Democraţia voronistă şi duşmanii ei

    3

    Implozia lagărului comunist a fost neaşteptată şi zguduitoare, iar destrămarea Uniunii Sovietice în 1991 a apărut drept victoria finală a liberalismului occidental asupra comunismului. Începuse ceea ce s-a numit the third wave, al treilea val de democratizare, dar deşi consolidarea democraţiei părea inevitabilă, în multe din ţările fostei Uniuni Sovietice a avut loc, în timp, o regrupare şi o restauraţie a forţelor nedemocratice. Un asemenea caz este şi Republica Moldova.

    Chiar dacă aparţine acestei categorii, Republica Moldova este un caz unic în Europa, fiind singura ţară europeană care a readus şi menţinut la putere prin alegeri libere Partidul Comunist. Cauzele sunt multiple, de la Homo Sovieticus şi dezamăgirea în forţele democratice şi până la exodul tinerilor moldoveni. Cert este că victoria Partidului Comuniştilor din Republica Moldova în alegerile din 2001 a avut efecte dezastruoase asupra statului de drept şi a instituţiilor democratice. Fragila democraţie de peste Prut a intrat în criză, putând fi observată o slăbire continuă, de la an la an, a practicilor democratice în statul moldovean. Menţinerea la putere a comuniştilor moldoveni în urma noilor alegeri din 2004 a favorizat extinderea consolidarea dominaţiei PCRM asupra întregii societăţi şi o continuă epurare a adversarilor acestuia din instituţiile statului.

    Sub conducerea lui Vladimir Voronin, ei s-au implicat într-o transformare profundă a identităţii românilor de dincolo de Prut, comuniştii moldoveni asumându-şi în mod activ moldovenizarea societăţii şi ruperea legăturilor cu România. Cursul de istorie integrată şi farsa sinistră numita limba moldovenească sunt pilonii pe care PCRM vrea să aşeze „tânăra republică”, dar ideologia fără o doză de represiune nu are haz.

    Chiar dacă Republica Moldova bate record după record la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pierzând proces după proces, tovarăşii de la Chişinău nu îşi schimbă radical strategia moştenită de la Vladimir Ilici, pe filiera PCUS. E adevărat, pe vremea marelui Lenin, problemele întâmpinate de comunişti erau soluţionate mult mai uşor. În acea epocă a romantismului bolşevic, duşmanii poporului erau rezolvaţi din condei: Lenin semna un decret şi în cel mai scurt timp cu putinţă, CEKA îl aplica. Stalin a perfecţionat metoda, dar duse sunt vremurile bune de altă dată! Nu-i nimic, old habits die hard, vorba englezului, chiar şi în aceste vremuri de progres tehnologic.

    Atunci când nu arestează duşmanii orânduirii socialiste, Procuratura Generală şi Serviciul de Securitate şi Informaţii (Securitatea din Moldova) se preocupă serios de ce scriu aceştia pe internet. Comentariile anti-Voronin şi anti-PCRM sunt clasificate drept „instigare la ură”, iar mai nou aceste instituţii ale statului moldovean au început să ceară socoteală site-urilor.

    New Media Group, compania care deţine portalul de ştiri UNIMEDIA, a răspuns oficial Procuraturii Generale şi Serviciului de Informaţii şi Securitate la scrisoarea acestora de a oferi IP-urile vizitatorilor UNIMEDIA. În scrisoarea de răspuns se menţionează că „NMG nu deţine adresele IP ale comentatorilor de pe site-ul www.unimedia.md pentru perioada 20 ianuarie – 14 aprilie 2008, deoarece, în conformitate cu decizia anterioară a consiliului de conducere al NMG din 22 ianuarie 2008, adresele IP ale comentatorilor se păstrează 10 zile, după care sunt şterse automat din baza de date”.

    Iniţial, un astfel de demers a venit la compania, care a elaborat UNIMEDIA, dar care nu este proprietarul site-ului. Ulterior, la data de 15 aprilie 2008, la adresa New Media Group a parvenit un demers al Procuraturii Generale a Republicii Moldova, prin care se solicită executarea încheierii judecătorului de instrucţie a sect. Buiucani, Ion Morozan, care prevede oferirea adreselor IP şi activitatea unor comentatori de pe forumul portalului de ştiri UNIMEDIA către Serviciul de Informaţii şi Securitate. Informaţiile sunt solicitate în cadrul dosarului de verificare operativă nr. 160, pornit la 15.01.2008.

    La 21 aprilie 2008, New Media Group a răspuns oficial Procuraturii Generale şi Serviciului de Informaţii şi Securitate, în care se menţionează că NMG nu deţine adresele IP ale comentatorilor de pe site-ul www.unimedia.md pentru perioada 20 ianuarie – 14 aprilie 2008, deoarece, în conformitate cu decizia anterioară a consiliului de conducere al NMG din 22 ianuarie 2008, adresele IP ale comentatorilor se păstrează 10 zile, după care sunt şterse automat din baza de date.

    New Media Group atenţionează opinia publică că demersul Procuraturii Generale reprezintă o încercare de intimidare a comentatorilor portalului de ştiri UNIMEDIA, deoarece în mesajele postate pe site nu se conţin apeluri concrete de a pregăti sau comite infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave. […]

    New Media Group face apel către instituţiile media de a lua atitudine faţă de acest caz şi de a nu permite intimidarea cetăţenilor care îşi exprimă liber opinia şi de a preveni degradarea libertăţii de exprimare în Republica Moldova.

    UNIMEDIA face apel la vizitatorii săi să plaseze în continuare comentarii pe site, înregistrându-se în prealabil, şi să discute civilizat pe forum, respectând politica editorială.

    Cu adevărat periculoşi userii de pe UNIMEDIA: azi comentează împotriva regimului, mâine s-ar putea să voteze împotriva lui. E clar că trebuie luate măsuri! BBC România menţionează câteva precedente.

    Postul de radio Vocea Basarabiei şi redactorul şef al ziarului Timpul au fost puşi sub urmărire penală. Primul – pentru chemare la „răsturnarea ordinii constituţionale”, iar cel de-al doilea sub acuzaţia de incitare la ură.

    Codul Penal al Republicii Moldova prevede pentru astfel de infracţiuni amendă cu 5.000 de lei moldoveneşti sau închisoare până la 3 ani.

    Dar dacă tot am vorbit despre comuniştii moldoveni şi marele Lenin, se cuvine să tratăm şi aniversarea PCRMistă a celebrului revoluţionar. Veronica Russu relatează, de la ceea ce a fost o aniversare cam tristă:

    Ora 7.45. În faţa Centrului Internaţional de Expoziţii „Moldexpo” doar cîţiva poliţişti care comunică prin transmiţătorul radio şi câţiva bătrînei aşteptând cu flori în mână clipa când vor apărea liderii spirituali ai partidului de guvernămînt. E mare sărbătoare, e ziua lui Ilici… Fără să vreau îmi răsună în urechi cîntecul despre Vladimir Ilici Lenin „Vin acasă în april, / Mii de rândunici / În april, în april / S-a născut Ilici…”

    În sfîrşit a apărut şi preşedintele Vladimir Voronin, cu cîteva garoafe în mână împreună cu alţi demnitari care împărtăşesc aceleaşi idei. Păşea falnic ca un Paşa Hassan, iar în urma lui un şir de persoane toţi cu flori în mâni, ca la paradă, îndreptîndu-se încet spre monumentul lui Lenin.

    Au urmat discursurile de rigoare cum că Lenin este un exemplu pentru tineri, Lenin jil, jiv i budeti jiti şi multe alte vorbe pompoase. Ciudat, dar discursurile nu erau sustinute de aplauze. Nici speach-ul lui voronin nu a sîrnit aplauze. Doar un bătrânel se chinuia să strige cîte un „ura”, dar din păcate nu-l susţinea nimeni. Şi nici pioneri nu au fost, şi nimeni nu a cîntat ceva închinat lui Lenin. O atmosferă adormită şi pasivă.

    După ceremonia de depunere a florilor la monument, jurnalişii s-au apropiat de preşedinte asaltîndu-l cu întrebări: „de ce nu sunt pioneri”, „ce înseamnă ziua de azi pentru omenire” etc , m-am apropiat şi eu în spatele preşedintelui să aud ce spune, dar s-a apropiat un bodyguard şi mi-a zis frumos: „domnişoară, treceţi în faţa preşedintelui, lui acolo îi place, nu în spate” … Vă rog să nu credeţi cine ştie ce, pur şi simplu domnul a spus-o din motive de securitate.

    P.S. Ştiţi bancul cu „ura!”?

    Manifestaţie PCR în cinstea tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Lumea adunată strigă „Ura! Ura!”. Numai un om stă deoparte şi priveşte posac. Un miliţian se apropie de el:
    – Tovarăşe, tu de ce nu strigi „ura!”?
    – Pentru că o port în suflet.

    Print Friendly, PDF & Email

    3 COMENTARII

    1. in iarna 2005-2006, cautam informatiii despre Republica Moldova si asa am intrat un contac (nu mai stiu exact cum) cu unul dintre cei care au pus bazele sitului http://www.curaj.net/ , un site despre Republica, care, rusine mie, nu l-am mai urmarit de atunci decit foarte sporadic, deci nu pot sa va spun prea multe despre el.
      Oricum, mi se pare foarte rau ca nu se vorbeste mai deloc despre Republica Moldova in Romania, ca indiferenta este atit de mare (si din cite am inteles, este mare in ambele sensuri )
      In schimb avem http://www.greenpeace.ro/ si cunosc 1 sau 2 persoane implicate, dar nici una care ca aibe un cit de mic interes in romanii de peste Prut.

    2. Ai dreptate, Costin. Interesul societatii romanesti tinde spre zero. La noi nu se prea discuta despre ei si atunci cand se face parca nu poate fi evitata o oarecare jena. Ne este rusine sa ne aducem aminte ca mai exista romani si in afara granitelor actuale ale statului roman. Avem pesemne impresia ca este demodat, depasit, o ramasita din comportamentul „barbar” al inaintasilor, cei care s-au sacrificat pentru stat si natiune.

      Apoi exista unii better than thou care sustin nu numai ca ar trebui sa o lasam mai moale cu identitatea nationala, dar si ca n-ar fi rau sa renuntam la a-i mai considera pe basarabeni romani. Dupa acesti apostoli postmoderni, moldovenismul este o realitate pe care nici un om inteligent nu trebuie sa o ignore: a fost o vreme cand basarabenii erau romani, azi nu mai este cazul, sa depasim momentul.

      Ar mai fi si o a treia categorie, cea a lichelelor: self-centered ignorants care nu vad mai departe de propria ograda.

      Mai in gluma, mai in serios, am putea spune ca a doua categorie este alcatuita din progresisti, prima din victime ale progresistilor, iar ultima… ma rog, nu ne intereseaza. Oricum ar fi, Patrupedbun va trebui sa se ocupe si de aceasta tema mult prea neglijata. It’s the honourable thing to do.

    3. Sa nu uitam ca statuile lui Lenin au ramas pe postamente in toate orasele rusesti. Acest fapt este interesant nu doar din punct de vedere statistic, este ca si o harta a ramanerii in urma, o harta care include Belarus, Ucraina, Moldova (cu Transnistria) si Rusia. Daca aceasta din urma se infoaie datorita celor 30 de miliarde dolari care se incaseaza pe luna de pe urma petrolului si a gazului exportat, un stat cum este Republica Comunista Moldova, cu sau fara Transnistria, nu poate decat sa starneasca un fel de mila compatimitoare din partea celor ce isi mai arunca ochii asupra acelui peisaj.

      Daca ar fi vorba despre un stat viabil, ce traieste prin mijloace proprii, ai putea sa zici sau sa lasi progresistii sa o spuna ca este dreptul lor suveran sa se conduca dupa cum le taie capul. Dar cand facturile sunt platite de altii, cand se apeleaza mereu la mila scump platita a Rusiei, cand se proclama o ipotetica apartenenta la Europa, doar de dragul unor pomeni in euro, cand produsele guvernamentale si ale majoritatii publicatiilor moldovenesti sunt lamentarile despre presupuse imixtiuni si ingerinte ale singurului stat – Romania – care ar putea sa ii scoata din marasm si sa le redea demnitatea, atunci nu iti trebuie mult sa te intrebi daca nu cumva raul de care sufera este mult prea inradacinat pentru a mai putea fi extirpat.

      Comunistii moldoveni au crezut ca daca sunt la conducere, ei pot produce o inflorire economica stil Made in China concomitent cu o superioritate morala de tip URSS din anii 50 ai secolului trecut, dar nu reusesc decat sa se admire unii pe altii, atatia cati mai sunt. Datorita acestei nevoi de superioritate morala continua sa fie evocat Lenin, acel Lenin lustruit despre care toti moldovenii au fost nevoiti sa tina cont ca reper al unicitatii. Prin Lenin Rusia a rusificat comunismul, iar prin Lenin comunistii moldoveni continua rusificarea Basarabiei.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here