De ce l-a umilit Obama pe Netanyahu?

Patruped a postat traducerea discursului tinut de Beniamin Netanyahu la American Israel Public Affairs Committee în 23 martie. Il recomandam cu caldura. Câteva accente importante:

“Viitorul statului evreu nu poate sa depinda de bunavointa fie si a celui mai mare dintre conducatorii lumii. Israelul trebuie sa-si rezerve întotdeauna dreptul de a se apara”.

“Legatura dintre poporul evreu si Tara lui Israel nu poate fi negata. Legatura între poporul evreu si Ierusalim nu poate fi negata. Poporul evreu a construit Ierusalimul cu 3000 ani în urma si poporul evreu construieste astazi Ierusalimul. Ierusalimul nu este o colonie. Este capitala noastra.”

A doua zi, la Casa Alba, premierul israelian a fost umilit de presedintele Obama, care i-a oferit “un tratament rezervat presedintelui Guineei Ecuatoriale” si i-a prezentat un soi de ultimatum în 13 puncte menite a fi pe placul summit-ului Ligii Arabe de sâmbata, din Libia.

Netanyahu nu a cedat. Nici n-ar fi avut de ce. Are o sustinere solida în Israel. Situatia este complet diferita decât era acum unsprezece ani când stânga israeliana a reusit sa profite de ostilitatea dintre Bill Clinton si Netanyahu, dupa cum arata Caroline Glick în Jerusalem Post înaintea vizitei lui Biden în Israel (Biden’s lost cause).

Pe de alta parte, dupa mai bine de un an de mandat, Barack Obama si-a aratat în mai multe rânduri dispretul fata de aliatii Statelor Unite (Marea Britanie la loc de frunte, chiar daca are un premier laburist, dar nici Polonia nu e de lepadat) si o bolnavicioasa pasiune pentru dusmanii SUA.

Nile Gardiner, expert al Heritage Foundation, a realizat doua topuri edificatoare în acest sens:

Premierul laburist Gordon Brown nu a beneficiat înca de tratamentul rezervat presedintelui Guineei Ecuatoriale (e drept, i-a fost refuzata o conferinta de presa comuna si o cina, dar a primit de la Barack un pachet cu 25 de DVD-uri, printre care Vrajitorul din Oz si Toy Story). Dar nu e timpul pierdut si nu se stie ce i se va întâmpla premierului britanic daca va mai sta mult în calea intereselor Argentinei în disputa privind Insulele Falklands, caci administratia Obama si-a declarat “neutralitatea”.

Sa revenim la Beniamin Netanyahu si discusul tinut în Statele Unite:

Cea mai mare amenintare la adresa oricarui organism viu sau a oricarei natiuni este de a nu recunoaste pericolul la timp.

Cu saptezeci si cinci de ani în urma, multi lideri din întreaga lume si-au bagat capul în nisip. Nenumarate milioane de oameni au murit în razboiul care a urmat.

În cele din urma, doi dintre cei mai mari lideri ai istoriei a contribuit la schimbarea cursului mareeei. Franklin Delano Roosevelt si Winston Churchill au ajutat la salvarea lumii. Dar ei au actionat prea târziu pentru a salva sase milioane de oameni din neamul meu.

Viitorul a statului evreu nu poate sa depinda de bunavointa chiar a celui mai mare dintre conducatorii lumii. Israelul trebuie sa-si rezerve întotdeauna dreptul de a se apara.(…) În ultimele decenii, ura fata de evrei a reaparut cu o forta în crestere, dar cu o deformare insidioasa. Ura nu este doar îndreptata catre poporul evreu, ci este ce în ce mai mult canalizata catre statul evreu. În forma sa cea mai pernicioasa, acesta sustine ca daca Israelul nu ar exista, ar dispare multe din problemele lumii. (…)

De-a lungul istoriei, calomniile împotriva poporului evreu au precedat întotdeauna atacurile fizice împotriva noastra si au fost folosite pentru a justifica aceste atacuri.

O alegatie care nu se bazeaza pe realitate este incercarea de a-i descrie pe evrei ca pe niste colonisti straini în patria lor. Este una dintre marile minciuni din timpurile moderne. (…)

Legatura dintre poporul evreu si Tara lui Israel nu poate fi negata. Legatura între poporul evreu si Ierusalim nu poate fi negata. Poporul evreu a construit Ierusalimul cu 3000 ani în urma si poporul evreu construieste astazi Ierusalimul. Ierusalimul nu este o colonie. Este capitala noastra.

În Ierusalim, guvernul meu a mentinut politicile tuturor guvernelor israeliene din 1967, inclusiv cele conduse de Golda Meir, Menachem Begin si Yitzhak Rabin. Astazi, aproape un sfert de milion de evrei, aproape jumatate din populatia evreieasca a orasului, traieste în cartiere care sunt dincolo de liniile armistitiului din 1949. Toate aceste cartiere sunt la o distanta de Knesset de cinci minute de condus cu masina. Acestea sunt o parte integranta si indisolubila a Ierusalimului modern.

Toata lumea stie ca aceste cartiere vor face parte din Israel, în orice acord de pace. Prin urmare, construind în ele în ele nu exclude în nici un fel posibilitatea solutiei cu doua state.

Discursul integral îl gasiti pe Patruped

Comentează

*

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.