Definiția căsătoriei – miza audierilor din 20 iulie la CCR

În 20 iulie 2016, Curtea Constituţională a României va ţine o audienţă publică în două dosare care au drept miză definiția căsătoriei.

Primul dosar priveşte Referendumul pentru constituţionalizarea definiţiei căsătoriei, aşa cum este aceasta redactată în prezent în articolul 271 din Codul civil:

Căsătoria se încheie între bărbat şi femeie prin consimţământul personal şi liber al acestora.

Al doilea, priveşte excepţia de neconstituţionalitate a articolului 277 §§ 2 şi 4 din Codul civil care interzice recunoaşterea pe teritoriul României a căsătoriei dintre persoanele de acelaşi sex încheiate în străinatate:

Căsătoriile dintre persoane de acelaşi sex încheiate sau contractate în străinătate fie de cetăţeni români, fie de cetăţeni străini nu sunt recunoscute în România.
[art.271, Codul civil]

Care este miza acestei audienţe, ce urmăreşte fiecare dintre aceste două acţiuni şi cât de conforme sunt acestea cu standardele europene în materie de drepturile omului ?

Miza litigiilor este în mod clar definţia căsătoriei.

Dacă Referendumul urmareşte constituţionalizarea definiţiei căsătoriei în vederea protecţiei familiei şi a copiilor, excepţia de neconstituţionalitate tinde la redefinirea căsătoriei, având ca obiectiv ascuns golirea de sens a căsătoriei şi finalmente abolirea acesteia şi slăbirea familiei.

  1. Referendumul 

Protecţia familiei întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie

Referendumul privind constituţionalizarea definiţiei căsătoriei, aşa cum este aceasta consacrată în articolul 271 din Codul civil, are drept scop protecţia familiei întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie.

Orice copil vine pe lume prin unirea dintre un bărbat şi o femeie.

Dacă Referendumul urmareşte constituţionalizarea definiţiei căsătoriei în vederea protecţiei familiei şi a copiilor, excepţia de neconstituţionalitate tinde la redefinirea căsătoriei, având ca obiectiv ascuns golirea de sens a căsătoriei şi finalmente abolirea acesteia şi slăbirea familiei.

Prima necesitate a unui copil, pentru ca acesta să se dezvolte pe deplin, este educaţia. Pentru că educaţia unui copil este o lucrare de lungă durată, vastă şi complexă, aceasta necesită uniunea stabilă a părinţilor săi, a mamei şi a tatălui său. Educaţia unui copil nu constă doar în simpla transmitere a unor informaţii şi cunostinţe. Aceasta implică şi calităţile psihologice diferite şi complementare ale cele două sexe. Unui copil crescut de două femei îi va lipsi întotdeauna ceva din forţa, vigoarea şi virilitatea specifice unui bărbat. De asemenea, unui copil crescut de doi bărbaţi îi va lipsi întotdeauna ceva din fineţea, delicateţea şi sensibilitatea proprie unei femei. Dacă pentru plante sau animale acest aspect este indiferent, pentru un copil acest lucru este indispensabil. [ 1] [Jean Daujat, « Cours de morale et sociologie» (2ème année), la Centre d’études religieuses, Paris, înregistrare audio]

Această uniune stabilă a părinţilor în vederea educării copiilor lor se numeşte familie.

Familia este prima formă de societate de care are nevoie în mod fundamental orice persoană umană. Alte comunitaţi intermediare existente în societate nu pot exista dacă nu sunt familii care să aducă pe lume copii şi care să îi acompanieze spre dezvoltarea lor integrală prin educaţie.

Aşadar, stabilitatea familiei este fundamentală. De aceea, stabilitatea este garantată printr-un angajament public şi solemn al soţilor încă de la începutul uniunii lor, acest lucru ţinându-i responsabili ulterior. Acest angajament se numeste căsătorie, iar caracterul său public implică sancţiunea în caz de nerespectare a angajamentului luat.

De aceea căsătoria este uniunea exclusivă şi pe viaţă dintre un bărbat şi o femeie în scopul întemeierii unei familii şi a acompanierii copiilor lor spre dezvoltarea lor umană integrală.

Astfel, de esenţa căsătoriei sunt uniunea pe viaţă, diferenţa sexuală a soţilor, deschiderea către o nouă viaţă şi îndatorirea părinţilor de a-şi educa copiii.

Prima necesitate a unui copil, pentru ca acesta să se dezvolte pe deplin, este educaţia. Pentru că educaţia unui copil este o lucrare de lungă durată, vastă şi complexă, aceasta necesită uniunea stabilă a părinţilor săi, a mamei şi a tatălui său. Educaţia unui copil nu constă doar în simpla transmitere a unor informaţii şi cunostinţe. Aceasta implică şi calităţile psihologice diferite şi complementare ale cele două sexe.

Toate aceste caracteristici au fost recunoscute şi protejate de state şi de comunitatea internaţională prin drepturile omului, mai precis prin:

  • dreptul unui bărbat şi al unei femei de a se căsători şi de a întemeia o familie,
  • dreptul la viaţă al fiinţei umane şi
  • dreptul părinţilor de a-şi educa copiii conform convingerilor lor religioase şi filozofice.

Acestea sunt drepturi naturale care depind aşadar de natura fiinţei umane.

Conformitatea Referendumului cu standardele europene

Referendumul cerut de 3 milioane de cetățeni ai României este conform cu standardele europene privind drepturile omului, mai precis cu Convenţia Europeană a drepturilor omului (Convenţia), asa cum este aceasta interpretată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

Despre căsătorie

Articolul 12 din Convenţie garantează şi protejează dreptul la căsătorie şi la întemeierea unei familii aşa cum acesta este definit în legislaţia națională:

Începând cu vârsta legală [nubilă], bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie conform legislaţiei naţionale ce reglementează exercitarea acestui drept.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului afirmă şi ea foarte clar că:

  • Dreptul de a se căsători, garantat de articolul 12, se referă la căsătoria tradiţională între două persoane de sex biologic diferit” [2] [Sheffield si Horsham c. Marea Britanie, nos 22985/93 si 23390/94, [GC], hotărârea din 30 iulie 1998, § 66] şi că
  • și că formularea „bărbatul şi femeia” a fost voită astfel de către redactorii Convenţei [3] [Schalk si Kopf c. Austrian30141/04, hotărârea din 24 iunie 2010, § 55]. 
  • Totodată, Curtea indică și care este scopul căsătoriei : « scopul urmărit de [articolul 12]  cons esentialmente în protejarea căsătoriei ca fundament al familiei » [4] [Sheffield si Horsham c. Marea Britanie, nos 22985/93 si 23390/94, [GC], hotărârea din 30 iulie 1998, § 66].

66. The Court recalls that the right to marry guaranteed by Article 12 refers to the traditional marriage between persons of opposite biological sex. This appears also from the wording of the Article which makes it clear that Article 12 is mainly concerned to protect marriage as the basis of the family. Furthermore, Article 12 lays down that the exercise of this right shall be subject to the national laws of the Contracting States. The limitations thereby introduced must not restrict or reduce the right in such a way or to such an extent that the very essence of the right is impaired. However, the legal impediment in the United Kingdom on the marriage of persons who are not of the opposite biological sex cannot be said to have an effect of this kind (see the above-mentioned Rees judgment, p. 19, §§ 49 and 50). [Sheffield si Horsham c. Marea Britanie]

54. Curtea reamintește că conform articolului 12 „bărbatul și femeia” au dreptul de a se căsători. Conform versiunii engleze, „men and women (…) have the right to marry”. Versiunea franceză este formulată astfel: „l’homme et la femme ont le droit de se marier”. De asemenea, articolul 12 prevede dreptul de a întemeia o familie.
55. Reclamanții susțin că această formulare nu presupune neapărat că un bărbat poate să e căsătorească cu o femeie și vice versa. Curtea observă că, privită separat, formularea articolului 12 ar putea fi interpretată ca neexcluzând căsătoria între doi bărbați sau două femei. Totuși, toate celelalte dispoziții materiale ale Convenției garantează drepturi și obligații „fiecărei persoane” sau statuează că „nimeni” nu poate fi obiectul anumitor feluri de tratament interzis. Prin urmare, formularea articolului 12 a fost intenționată. Mai mult decât atât, urmează a se ține cont de contextul istoric în care a fost adoptată Convenția. În anii 1950 căsătoria era cu siguranță percepută în sensul tradițional ca fiind o uniune între parteneri de sex diferit. [Schalk si Kopf c. Austria]

Deoarece căsătoria garantează reînnoirea generaţiilor, lizibilitatea filiaţiei, securitatea adulţilor şi a copiilor, CEDO a statuat că aceasta „nu este considerată de către Convenţie drept o simplă expresie a unei intenţii, a conştiinţei sau a religiei, ci şi ca o instituţie socială.” [5] [Jolie c. Belgia, no 11418/85, decizia Comisiei din 14 mai 1986].

Astfel, căsătoria nu este un simplu acord de vointă, o recunoaştere a unui sentiment de iubire între soţi. Ea este o instituţie socială care serveşte unui interes public [6] [F. c. Elveția, n° 11329/85, hotărârea din 18 decembrie 1987, § 36]:

The Court recognises that the stability of marriage is a legitimate aim which is in the public interest.
[F. c. Elveția]

Despre căsătoria între persoane de acelaşi sex

În absolut toate cauzele pe care CEDO le-a judecat pe această temă [7] [Schalk si Kopf c. Austria, Hämäläinen c. Finlanda, Oliari și alții c. Italia, Chapin și Chapentier c. Franța], Curtea a statuat că, în absenţa unui consens european în materie, fiind vorba despre chestiuni sensibile şi de ordin moral, şi chiar dacă unele state membre au redefinit căsătoria în sensul includerii cuplurilor de acelaşi sex, Convenţia europeană a drepturilor omului nu impune statelor membre obligaţia legalizării căsătoriei între persoanele de acelaşi sex.

Curtea a mai precizat că autorizarea sau interzicerea căsătoriei homosexuale este guvernată de legile naţionale ale statelor contractante [8] [Schalk si Kopf c. Austrian30141/04, hotărârea din 24 iunie 2010, § 61].

61. Prin urmare, ținând cont de articolul 9 al Cartei, Curtea nu va mai considera că dreptul la căsătorie consacrat în articolul 12 trebuie în toate cazurile să fie limitat la căsătoria între persoane de sex opus. În consecință, nu se poate afirma că Articolul 12 nu este aplicabil în speță. Totuși, în starea actuală a lucrurilor, problema referitoare la autorizarea căsătoriilor între parteneri de același sex rămâne a fi reglementată prin legi naționale de Statele Contractante.
[Schalk si Kopf c. Austria]

Astfel, CEDO nu poate obliga în mod direct statele membre să redefineasca căsătoria, astfel încât aceasta să includă şi cuplurile de acelaşi sex.

Curtea a mai indicat că decizia statului de a menţine intactă instituţia tradiţională a căsătoriei, rezervând-o, fără excepţie, doar cuplurilor de sex diferit, este legitimă [9] [Hämäläinen c. Finlanda, n° 37359/09, hotărârea din 16 iulie 2014, 81].

Comitetul de Miniștri şi Comisia de la Veneţia au apreciat că interdicţia căsătoriei între personele de acelaşi sex, precum şi definirea constitutională a căsătoriei ca fiind uniunea dintre un bărbat şi o femeie, adoptate de Croaţia, de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi de Ungaria sunt conforme cu standardele europene.

Despre  familie şi „viaţa familială”

Familia este protejată de articolele 8 şi 12 din Convenţie. Articolul 12 protejează familia întemeiată pe căsătorie. Articolul 8 protejează familia de jure sau de facto deja existentă, fie ea restransă (tată, mamă şi copii) sau extinsă (prin existenţa legăturilor de sânge sau a legăturilor strânse, dar care au întotdeauna ca referinţă familia restrânsă).

ARTICOLUL 12 Dreptul la căsătorie
Începând cu vârsta stabilită prin lege, bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie conform legislaţiei naţionale ce reglementează exercitarea acestui drept.

ARTICOLUL 8 Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie
1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora.

Despre parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex

Domeniul dreptului familiei fiind „strâns legat de tradiţiile culturale şi istorice ale fiecărei societăţi şi de concepţiile sale profunde” [10] [F. c. Elveția, n° 11329/85, hotărârea din 18 decembrie 1987, § 33], niciun text european sau internațional nu obligă statele să creeze un statut particular pentru cei care coabitează, fie ei de sex diferit sau de acelaşi sex.

However, the fact that, at the end of a gradual evolution, a country finds itself in an isolated position as regards one aspect of its legislation does not necessarily imply that that aspect offends the Convention, particularly in a field – matrimony – which is so closely bound up with the cultural and historical traditions of each society and its deep-rooted ideas about the family unit.
[F. c. Elveția]

In 2011, CEDO a inclus în noţiunea de „viaţă familială” cuplurile de acelaşi sex care coabitează de facto în mod stabil [11] [Schalk si Kopf c. Austria, n° 30141/04, hotărârea din 24 iunie 2010, § 94].

În absolut toate cauzele pe care CEDO le-a judecat, Curtea a statuat că, în absenţa unui consens european în materie, fiind vorba despre chestiuni sensibile şi de ordin moral, şi chiar dacă unele state membre au redefinit căsătoria în sensul includerii cuplurilor de acelaşi sex, Convenţia europeană a drepturilor omului nu impune statelor membre obligaţia legalizării căsătoriei între persoanele de acelaşi sex. Curtea a mai precizat că autorizarea sau interzicerea căsătoriei homosexuale este guvernată de legile naţionale ale statelor contractante.

Deşi a procedat la această redefinire şi a echivalat cuplurile de acelaşi sex cu cele de sex diferit, Curtea a statuat că, în pofida emergenţei unui consens european referitor la recunoașterea cuplurilor de același sex, Convenţia nu garantează un drept fundamental la recunoaşterea parteneriatului civil sau a căsătoriei între persoanele de acelaşi sex [12] [Schalk si Kopf c. Austria, n° 30141/04, hotărârea din 24 iunie 2010, § 105]. 

Astfel, în absenţa unui consens european în materie, nu există un drept al omului per se la recunoaşterea juridică a cuplurilor de acelaşi sex, ci doar o obligaţie a statelor decurgând din Convenţie de a institui un astfel de statut
– în măsura în care acestea recunosc un astfel de statut cuplurilor de sex diferit [13] [Vallianatos şi alţii c. Grecia, no 29381/09 şi 32684/09, hotărârea din 7 noiembrie 2013, § 92]
– sau în măsura în care înaltele lor curţi recunosc un astfel de drept acestor cupluri [14] [Oliari şi alţii c. Italia , no 18766/11 şi 36030/11, hotărârea din 21 iulie 2015, § 185], în conformitate cu posibilitatea pe care articolul 53 din Convenţie le-o permite statelor membre de a oferi un standard mai ridicat de protecţie decât cel impus actualmente de Convenție.

Despre reîntregirea familială în cazul cuplurilor de acelaşi sex

Curtea a mai indicat că decizia statului de a menţine intactă instituţia tradiţională a căsătoriei, rezervând-o, fără excepţie, doar cuplurilor de sex diferit, este legitimă. Comitetul de Miniștri şi Comisia de la Veneţia au apreciat că interdicţia căsătoriei între personele de acelaşi sex, precum şi definirea constitutională a căsătoriei ca fiind uniunea dintre un bărbat şi o femeie, adoptate de Croaţia, de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi de Ungaria sunt conforme cu standardele europene.

 

În februarie 2016, CEDO a inclus în noţiunea de „viaţă familială” și cuplurile de acelaşi sex care nu coabitează şi în care unul dintre parteneri solicită un permis de ședere pe motive de reîntregire familială [15] [Pajic c. Croația, n° 68453/13, hotărârea din 23 februarie 2016, § 67].

Considerând discriminatorie excluderea tacită a cuplurilor de acelaşi sex din noţiunea de „membru al familiei”, Curtea crează o obligaţie în sarcina Croaţiei de a include partenerul unui cuplu de acelaşi sex în noţiunea de „membru al familiei” şi de a-i permite să solicite permisul de şedere, în măsura în care partenerul unui cuplu de sex diferit necăsătorit se bucură de acestă posibilitate [16] [Pajic c. Croația, n° 68453/13, hotărârea din 23 februarie 2016, § 85].

Printr-o hotărâre nedefinitivă contra Italiei din 30 iunie 2016, Curtea a considerat discriminatorie aplicarea aceluiaşi tratament cuplurilor de acelaşi sex ca şi cuplurilor de sex diferit necăsătorite.  Pentru a putea beneficia de statutul de „membru al familiei”, în vederea obţinerii permisului de ședere, cuplurile de acelaşi sex, spre deosebire de cele de sex diferit, nu au posibilitatea de a se căsători sau de a încheia un parteneriat civil. Astfel, aceste cupluri trebuiau tratate diferit. [17] [Taddeucci si McCall c. Italia, n° 51362/09, hotărârea din 30 iunie 2016, § 98].

Aceasta hotărâre obligă practic Italia să considere echivalente cuplurile de acelaşi sex cu cuplurile de sex diferit căsătorite.

Or, acest lucru contrazice:

– jurisprudenţa constantă a CEDO conform căreia situaţia cuplurilor căsătorite nu este comparabilă cu situaţia cuplurilor necăsătorite [18] [X. și alții c. Austria, n° 19010/07, GC, hotărârea din 19 februarie 2013, §§ 105-110 ; Şerife Yigit c. Turcia, n° 3976/05, GC, hotărârea din 2 noiembrie 2010, § 72; Korosidou c. Grecia, n° 9957/08, hotărârea din 10 februarie 2011]:

72. With regard to Article 12 of the Convention, the Court has already ruled that marriage is widely accepted as conferring a particular status and particular rights on those who enter it (see Burden, cited above, § 63, and Shackell v. the United Kingdom (dec.), no. 45851/99, 27 April 2000). The protection of marriage constitutes, in principle, an important and legitimate reason which may justify a difference in treatment between married and unmarried couples (see Quintana Zapata v. Spain, Commission decision of 4 March 1998, Decisions and Reports (DR) 92, p. 139). Marriage is characterised by a corpus of rights and obligations that differentiate it markedly from the situation of a man and woman who cohabit (see Nylund v. Finland (dec.), no. 27110/95, ECHR 1999‑VI, andLindsay v. the United Kingdom (dec.), no. 11089/84, 11 November 1986). Thus, States have a certain margin of appreciation to treat differently married and unmarried couples, particularly in matters falling within the realm of social and fiscal policy such as taxation, pensions and social security (see, mutatis mutandis, Burden, cited above, § 65). [Şerife Yigit c. Turcia]

– și contrazice și jurisprudența CEDO conform căreia situaţia cuplurilor de acelaşi sex necăsătorite este comparabilă cu situaţia cuplurilor de sex diferit necăsătorite [19] [X. și alții c. Austria, n° 19010/07, GC, hotărârea din 19 februarie 2013, §§ 111-112 ; Vallianatos şi alţii c. Grecia, no 29381/09 şi 32684/09, hotărârea din 7 noiembrie 2013, §72].

Cel puțin datorită introducerii incoerenţei în jurisprudenţa Curții, Italia va solicita în mod cert trimiterea acestei cauze la Marea Cameră pentru rejudecare.

Despre principiul interzicerii discriminării

Nediscriminarea şi justiţia sunt adesea confundate cu egalitatea. Or, nu orice egalitate este justă sau nediscriminatorie [20] [Thlimmenos c. Grecia, n° 34369/97, hotărârea din 6 aprilie 2000, §§ 41-48]. Dacă suntem toţi egali în demnitate, în realitate noi nu ne găsim în aceeaşi situaţie din punct de vedere obiectiv. Egalitatea ontologică nu implică egalitatea de exerciţiu a tuturor drepturilor, aceasta din urmă depinzând de situaţia obiectivă în care se află fiecare. Ar fi injust să fie tratate în acelaşi fel situaţii care sunt în mod obiectiv diferite, căci nu toate situaţiile au aceeaşi valoare socială. Adevărata nediscriminare este egalitatea progresivă, adică aceea care dă fiecaruia ceea ce i se cuvine, în funcţie de situaţia obiectivă în care se află şi de participarea sa la binele comun al societăţii.

Articolul 14 din Convenţie nu garantează un drept general la egalitate, ci un drept la nediscriminare în exerciţiul drepturilor garantate de către aceasta.

ARTICOLUL 14 Interzicerea discriminării
Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa că „a discrimina înseamnă a trata diferit, fără vreo justificare obiectivă şi raţională, persoane care se găsesc în mod obieciv în aceeaşi situaţie sau în situaţii similare” [21] [Gas și Dubois c. Franța, n° 25951/07, hotărârea din 15 martie 2012, § 58].

58. The Court has established in its case-law that in order for an issue to arise under Article 14 there must be a difference in the treatment of persons in relevantly similar situations. Such a difference in treatment is discriminatory if it has no objective and reasonable justification; in other words, if it does not pursue a legitimate aim or if there is not a reasonable relationship of proportionality between the means employed and the aim sought to be realised. The Contracting State enjoys a margin of appreciation in assessing whether and to what extent differences in otherwise similar situations justify a different treatment (see Burden v. the United Kingdom [GC], no. 13378/05, § 60, ECHR 2008), including a different treatment in law (see Marckx v. Belgium, 13 June 1979, § 38, Series A no. 31).

Prin urmare, din moment ce nu suntem în prezenţa unor situaţii identice sau similare, nu poate fi vorba de discriminare. Însă chiar şi în prezenţa unor situaţii identice sau similare, când există o „justificare obiectivă şi raţională” pentru tratarea în mod diferit a acestor situaţii, nu este o discriminare.

Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei CM/Rec(2010)5 referitoare la măsurile vizând combaterea discriminării fondate pe orientarea sexuală sau identitatea de gen nu obligă statele membre să acorde „cuplurilor” de același sex același statut sau aceleași drepturi si obligații ca și cuplurilor de sex diferit.

Ea „recomandă” o anumită conduită din partea statelor, însă numai în măsura în care:

  • statele decid să confere drepturi și obligații cuplurilor necăsătorite, documentul „recomandându-le” statelor ca aplicarea respectivei legislații să se facă fără discriminare între cuplurile de același sex sau cuplurile de sex diferit, inclusiv în ceea ce privește pensia de supraviețuitor sau drepturile locative (§ 23) ;
  • statele decid să recunoască parteneriatele civile între persoanele de același sex, documentul „recomandând” acestora ca statutul, precum și drepturile și obligațiile conferite să fie echivalente cu cele ale cuplurilor de sex diferit (§ 24) ;
  • statele decid să nu recunoască sau să confere drepturi și obligații parteneriatelor civile între persoanele de același sex sau cuplurilor necăsătorite, documentul invitând statele membre să ia în considerare posibilitatea de a furniza cuplurilor de același sex, fără discriminare față de cuplurile de sex diferit, mijloace juridice sau de altă natură menite să răspundă problemelor practice legate de realitatea socială în care acestea trăiesc (§ 25).

Prin urmare, nici Convenţia europeană a drepturilor omului, nici normele Consiliului Europei nu garantează un drept general la egalitate, ci un drept la nediscriminare în exercitarea drepturilor garantate de Convenţie.

Între cuplul format dintr-un bărbat şi o femeie şi un „cuplu” format din persoane de acelaşi sex există o diferenţă obiectivă datorită naturii şi structurii lor relaţionale, precum şi a participării acestora la binele comun al societăţii, din punct de vedere al dreptului familiei. Astfel, trebuie facută distincţia, pe de-o parte, între un cuplu de sex diferit şi un „cuplu” de acelaşi sex, şi, pe de altă parte, între un cuplu de sex diferit infertil/steril şi un cuplu de acelaşi sex, situaţia acestora fiind diferită.

Chiar dacă am presupune că „cuplurile” de acelaşi sex s-ar găsi în aceeaşi situaţie obiectivă din punct de vedere al dreptului familiei ca şi cuplurile de sex diferit, „protecţia familiei în sensul tradiţional constituie în principiu un motiv important şi legitim care ar putea justifica o diferenţă de tratament” [22], după cum arată Decizia CEDO Mata Estevez c. Spania, din 10 mai 2001, şi prin urmare ar fi justificat şi rezonabil din partea statului să nu le acorde acelaşi statut juridic [23].

 

  1. Excepţia de neconstituţionalitate a articolului 277 §§ 2 şi 4 din Codul civil

Promovarea revendicărilor LGBT – legalizarea indirectă a căsătoriei dintre persoanele de acelaşi sex în România

Excepţia de neconstituţionalitate a interdicţiei recunoaşterii pe teritoriul României a căsătoriei dintre persoanele de acelaşi sex încheiate în strainătate are drept scop legalizarea indirectă a căsătoriei dintre persoanele de acelaşi sex în România şi implicit zădărnicirea Referendumului. Pasajul obligatoriu îl constituie recunoașterea în ordinea juridică a României a căsătoriei dintre persoanele de acelaşi sex încheiate în străinătate.

Practic, cum în prezent legalizarea directă a căsătoriei dintre persoanele de acelaşi sex este imposibil de obţinut, dacă ținem cont numai de imposibilitatea în faţa căreia s-a aflat lobby-ul LGBT de a legaliza parteneriatele civile în 2014 şi în 2015, singura lor şansă ar fi să obţină legalizarea indirectă, în etape, a căsătoriei între persoanele de acelaşi sex.

Astfel, prima etapă ar fi la Curtea Constituţională, invocând discriminarea în exerciţiul dreptului lor la respectul pentru viaţa familială pentru a obţine dreptul la un tratament egal cu cel al cuplurilor căsătorite în România. Tratament egal înseamna drepturi egale. În acest stadiu, dacă Curtea Constituţională le va da câştig de cauză, un cuplu de acelaşi sex căsătorit în străinătate se va bucura în România de efectele acestei căsătorii, însă fără a avea statutul de persoane căsătorite pe teritoriul României.

A doua etapă ar fi recunoaşterea aceluiaşi statut cu cel al cuplurilor căsătorite în România, căci aceleaşi drepturi necesită acelaşi statut. Iar dacă Parlamentul României nu se va sesiza sau nu va voi să legalizeze căsătoriile între persoanele de acelaşi sex (dacă nu va exista vreo propunere legislativă a Parlamentul în urma unei eventuale decizii a CCR sau dacă această propunere va pica la vot), reclamanţii se vor adresa CEDO ca să le facă dreptate şi să oblige Parlamentul României să acţioneze în acest sens, sub supravegherea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei care se va asigura că România va executa hotărârea CEDO pronunţată împotriva sa.

Aşa au procedat, spre exemplu, trei cupluri de homosexuali italieni care doreau să se căsătoreasca sau să încheie un parteneriat civil în Italia, dar care au fost refuzaţi de către autoritaţile italiene. Este vorba de cauza Oliari şi altii c. Italia, prin care Curtea a impus Italiei să instituie parteneriatul civil pentru cuplurile de acelaşi sex, dat fiind faptul că înaltele sale curţi au recunoscut existenţa unui astfel de drept.

Inexistenţa vreunei obligaţii a statelor de a recunoaşte în ordinea lor juridică căsătoria între persoane de acelaşi sex încheiată în străinătate

CEDO nu s-a pronunţat încă asupra acestui subiect. Cauza Orlandi şi alţii c. Italia (no. 26431/2012) referitoare la această chestiune este actualmente pendinte.

Reclamanţii – şase cupluri de homosexuali şi lesbiene din Italia, care au practicat „turismul matrimonial” în străinătate – au căutat să obţină de la autorităţile italiene transcrierea căsătoriei.

Curtea de Casaţie italiană, într-o decizie din 15 martie 2012, la doi ani de la adoptarea hotărârii Schalk şi Kopf c. Austria, a statuat că o căsătorie contractată în străinătate există şi este validă, însă aceasta nu poate fi recunoscută şi înregistrată în Italia, căci nu poate produce efecte în sistemul juridic italian.

Totuşi, Curtea de Casaţie a considerat că în măsura în care cuplurile de acelaşi sex se bucură de „dreptul la viaţa familială” ca orice alt cuplu, acestea au dreptul la acelaşi tratament de care beneficiază cuplurile căsătorite în Italia: „în exercitarea dreptului de a-şi trăi liber statutul lor inviolabil de cuplu, aceştia ar putea introduce acțiuni în fața instanțelor competente pentru a solicita, în anumite situații legate de drepturile lor fundamentale, un tratament uniform cu cel asigurat de lege cuplurilor căsătorite.”

Rămâne de văzut ce va decide CEDO în această cauză. În orice caz, în absenţa unei jurisprudenţe clare şi bine stabilite, nu există vreo obligaţie a statelor membre să recunoască în ordinea lor juridică căsătoria între persoanele de acelaşi sex.

  1. Jean Daujat, « Cours de morale et sociologie» (2ème année), la Centre d’études religieuses, Paris, inregistrare audio ;
  2. Sheffield si Horsham c. Marea Britanie, nos 22985/93 si 23390/94, [GC], hotărârea din 30 iulie 1998, § 66 ;
  3. Schalk si Kopf c. Austria,n30141/04, hotărârea din 24 iunie 2010, § 55 ;
  4. Sheffield si Horsham c. Marea Britanie, nos 22985/93 et 23390/94, [GC], hotărârea din 30 iulie 1998, § 66 ;
  5. Jolie c. Belgia, no 11418/85, decizia Comisiei din 14 mai 1986;
  6. F. c. Elvetia, n° 11329/85, hotărârea din 18 decembrie 1987, § 36 ;
  7. Schalk si Kopf c. Austria, Hämäläinen c. Finlanda, Oliari si altii c. Italia, Chapin si Chapentier c. Franta ;
  8. Schalk si Kopf c. Austria,n30141/04, hotărârea din 24 iunie 2010, § 61 ;
  9. Hämäläinen c. Finlanda, n° 37359/09, hotărârea din 16 iulie 2014, 81 ;
  10. F. c. Elvetia, n° 11329/85, hotărârea din 18 decembrie 1987, § 33 ;
  11. Schalk si Kopf c. Austria, n° 30141/04, hotărârea din 24 iunie 2010, § 94 ;
  12. Schalk si Kopf c. Austria, n° 30141/04, hotărârea din 24 iunie 2010, § 105;
  13. Vallianatos şi alţii c. Grecia, no 29381/09 şi 32684/09, hotărârea din 7 noiembrie 2013, § 92;
  14. Oliari şi alţii c. Italia, no 18766/11 şi 36030/11, hotărârea din 21 iulie 2015, § 185;
  15. Pajic c. Croatia, n° 68453/13, hotărârea din 23 februarie 2016, § 67;
  16. Pajic c. Croatia, n° 68453/13, hotărârea din 23 februarie 2016, § 85;
  17. Taddeucci si McCall c. Italia, n° 51362/09, hotărârea din 30 iunie 2016, § 98;
  18. X. și alții c. Austria, n° 19010/07, GC, hotărârea din hotararea din19 februarie 2013, §§ 105-110 ; Şerife Yigit c. Turcia, n° 3976/05, GC, hotărârea din 2 noiembrie 2010, § 72; Korosidou c. Grecia, n° 9957/08, hotărârea din 10 februarie 2011;
  19. X. si altii c. Austria, n° 19010/07, GC, hotărârea din 19 februarie 2013, §§ 111-112 ; Vallianatos şi alţii c. Grecia, no 29381/09 şi 32684/09, hotărârea din 7 noiembrie 2013, §72;
  20. Thlimmenos c. Grecia, n° 34369/97, hotărârea din 6 aprilie 2000, §§ 41-48 ;
  21. Gas și Dubois c. Franța, n° 25951/07, hotărârea din 15 martie 2012, § 58 ;
  22. Mata Estevez c. Spania, no 56501/00, decizia din 10 mai 2001 ;
  23. Mutatis mutandis Thlimmenos c. Grecia, n° 34369/97, hotărârea din 6 aprilie 2000, §§ 41-48.
The following two tabs change content below.
Andreea Popescu

Andreea Popescu

Andreea Popescu este jurist specializat in drepturile omului, bioetica, familie si libertati. Ea a lucrat ca jurist la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la "European Centre for Law and Justice" și a fost expert al Sfantului-Scaun la Consiliul Europei.

20 de gânduri despre “Definiția căsătoriei – miza audierilor din 20 iulie la CCR

  1. Sunt multe state central si est europene care au inclusa definitia traditionala a familiei in Constitutie: Polonia, Slovacia (referendum), Croatia (referendum), Ungaria, Letonia, Bulgaria, Rep Moldova, Ucraina etc.

    CEDO risca sa se auto-submineze daca hotarari ale sale in conflict cu vreo Constitutie. Multe tari isi vor respecta propria lege fundamentala si vor ignora hotararea CEDO. CEDO e a Consiliului Europei, nu a Uniunii Europene, si nu chiar atat de puternica pe cat se crede. Rusia – membra a Consiliului Europei- incalca in mod grosolan Conventia. Marea Britanie are un conflict cu CEDO pe tema dreptului de vot al detinutilor, Parlamentul de la Londra refuza de mai multi ani sa puna in acord legea lor cu o hotarare CEDO. Noul premier Theresa May dorea la un moment dat sa retraga UK din Conventie pentru a scapa de hotararile ciudate ale CEDO. Sper ca judecatorii CEDO sunt constienti de asta, si se vor stradui sa isi tina in frau activismul judiciar progresist.

    Din cate deduc din articol, maxim ce ar putea hotara Marea Camera in Taddeucci si McCall c. Italia ar putea fi obligatia de a avea parteneriate civile. Dar chiar si aceasta hotarare ma indoiesc ca ar fi respectata, de exemplu de Polonia. Ce ar face Rusia, Turcia, Armenia, Azerbaidjan nu stiu. Poate rusii ar ramane consecventi cu propaganda publica si ar refuza o asemenea hotarare. Poate ar folosi-o drept pretext pentru a se retrage cu maxim de efect de imagine din Conventie. Sau poate o vor respecta, clamand drept o mare victorie faptul ca trebuie sa accepte doar parteneriate civile, nu casatoria gay.

    In momentul in care o tara semneaza si ratifica un acord international, textul are un anumit sens. Poate exista eventual o sfera de interpretari plauzibile. Dar de la un punct interpretarile pot deveni atat de gogonate incat tarile semnatare sa fie nevoite sa spuna stop, CEDO ramanand din acel moment o institutie ridicola, nebagata in seama, precum comitetele acela al ONU unde te poti astepta oricand sa auzi Cuba condamnand SUA pentru incalcari ale drepturilor omului.

  2. Bună ziua,

    Îi mulțumim d-nei Popescu pentru contribuție.

    Solicitarea de revizuire a Constituției nu a apărut din senin și nici de la tastatura cuiva, indiferent cât de competent.

    Acțiunea a fost posibilă prin munca titanică a unui număr mic de oameni, cu resurse foarte reduse și atacați din toate părțile, care au luat o inițiativă sprijinită apoi de Consiliul Consultativ al Cultelor și, concret, de parohiile și adunările religioase din toate cele 42 de județe ale țării. În special de Biserica majoritară, sub a cărei binecuvântare s-a făcut acțiunea.

    Fără inițiativa lor, pe 20 iulie CCR avea pe agendă un singur subiect – iar șansele de a continua protejarea familiei în România prin legislație erau dramatic reduse.

    Nu e nevoie nici să le ridice cineva statuie și nici măcar să le spună numele – dar e nevoie să fie recunoscut expres efortul lor de a pregăti juridic, a organiza, colecta și valida 3 milioane de semnături de la cetățeni cu drept de vot, în doar 6 luni, în condiții de restricții draconice. Căci dacă n-ar fi fost niciun efort, ar fi făcut-o până acum alții.

    Așa considerăm că este corect.

    Mulțumim, cu respect,

  3. A scris cineva ca solicitarea de revizuire a aparut din senin? Sigur ca nu.
    A scris cineva ca strangerea de semnaturi s-a facut usor? Sigur ca nu.
    A scris cineva ca Biserica Ortodoxa nu a avut un rol important in strangerea de semnaturi? Sigur ca nu.
    Ce rost are acest comentariu intepat care NU aduce nimic constructiv discutiei de fata? Nici unul.

    Thanks for nothing, CF.

  4. CF
    Strângerea de semnături este meritul Bisericilor, în special al Bisericii Ortodoxe Române.
    Nu este al „numărului mic de oameni” de care vorbiți. „Numărul mic de oameni” nu are nici credibilitatea nici forța organizațională pentru a strânge numărul mare de semnături cu care se laudă. Da, se laudă, inclusiv peste hotare.
    „Numărul mic de oameni” include cel puțin un ins de pe lista lui Dughin.
    Îl cheamă Stanciu Bogdan, asta precizez pentru servicii, ca să le fie mai ușor.
    Stanciu e pe lista lui Dughin: Pe la sfârșit, dar e pe listă.
    http://inliniedreapta.net/list.....in-e-mail/

    Nu ar fi de mirare ca operațiunea cu strângerea de semnături să aibă drept scop lansarea unui proiect politic hibrid putinofil – deghizat într-o cauză nobilă, creștinească, cauză având sprijinul Bisericilor, mai ales al BOR, apărarea familiei.

    Practic, Stanciu nu are mare lucru de făcut. Pune pe alții să facă.
    La sfârșit, se laudă el cu semnăturile.

    Și, sunt două posibilități. Pentru Putin, a win-win situation.
    1. Să zicem că referendumul are loc și este un succes. Stanciu &Co lansează partidul, poate vine și Marian Munteanu pe un cal alb, cu pletele în vânt, îmbrăcat în alb și cu un brâu cât mai lat. Și păcălesc ceva oameni de bună credință, poate și ceva preoțime – poate nu pentru mult timp, dar cât să mai crească entropia din spațiul public românesc, iar rușii să-și mai tragă un partid în țara noastră, să țină lumea din treabă și să bage șopârle antioccidentale care, altfel, nu erau bine văzute până acuma pe la noi.
    2. Referendumul nu se ține, pt că urlă nu-știu-ce oengeuri gay-rights, ceva telectuali de pe contributors și comisii de pe la UE. Sau CCR începe să se viseze Curtea Supremă a SUA și să creadă că poate să bage pe gâtul poporului înapoiat viziunea adevăratului progres (cum s-a întâmplat acum un an în State). Atunci, Stanciu, mic omuleț verde de pe la sfârșitul listei lui Dughin, capitalizează frustrările, își ia portavocea și urlă pe față împotriva Occidentului, americanilor, NATO, care au impus sodomia în țara românească, bătându-și joc de semnăturile a 3 milioane de cetățeni și de convingerile aproape tuturor. Și lansează partid. Și vezi punctul 1.

    În ambele variante, dacă un astfel de partid apare în România, au de câștigat numai rușii. Cauza nominală pentru care, chipurile, s-a lansat operațiunea, adică apărarea familiei, nu va fi slujită.
    Va fi, cel mult, târâtă în derizoriu. Apărarea familiei va deveni o temă instrumentalizată și subordonată intereselor Rusiei, o țară imperialistă, care duce în prezent un război de agresiune chiar la granița noastră, și care ne amenință deschis securitatea, integritatea, chiar și existența națională, nu mai zic de apartenența civilizațională pe care noi am ales-o: Lumea Liberă, Occidentul.
    Rușii nu mai pot de grija familiei din România.
    E ultima lor preocupare pe planeta asta.
    Românii sunt creștini, pro-familie, nu agreează „căsătoria gay” și consideră că orice copil ar trebui să aibă un tată și o mamă; dar românii sunt și pro-occidentali. Aici are Putin nevoie să creeze o fisură.
    În loc să avem o dreaptă politică precum cea din Polonia, creștinească, pro-familie, patriotică și pro-occidentală, chiar aptă să apere creștinismul în fața stângiștilor care încearcă să ducă Occidentul de râpă, noi, românii, vom fi puși să alegem între dracu și tac-su, între marxismul cultural care roade Occidentul dinăuntru (inițiativa a pornit-o Lenin, dar continuă și azi) și putinismul grosier (ne-cultural, sovietic, dughino-satanist). Adică între oamenii rușilor de la stânga și oamenii rușilor de la „dreapta”.

    De aceea, CF, nu veți găsi pe ILD propagandă pro-Stanciu & Co.

    Aprecierea noastră se îndreaptă spre adevărații realizatori ai marelui număr de semnături, nu spre „numărul mic”, în mijlocul căruia stă un ins de pe lista lui Dughin.

    Susținem cauza, adică apărarea familiei, și susținem apărarea tuturor principiilor și instituțiilor fondate pe CELE ZECE PORUNCI, aflate la baza Civilizației.
    Nu susținem Rusia lui Putin. Nici proiectele politice ale acesteia pe teritoriul țării noastre.

  5. @6 interesant, Vlad
    nu mă prinsesem
    „Coaliția pentru Familie” își face propagandă gratis pe ILD, încercând să pară că n-are nicio treabă, just for the sake of justice,
    aducându-și sieși elogii, dar ca de la un terț, cum ar veni…

    (și eu care credeam că CF e Connie Francis!)

  6. @5 Anca Cernea.

    Lui Putin ii convine mai mult 2. Un partid are mai multe sanse sa apara pe fondul frustrarii celor 3 milioane si delegitimarii institutiilor statului ( CCR in cazul de fata ). (Nu se compara cu situatia CCR de dupa referendumul din 2012, deoarece acolo era un conflict politic care a ramas fara miza in cativa ani, Basescu plecand de la Cotroceni; mai degraba s-ar compara cu situatia in care s-a pus Curtea Suprema a SUA dupa deciziile pro-avort si pro-gay marriage; acestea produc efecte timp de decenii )

    Noua de convine 1. Pentru ca A) Este rezolvata problema casatoriei B) Sunt sanse mai mici sa apara un partid pro-Putin.

    In plus, 1. este posibil doar daca partidele existente acum in Parlament preiau mesajul Coalitiei si voteaza revizuirea. Ceea ce reduce si mai mult sansele de aparitie a unui partid anti-sistem pro-Putin.

  7. Completare:
    in 2012 conflictul era aparent politic, cel putin din perspectiva alegatorului tipic care a votat DA la referendum: „Uita ba, am votat 7.5 milioane DA si nu ne lasa CCR sa-l dam jos pe Basescu”. Ca noi stim ca de fapt nu a fost indeplinita conditia de cvorum, ca de fapt conflictul nu era doar politic ci si legat de justitie , pozitionare externa a Romaniei etc asta stim noi. Dar alegatorul care era suparat pe Basescu si CCR nu intelegea asta.

  8. In plus, 2. ar avea consecinte grave in Rep Moldova si poate chiar in Ucraina.

    Noi trebuie sa facem ce e bine si sa spunem adevarul despre familie, indiferent de ce zice Putin.

  9. adib
    Referendumul din 2012 a fost, în primul rând, marcat de fraude enorme.
    2 000 000 (douămilioane) de voturi!
    În principiu, CCR nu e condiționată de numărul de cetățeni care sunt pentru sau contra unei teze. Ar trebui să ia decizii cf. Constituției.
    Există însă o mare tentație, fiind vorba de o instituție care, pe plan lumesc, nu dă socoteală nimănui. Marea tentație general-umană de a-și depăși lungul nasului și de a abuza de instrumentele de care dispune.
    CCR poate fi deasupra unui conflict politic, dar nu poate fi deasupra Celor Zece Porunci. Poate tranșa controverse juridice, dar nu poate schimba legile firii, fundamentele Civilizației și convingerile profunde ale societății, fără de care nu ar exista ordinea juridică și constituțională, nici CCR, nici nimic.
    Nu sunt sigură însă că judecătorii CCR la ora actuală au cu toții viziunea tridimensională, anvergura morală și culturală, măcar și numai bunul-simț, spre a-și vedea rolul exact atâta cât e, nici mai mare (adică, să se creadă mai presus decât Autorul Celor Zece Porunci, cum fac judecătorii-activiști-ingineri-sociali din multe țări occidentale, promovând pe ușa din dos marxismul cultural, în ciuda opoziției societăților respective), dar nici mai mic (adică, să le fie frică să-și ia răspunderi și să facă ce trebuie; și în 2012 au cam moșmondit-o, până la urmă a ieșit bine, dar amintiți-vă că nu din prima).

  10. Redefinirea familiei e o utopie, parte dintr-o utopie mai larga, redefinirea sexualitatii. Si, ca orice utopie care isi propune sa schimbe natura umana, se va sfarsi prost.

  11. Aceasta utopie neaga urmatoarele adevaruri:

    1. Este bine ca un copil sa fie crescut de parinti de sexe diferite, mama si tata.
    2. Este bine ca un copil sa fie conceput printr-un act conjugal prin care parintii isi exprima daruirea reciproca si dragostea unul fata de altul.
    3. Este bine ca un copil sa fie crescut de parintii lui biologici; (Iar atunci cand nu se poate, copilul are dreptul de a-i cunoaste si de a avea o relatie cu amandoi parintii biologici, chiar daca nu e crescut de amandoi, si chiar daca nu e crescut de nici unul dintre ei; O asemenea situatie nedorita ar trebui sa apara doar post-factum, nimeni nu ar trebui sa conceapa un copil cu intentia de a-l da spre adoptie sau cu intentia de a-l creste cu altcineva decat cu cel cu care l-a conceput)

    Aceste trei lucruri sunt intotdeauna dezirabile, in orice casatorie, si este un interes legitim al statului sa le incurajeze.

    In practica, uneori se intampla ca deja un copil exista (a fost conceput, nu neaparat si nascut) si constatam ca cele trei nu se pot respecta in totalitate: uneori un copil este crescut de mama si bunica; alteori este rezultatul unui viol; alteori are un parinte adoptiv sau chiar amandoi parintii adoptivi etc. Repet: copilul deja exista, este conceput, caz in care trebuie sa ne descuram cum putem, peticind si compensand. Si respectand adevarul: bunica care isi ajuta fiica sa isi cresca copilul nu va sustine niciodata ca ea este „tata”. Uneori amintirea si povestirile despre tatal decedat il insotesc pe copil; alteori un unchi, un prieten etc pot sa fie „asemenea unui tata”, sa ajute la intelegerea „conceptului de tata”, si sa suplineasca unele lucruri, dar nu pot sa fie „tata”. Pentru cei religiosi, chiar si un sfant, cum ar fi Sf Iosif, poate fi „asemenea unui tata”. Sa nu uitam ca Sf Iosif a fost un „tata adoptiv” excelent.

    Dar „casatoria” gay le respinge pe toate trei, prin chiar natura ei, nu prin vreun accident nedorit. Si face asta de la bun inceput, cand inca copilul nu exista, este doar o dorinta. Mai rau decat atat, minte: sustine ca o prietena a mamei ar fi tata; sau sustine ca un prieten al tatalui ar fi de fapt mama; sau sustine ca un copil poate avea doua mame si nici un tata; sau doi tati si nici o mama; sau nici tata nici mama, un „parinte 1” si un „parinte 2”.

    In cazul familiei, punctul „2. Este bine ca un copil sa fie conceput printr-un act conjugal prin care parintii isi exprima daruirea reciproca si dragostea unul fata de altul” are o semnficatie mai larga decat un act sexual individual. Atunci cand iti iubesti sotul sau sotia, iti iubesti copilul. Atunci cand iti iubesti copilul, iti iubesti si sotul/sotia. Caci trupul sotului sau al sotiei au luat parte la conceperea copilului tau biologic. Caci pantecul ei l-a purtat, si (adesea) sanul ei l-a hranit. Caci genele tatalui le-a mostenit, combinate cu genele mamei. Un act sexual, chiar la mult timp dupa accea, poate fi o rememorare a celui prin care a fost conceput copilul, si o ocazia de a intari atat dragostea intre soti cat si cea fata de copil.

    (Apropo de sanul care l-a hranit: se face tam-tam pe tema hranirii la san, ca e bine pentru copil, sanatos, ca se creaza legaturi afective intre mama si copil pe termen lung etc. Pai atunci cum de sustin unii ca doi barbati pot creste la fel de bine un copil – fie il hranesc cu biberonul, fie il lasa la mama naturala si il iau dupa intarcare, adica rup legaturile alea create. Nu e situatie ideala pentru un copil. Sunt femei care nu pot alapta, este adevarat. Dar: la o femeie este o chestie punctuala, si poate fi compensata. Pe cand in cazul a doi barbati ar putea sa fie zeci de astfel de probleme punctuale, la care psihologii inca nici nu s-au gandit.)

    Faptul ca prietenul tatalui este un prieten intim si face impreuna cu tatal niste acte sexuale (un fel de masturbare reciproca, chiar daca protagonistii nu o percep ca atare) este irelevant pentru copil: el nu are nici o legatura cu acele acte, nu a fost conceput printr-un act de acel tip. Deci acele acte nu il transforma pe prietenul lui tata in mama, si nici in tata2.

    Faptul ca prietenul tatalui are o relatie de afectiune foarte puternica cu tata nu schimba situatia copilului in raport cu el. In mod trist, in ultimele decenii, prieteniile profunde dintre persoane de acelasi sex au ajuns sa fie considerate un semn de homosexualitate/lesbianism si descurajate – mai ales intre barbati; mai mult, prietenii din secolele trecute sunt reinterpretate ca indiciu ca acei oameni erau homosexuali/lesbiene, desi nu exista nici o dovada ca ar fi avut relatii sexuale.

    Sa observam ca afectiunea si sexualitatea de mai sus nu sunt integrate intre ele. Caci daca iubesti pe cineva, ii doresti binele. Dar binele inseamna ca placerea sexuala sa fie subordonata ratiunii si sa aiba un sens, adica, in cazul nostru, placerea sexuala sa aiba legatura cu copilul: concepere, rememorare, mangaiere a trupului celuilalt care iti propaga genele tale. Dar nu are.

    In legatura cu punctul 3. Acesta este foarte important in ordinea legala din tarile civilizate. Legislatia prinvind paternitatea, privind divortul, privind adoptia, toate acestea se fac tinand seama de 3: „Este bine ca un copil sa fie crescut de parintii lui biologici; (Iar atunci cand nu se poate, copilul are dreptul de a-i cunoaste si de a avea o relatie cu amandoi parintii biologici, chiar daca nu e crescut de amandoi, si chiar daca nu e crescut de nici unul dintre ei; O asemenea situatie nedorita ar trebui sa apara doar post-factum, nimeni nu ar trebui sa conceapa un copil cu intentia de a-l da spre adoptie sau cu intentia de a-l creste cu altcineva decat cu cel cu care l-a conceput;”

    Mai exista o implicatie a punctului 3: legislatia privind mostenirea. Mostenirea este foarte importanta pentru civilizatia noastra. Capitalismul a aparut si deoarece oamenii au fost stimulati sa fie chibzuiti, harnici si intreprinzatori, pentru a le lasa o mostenire copiilor lor, celor care le poarta genele mai departe. O mostenire poate fi educatia copilului, virtuti si deprinderi, dar poate fi formata si din bunuri materiale, in cazul industriasilor , fermierilor. Chiar si copii ilegimiti au drept la mostenire in multe tari, aceea ce arata importanta legaturii de sange, biologice, in sistemul legal. Si invers, copii au in raport cu parintii, bunicii, strabunicii si stramosii lor sentimentul ca au de dus mai departe o traditie, au un sentiment de recunostinta, stiu ca au primit ceva si trebuie la randul lor sa dea mai departe catre urmatoarea generatie. Sigur, exista si adoptia, directa sau prin casatoria unei vaduve/vaduv/persoana care are copii extra-marital, dar legatura e mai dificila decat cea naturala. A face un copil cu scopul declarat de a-l da spre adoptie nu e tocmai in regula. Adoptia trebuie sa ramane o cale a rezolva o problema cu un copil deja conceput, nu ceva dezirabil pe scara larga. Un copil crescut intr-o casatorie gay nu poate avea o legatura de sange cu ambii parinti. Asta poate avea implicatii antropologice profunde si nebanuite. Daca scade importanta legaturii biologice intre parinti si copii, va fi afectata legitimitatea dreptului la mostenire (deja unii il contesta sau il impoziteaza excesiv)

    In cazul cuplurilor barbat-barbat, acestea isi doresc adesea ca macar unul dintre ei sa fie parinte biologic. Aceasta se poate realiza doar prin procedura „mamei surogat”: este gasita o femeie, uneori in tari sau medii sociale sarace, care este dispusa sa conceapa (prin act sexual sau in vitro) un copil cu unul dintre ei, sa-l nasca, eventual sa-l alapteze un timp si apoi sa-l dea spre adoptie. Aceasta reprezinta o forma de exploatare a femeii, si o practica atroce deoarece copilul este vazut drept un obiect, care poate fi conceput cu intentia de a-l rupe de la mama lui pentru a sluji scopurilor unor terti.

    O casatorie femeie-barbat, chiar una care nu are copii, care nu poate avea, sau care nu mai poate avea, este un model social pozitiv, deoarece incurajeaza alte casatorii care vor avea copii. Copii invata sa fie soti sau sotii bune vazand nu doar cum se poarta parintii lor, ci si bunicii, unchii si matusile, prietenii etc. Acesta este motivul pentru care dreptul la casatorie nu este conditionat de posibilitatea de a face copii. (Ar fi si greu in practica de verificat daca se un cuplu poate face sau nu copii)

    Atat recunoasterea legala, cat si facilitatile fiscale sau de alta natura, le sunt oferite casatoriilor deoarece acestea sunt utile societatii pentru conceperea si educarea copiilor, fie direct, fie indirect prin modelul social.

    Intodeauna vor exista cupluri homosexuale, dintre care unele care vor face copii. Dar daca primesc recunoastere legala si facilitati, numarul lor va creste, promovand un model care este daunator copiilor si societatii.

  12. S-a strecurat o greseala in ultimul meu comentariu: „(prin act sexual sau in vitro)” ar trebui inlocuit cu „(prin act sexual sau inseminare artificiala)”. S-ar putea sa mai fie greseli, avand in vedere ora la care am scris.

    Mai adaug ceva, ar trebui inserat urmatorul paragraf, eu zic ca dupa paragraful „Sa observam ca afectiunea si …” si inainte de paragraful „In legatura cu punctul 3. Acesta este foarte important”:

    Unele cupluri gay realizeaza ca 2. si 3. sunt importante, drept pentru care incearca sa obtina lichidul seminal printr-un act homosexual si sa foloseasca apoi acest lichid seminal pentru a genera o sarcina la o mama surogat. Observam ca 3. nu este realizat, caci doar unul dintre parinti este parinte biologic. Dar nici 2. nu este realizat, deoarece copilul nu este conceput ca o consecinta imediata a acelui act homosexual, ci ulterior, in urma unei proceduri tehnologice de inseminare articifiala. Intre parintii biologici (tata si mama surogat) nu exista daruirea reciproca in interesul copilului comun. Intre „parintii” gay nu exista acea daruire reciproca fizica care este intriseca conceperii unui copil. In loc de asta, la nivel fizic, unul dintre ei este instrument pentru ca celalalt sa ejaculeze lichidul seminal. Material nu contribuie cu nimic la sarcina, nu daruieste nimic si nu primeste nimic. Iar excitarea sexuala care face posibila ejacularea nu are legatura cu genele pe care le va mosteni copilul. Privit din perspectiva celui care e tata biologic, copilul nu va mosteni nici ochii pe care ii priveste, nici buzele pe care le saruta. Privit din perspectiva celuilalt, copilul va avea ceva din ochii si buzele partenerului, dar, vai, nu va semana deloc cu el insusi. Am ales situatia cu doi barbati. Pentru doua lesbiene e situatia duala: obtinerea lichidul seminal nu are nici legatura cu actul lor sexual; in schimb multe se straduiesc sa faca din inseminarea artificiala o activitate sexuala; hibele sunt aceleasi precum in cazul a doi barbati: ei sau ele fac, conceptual vorbind, bucatele un act conjugal reproductiv normal si incearca sa importe in relatia lor acele cioburi care se potrivesc, rezultand o caricatura.

  13. Lipseste un comentariu luuung al meu, intre comentariile 12 si 13. 13 care a aparut nu e de sine statator, e o corectie plus o completare la ceva ce lipseste. Multumesc.

  14. Treaba este ca multi traiesc in capul lor cand vine vorba despre „moralitatea familiei”. Multi se dau drept cunoscatori ai universului si adevarului absolut apoi se duc acasa si isi bat copilul pentru ca a zis o prostie care nu e in concordanta cu versiunea lor distorsionata despre realitate
    In general dreptul omului este sa fie cu cine doreste (in consens) atata timp cat nu incalca drepturile altora.
    Faptul ca voi stati acum ca niste Profeti (n.b. Mahomed) si le explicati tuturor ce inseamna de fapt familia, este argumentul suprem al faptului ca habar nu aveti de fapt ce e o familie… o familie nu inseamna un barbat si o femeie care fac niste copii, o familie este un devotament, este capacitatea de a face sacrificii…

    Homosexualitatea nu e o chestie aparuta in ultimii 20 de ani, e o treaba milenara. Faptul ca ii lasi sa faca ce doresc nu este treaba ta.
    Un copil nascut intr-o familie homosexuala nu va avea niciun deficit fata de un copil nascut intr-o familie heterosexuala. Ba chiar nu cred ca va fi asa abuzat, pentru ca parintii lui vor fi atat de fericiti ca au posibilitatea sa-l creasca, incat vor face tot posibilul ca sa primeasca o educatie ok si sa se dezvolte normal. Pe ce studii si date va bazati afirmatiile eronate? dati copy-paste ca pontzii la citate scrise de altii ca voi, care nici ei nu au adevarul absolut. Dati citate din biblie care a fost scrisa pe vremea cand crestitnii taiau si spanzurau pe cei de alte religii…
    poate ca nu va dati seama ca traiti cu cateva secole in trecut
    lasati oamenii sa se casatoreasca intre ei daca asta vor… cu ce va deranjeaza pe voi cunoscatorii de adevaruri absolute? l-ati cunoscut voi personal pe Dumnezeu si v-a spus direct ca e impotriva firii omului? poate ca unora dintre voi le place sa bea vin rosu… hai sa ii punem la zid, e anormal!!!
    mi se face scarba de oameni care doar pentru ca nu inteleg, condamna…

  15. Gogu, textul nu e despre dreptul omului de a trai dupa cum doreste, ci despre ce inseamna sau nu casatoria. Cu alte cuvinte, mesajul tau este pe langa subiect. Nu pune nimeni la indoiala existenta homosexualilor, nu ii condamna nimic la damnare eterna si nu scrie nimeni ca trebuie sa fie considerati cetateni de mana a doua. Textul este despre cu totul altceva, dar pentru a intelege asta e nevoie de o deschidere intelectuala pe care ma tem ca nu posezi.

    Dati citate din biblie care a fost scrisa pe vremea cand crestitnii taiau si spanzurau pe cei de alte religii…

    Acest fragment arata clar ca nu ai fost in stare sa citesti si sa intelegi argumentele inaintate de colega mea, Andreea Popescu. Progresul nu are nici o legatura cu textul, secolul in care ne aflam nu are nici o legatura cu textul, Dumnezeu nu are nici o legatura cu textul. In articol nu apare nici Dumnezeu, nu apare nici Biblia, nu apare nici crestinismul. Toate astea insa parte a mesajului tau in care te bati foarte curajos cu un inamic inventat. Reactia ta denota superficialitate si extremism antireligios. Doar un extremist inventeaza un inamic imaginar pe care apoi il combate de mama focului de parca intreaga sa existenta ar depinde de asta.

  16. @16
    „o familie nu inseamna un barbat si o femeie care fac niste copii, o familie este un devotament, este capacitatea de a face sacrificii…”

    O grupa de soldati este o familie? Ar trebui recunoscuta legal drept familie?

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.