pe-nfundate, ca gheboasele, oridecîteori ceva merge prost – drept e că au și motive gîrlă. După ce-și îndeplinesc misiunea se duc acasă sau la sediu, mulțumite că și-au făcut datoria. Că au succes, nu se-ndoiește nimeni, căci țara e plină de pensionari majoritari, de țărani fără noimă cu pămîntul pîrloagă, de lumpen-orășeni în șomaj ori vagabondaj, într-un cuvînt de voturi la-ndemînă, iar din cei 20 de ani profețiți de convertitul politolog Brucan nici nu s-au împlinit jumătate.


    Scufițele se află peste tot și e inevitabil ca un polițian cu stele care calcă cu Mercedesul, beat fiind, niște țărani, să scape de pușcărie cu felicitări, după cum e perfect normal ca un parlamentabil să fie imun în fața legii, indiferent ce inginerie financiară a săvîrșit. Vai de bietul naiv care se apucă să facă publice asemenea fapte – dacă nu înfundă pușcăria, de plătit daune (culmea) morale nu prea poate scăpa, căci veșnic juna Bunicuță veghează și-și ocrotește nepoțeii de lupul cel rău.


    De fapt noi nici n-am scris aceste rînduri, numai ni s-a părut! Trăiască și-nflorească în vec(h)i Bunicuța, săru’mîna Scufița Roșie – singurică, singurică? Aveți mandat să mă luați? ÎNCĂ UNUL?

    Universul, Iași, Octombrie 1999

    The following two tabs change content below.
    Născut - da, 30 nov. 1948 Mort - nu (încă) ... Mai întîi a fost Phylopat care scria cronici de bridge la Cronica din Iași prin anii '70, apoi exotismul neprincipial fu pedepsit prin suspendare, drept care s-a comis inversiunea rivuluționară din dechemvre '89 cînd s-a născut tête-bêche Pataphyl.Sînt două particule: dragoste - philo exotizat ridicul-pretențios cu "y", dragoste copulată cu pata - ce vrea să zică bolnav ca în patologie dar și anormal în sensul lui Alfred Jarry, care descria patafizica (pataphysique) ca fiind bazată pe următoarele şapte propoziţii fundamentale: 1. Patafizica este ştiinţa acestui domeniu ce se întinde dincolo de metafizică; ea depăşeşte metafizica atât cât aceasta depăşeşte fizica - în toate sensurile ad libitum. 2. Patafizica este ştiinţa particularului, a legilor ce guvernează excepţiile. 3. Patafizica este ştiinţa soluţiilor imaginare. 4. Pentru ea toate sunt acelaşi lucru. 5. Patafizica este de alură imperturbabilă. 6. Totul este patafizic; totuşi, puţini oameni pun conştiincios patafizica în practică. 7. Dincolo de ea nu este nimic. "Patafizica este instanţa supremă".

    Latest posts by Pataphyl (see all)

    7 gânduri despre “Davai ceasul al doişpelea, măi dragă anormalule! – filé de istorie recentă (mileniul trecut)

    1. A mai luat INCA UNUL si a mai stat patru ani in cotrocioaba de la Cotroceni ( de Bunicuta vorbesc , nu de Pataphyl ), c-asa-i cand da Ghinionul peste noi , pentru ca Norocul e ocupat sa scrie articole pline de savoare ironica prin ziarele Iasului . 🙂
      Remember binevenit , daca tinem cont ca ieri s-au implinit 58 de ani de cand , ” Parintele Boboarelor ” , si-a parasit supravietuitorii , pentru a intra in zidul Kremlinului , suparat nevoie mare , ca nu a apucat sa-si extermine toti copiii.
      Hrusciov istoriseste in ” Amintirile ” sale , una din povestile Bunicului de la Kremlin : ” Stalin ne-a repetat povestea asta de cateva ori. Cand se pornea sa vorbeasca ,stiam cum a fost si cum se va termina povestea. Am ascultat povesti despre viata si deportarile lui Stalin la care cei tineri ar fi putut spune : Bunicule , e adevarat ce spui ? Nu ne minti ? .
      Ne spunea de pilda :” Odata am plecat la vanatoare . Mi-am luat pusca si am vrut sa trec Eniseiul. In dreptul satului unde locuiam Eniseiul are o latime de 12 verste . Am trecut Eniseiul cu schiurile . Era iarna . Cand ma uit pe ramuri poposisera potarnichi ”
      Trebuie sa recunosc ( spune Hrusciov ) ca nu stiu daca potarnichile sed pe crengile copacilor . La vanatoare am avut de-a face cu potarnichi , dar am crezut intotdeauna ca sunt niste salbaticiuni de stepa , care se ascund in iarba , dar ce-am cumparat aia vand .
      „…… Ma aproprii , dau sa trag . Aveam la mine 12 gloante , dar acolo erau 24 de potarnichi. Am impuscat 12 , iar celelalte stateau cuminti in copac . Gloante nu mai am , asa ca , mi-am zis , e cazul sa ma intorc dupa alte gloante . Vin acasa iau gloantele si ma intorc …. ”
      Suntem numai ochi si urechi ( Stalin spunea povestea in fata Biroului Politic ) sa aflam ce s-a mai intamplat .
      ” Ma intorc , iar dumnealor potarnichile stau linistite .”
      Apuc sa-l intreb : Cum asa stau linistite ?
      ” Da, zice , stau linistite ”
      Aici Beria intervine cu o observatie care trebuia sa anime povestirea .
      ” Eu , zice Stalin , impusc potarnichile , iau o sfoara , le leg , iar capatul sforii il prind de curea si asa le trag dupa mine pana acasa ”
      La toaleta , unde ne duceam inainte de plecare , scuipam scarbiti . Auzi dumneata , intr-o singura zi , iarna , a mers cale de 12 verste , a impuscat 12 potarnichi , a mai facut 12 verste la intoarcere ! A luat gloantele si s-a intors acasa . 48 de verste pe schiuri !!!! ”

      Povestea ni-l arata pe Bunicul de la Kremlin , altfel decat il vedea in tineretea ei , Bunicuta de la Cotroceni care pe vremea aceea , batea ( la propriu ) in numele ideilor iesite dintr-o astfel de minte si spuse de un astfel de om .

    2. (1) articolul “De turnare” (Pataphyl) – de unde provin fragmentele – a apărut în Timpul Nr.10(17)1990, Iași, pe 9 martie 1990, după aproape o săptămînă de grevă a presei, cauzată de (apoca)lipsa de hîrtie ce nu mai venea de la Letea-Bacău…

      imi aduc vag aminte, – ilici ca sa nu inchida gura presei pe fata, a taiat hartia.
      asa e pataphyl?

      app, savuros articol. 🙂

    3. Nu am putut sa savurez toate flavour-ile, din cauza barajelor de (in)cultura (ale mele), cu privire la periodele acelea.

      Dar ceea ce am inteles a fost formidabil!

      De ex. chestia cu De Turnare al lui Lenin a fost delicioasa!
      Pasajul „Din Kamceatka la Tamisa UEropa-ntinsu-mi-s-a”, la fel!

    4. @Calehari, iese socoteala, eu am scris 37, au trecut 21, total 58! 🙂

      …Auzisem de snoave de genul ăsta, o interpretare e că sîngerosul Stalin avea mare plăcere a-și bate joc de „cei 12” din ȚKKPSS (Comitetul Central al PCUS), se specula că ratatele sale studii teologice i-au sugerat să batjocorească Cina de Taină, și la ruși și la partidele „frățești” erau 12 potîrnichi în Biroul Politic, 12 supleanți etc. Se spunea (cred că și fiica sa Svetlana Aleluieva confirmă) că adormea tîrziu spre dimineață, nimeni din cei 12 nu-ndrăznea să se culce, stăteau ca boii lîngă telefonul ce putea suna oricînd. Banc sinistru: mare plenară, vorbește Tătucul, din sală se aude un strănut. „Cine-a strănutat?”… Nici un răspuns. Stalin scoate Kalașnikovul și seceră primul rînd; „CINE-a strănutat?”… Tăcere, mitraliază rîndul al doilea. Se ridică un bășinos din rîndul trei: „Eu, Tovarășe Stalin!” – „Să fii sănătos, tovarășe!” îi urează jovial Tătucu Năroadelor… :mrgreen:

      Și altul cu Hrușciov cînd ținea piggy-bank-ul cu cotizațiile comsomoliștilor din colhoz: O surprinde el pe Natașa făcînd baie-n gîrlă, strigă la ea, fata fuge dar Nikita o prinde și-o răstoarnă-n iarbă: „De data asta nu-mi mai scapi – davai katizația!”

      Ăla cu pictura „Lenin în Finlanda” e prea cunoscut, da-l repet ca să completez tabloul de familie. La deschiderea în pripă a unui muzeu de artă s-au folosit picturi existente, schimbîndu-se doar numele. Una dintre acestea o reprezenta pe juna Natașa nudă, hîrjonindu-se într-o poieniță cu oarece satiri. La vernisaj, inspectorul de la „Cultură” întreabă intrigat – „Bine-bine, da’ unde-i Lenin?” – „În Finlanda, nu vedeți ce scrie?”

      @Israelianca, Doc, Silvapro

      Mulțumesc de aprecieri… e complicat, căci nu-s chiar numai lucruri de rîs!

    5. Pataphyl@5. Pai da , pentru tine socoteala este simpla , pentru mine nu . Am luat calculatorul si din 2011 am scazut 1953 . Mi-a dat 58 . Dupa aia , ca sa ma verific am adunat 37 ( asta n-am mai verificat, ca in tine am incredere ) cu 21 . Mi-a dat tot 58. Abia atunci m-am apucat de scris . 🙂 Ma gandesc cu groaza prin cea trecut Stalin cand povestea si Hrusciov cand socotea , verstele si potarnichile . Pentru ca in astia doi n-am incredere , cand am citit povestea , am pus iar mana pe calculator si i-am verificat 🙂 Cred ca este singura data cand n-au mintit :). Apropos , ” snoava ” nu este snoava . In cartea ” Pensionarii Puterii ” a lui G. V. Ivanova , edit. Polirom 1998 , se regasesc in primul capitol pasaje din cartea ” Amintiri ” a lui Hrusciov . Stalin ii chema la vila lui destul de des la chefuri . La bautura incepea sa le spuna amintiri din exilul in Siberia . Iata o alta , cand se afla surghiunit cu Sverdlov in satul Turuhansk : ” Stateam impreuna , ne faceam singuri de mancare . La drept vorbind , nici nu aveam altceva de facut , pentru ca de MUNCIT NU MUNCEAM , CI TRAIAM PE SEAMA STATULUI – primeam cate trei ruble pe luna . Pe urma ne-a ajutat partidul . Hrana ne-o scoteam mai ales din pescuit . Prindeam somon siberian . Pentru asta nu era nevoie sa fi mare specialist . Mergeam la vanatoare . Aveam un caine , i-am zis Iaska ……Dupa fiecare masa , Sverdlov , se apuca sa spele farfuriile, spala lingurile , ceea ce eu nu faceam niciodata. Daca am terminat de mancat , pun farfuria pe pamant , langa bordei; vine cainele linge si le curata . Pe cand ala era maniac de curatenie ”
      Noi, cei de fata ne-am uitat unul la altul. trecuseram cu toti prin scoala vietii de taran sau de muncitor si nu eram deprinsi sa avem servitori , dar sa nu-ti speli lingura sau cana din care bei , sa lasi sa le linga cainele era de toata mirarea ”

      Nu sunt snoave Pataphyl , din nefericire sunt descrieri ale unor brute care au stapanit o lume

    6. Pataphyl @5. Ca bizonii stateau langa telefon toata noaptea , pana adormea casapul , nu mai este de mult un secret . Iata ce povesteste Kirill Trofimovici Mazurov , prim secretar al Comitetului regional de partid din Minsk : ” Ziua aveam tare mult de lucru , pentru ca erau anii de dupa razboi , era o adevarata paragina peste tot ; tot timpul trebuia sa-i conving pe oameni sa munceasca aproape gratis , indeosebi la tara …..Umblam cat era ziua de lunga si pe urma stateam treaz pana la ora doua-trei din noapte , asteptand mesajul telefonic de la Moscova : TOVARASUL STALIN S-A DUS LA CULCARE…..asa stateau lucrurile la noi. Pe atunci la Comitetul Central al PC din Bielorusia , Patolicev era prim -secretar- lui i se dadea telefon , iar el ne suna pe toti ceilalti ….Era o munca epuizanta ”
      Razboiul se terminase dar Starea Exceptionala continua , poate si pentru ca , Stalin a fost un Tiran exceptional ! Ca sa-ti reamintesc de prietenul tau de la Botosani 🙂 am sa-l pomenesc din nou pe Cioran , care spunea despre insomnie si rolul ei in istorie : ” Caligula , Stalin , Hitler. Tiranul vegheaza – e ceea ce-l defineste ca specie „

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.