Vasile Ernu, noile grupuri ideologice şi capitalismul anti-uman

Cum principalul obiectiv al lui Ernu este atacarea inamicilor ideologici, el formulează un rechizitoriu intelectualilor reacţionari; ei sunt cei care au adus dezbinare in societatea românească şi au distrus solidaritatea socială. Au făcut-o„de sus în jos” într-un mod „foarte bine orchestrat” de „specialişti bine instruiţi” în băgat „zâzanie în popor”, autorii fiind „intelectuali care citesc cărţi diverse şi care se mai îndrăgostesc de unele”, grupaţi în organizaţii pe care le numeşte „noile grupuri ideologice”.

În rândul noilor grupuri ideologice, Vasile Ernu nominalizează Fundaţia Creştin-Democrată, Institutul de Studii Populare şi IICCMER. Conform ideologului CA, teologia, conservatorismul american şi anticomunismul şi-ar fi dat mâna pentru a diviza naţiunea şi a o menţine în starea de aservire faţă de capitalism şi capitalişti. Totuşi, Ernu lasă de la el în privinţa primelor două think tank-uri, considerându-le întrucâtva acceptabile în jocul democratic, ceea ce nu poate spune şi despre Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), instituţie pe care Ernu o acuză de păcatul de moarte al „propagandei” anticomuniste, adică de dogmatism şi “lipsă de idei”. În acelaşi timp, criticatacantul observă că indiferent de natura întreprinderii lor, “trădarea definitivă a intelectualilor” produce “idei care slujesc o mică elită” ce se tot îmbogăţeşte pe seama tuturor celorlalţi.

“Ideile conservatoare neoprotestante americane” au pătrus în “spaţiul pravoslav” (nici Noua Dreaptă nu ar fi putut-o spune mai bine), predicând o teologie pe stil nou, conform căreia “celui care are i se va da, chiar celui ce n-are i se va lua şi ceea ce are”. Cum i se va lua? Nu ni se spune, probabil prin statul care scade taxele şi oferă fiecăruia posibilitatea de a alege. Cine îi va lua? Moşierii de acum, capitaliştii fără chip şi intelectualii ce “predică cît de nocivi sînt pensionarii (foşti muncitori), muncitorii şi ţăranii pentru că votează prost.” Cine or fi aceşti oameni? Nu ştim, nici asta nu ni se spune, dar oare contează? Nu, trebuie să credem că ei sunt reali numai pentru că aşa ne spune Vasile Ernu, un revoluţionar de profesie descălecat din URSS la gurile Dunării pentru a salva clasa muncitoare din România de exploatarea capitalistă. Desigur, dacă lui Ernu şi celorlalţi tovarăşi le păsa câtuşi de puţin de săraci, de ţărani și de muncitori, ar fi băgat de seamă că aceştia nu sunt jefuiţi și exploataţi de clasa medie, nici de americani, nici de rămăşiţele burghezo-moşiereşti, ci tocmai de mogulii de sorginte comunistă care rezonează cu Estul şi ale căror interese sunt reprezentate de USLA-şi şi de criticatacanţi. Cum ar veni, hoţul striga „hoţul!”.

Citind textul lui Ernu, devine evidentă natura de sectă religioasă a socialismului în particular şi a stângismului în general: crezi că este aşa şi nu altfel. Faptele şi realitatea nu mai contează, doar discursul ideologic despre fapte şi realitate. Realitatea este reacţionară. Ca atare, trebuie tratată ca un duşman şi deconstruită element cu element. Dezasamblată, supusă „criticii” profesioniste a Aleşilor din rândul cărora face parte şi Ernu, realitatea reinterpretată conform „adevărului” luptei de clasă este folosită împotriva claselor duşmane ce se află în solda “capitalismului dogmatic.”

Până şi criza economică, produs direct al abandonării principiilor funcţionale ale economiei de piaţă, este redefinită în folosul ideologiei anticapitaliste. În cuvintele lui V. Ernu, datorită crizei financiare, “edificiul capitalismului dogmatic începe să scîrţie”, ceea ce “e un semn bun” pentru că ne face pe toţi ceva “mai umani.”

Cu alte cuvinte, nu om mai fi solidari ca naţie, instigaţi fiind unii împotriva altora de trădătorii intelectuali anticomunişti, dar măcar am început să urâm capitalismul şi asta e tot ceea ce contează. Această atitudine nu este nouă, ea făcând parte din ustensilele pe care le toţi socialiştii le folosesc pentru a se putea apăra de acuzațiile celor care denunţă falimentul socialismului. În Cunoaşterea inutilă, Jean Francois Revel a descris întocmai acest mecanism de apărare internalizat de ideologii de stânga: “dacă e limpede că socialismul nu salvează pe nimeni, rămâne în schimb consolarea că el, capitalismul, ne va ucide pe toţi, ceea ce pentru ideolog este esenţial.”

După această mică deviere optimistă, Ernu mai uimeşte o dată cu inventivitatea sa, prin introducerea în discuţie a dispariţiei politicului, fenomen pe care îl leagă de o noţiune relativ nouă pe care a mai menţionat-o într-un alt articol publicat pe site-ul finanţat de SPD (aşa-s socialiştii, victimişti: mănâncă fonduri din străinătate, dar se plâng că sunt presecutaţi şi ai nimănui): Glamour-Gulag.

Glamour-Gulag

Ernu este foarte mândru de această perlă pe care o numeşte, cu modestia specifică marilor conştiinţe de stânga, o “temă de meditaţie foarte bună” şi pe care o leagă de dispariţia politicului. Dispariţia politicului ar fi un fenomen ce poate fi întâlnit atât în sistemul comunist, cât şi în cel capitalist, pentru că, nu-i aşa?, nu există nici o diferenţă de substanţă între gulagul din taigaua siberiană şi cel din mall-ul din Băneasa, unde hipsterii care citesc Critic Atac se adună să-şi cumpere ţoale hippie şi şapcă proletară a la Vasile Ernu. Explicaţia criticatacantă este o colecţie de clişee şi concluzii lipsite de fundament.

Trăim ceea ce eu numesc Glamour-Gulag. Am mai scris despre acest subiect, căci e o temă de meditaţie foarte bună. E lecţia Gulagului dată de Şalamov, doar că acum capătă culorile glamourului. Într-o lume a „eticii” biologice, animale, în care doar instinctul animal e admirat, doar profitul cu orice mijloace, în care doar forţa fizică şi regulile „copacului, pietrei şi cîinelui” sînt acceptate, politicul dispare.

[…]

Sîntem din punct de vedere politic cu toţii în moarte clinică. Şi aceasta s-a întîmplat şi am înţeles în anii ZERO.

Adevărul este că numai un “intelectual” de stânga ar fi putut concepe o asemenea enormitate, legând scrierile lui Şalamov despre iadul din Kolâma de fanteziile sale anticapitaliste ce se apropie de patologic.

Societatea capitalistă nu are nimic în comun cu descrierea marxistă din textul lui Ernu. Ea nu poate fi redusă la admirarea instinctului animal şi a profitului “cu orice mijloace” şi până şi cel “născut în URSS” ştie asta.

Profitul cu orice mijloace şi decăderea în rândul animalităţii sunt consecinţele perverse ale instituirii socialismului, o orânduire ce s-a dovedit, din nou şi din nou, cu totul incapabilă de a asigura bunăstarea societăţii. Indiferent de formele pe care le-a îmbrăcat, militarizate sau nu, socialismul a adus pe termen lung numai stagnare sau decădere economică şi foamete. Mai mult, acest sistem economico-social hipercentralist, fondat pe atotputernicia unei birocraţii de stat care decide pentru toţi ce, cât şi cum trebuie să consume, dizolvă statul de drept şi duce inevitabil la instituirea unui conduceri nomenklaturiste.

În schimb, capitalismul presupune că anumite mijloace de acţiune sunt morale şi altele nu şi că forţa statului nu poate să intervină într-un domeniu pe care nu îl poate cuprinde, intelectual ori administrativ. Având la bază un sistem clar de reguli, aceleaşi pentru toţi, bogaţi sau săraci, un astfel de sistem economico-social poate fi descris în multe feluri, numai nu ca unul în care “doar instinctul animal e admirat” şi „doar profitul cu orice mijloace” contează.

Dar denaturarea gulagului din textul de pe Critic Atac este prea mare pentru a fi trecută cu vederea: nu există nici o legătură între societatea românească de astăzi şi gulag. Vasile Ernu susţine că Şalamov este unul dintre eroii lui, dar tot ceea ce scrie şi spune este o relativizare a naturii criminale a comunismului şi o aruncare în derizoriu a tragediei din lagărul comunist, o atitudine pe care Şalamov ar fi considerată dezgustătoare.

În Povestiri din Kolâma, Varlam Şalamov a descris diabolismul sistemului concentraţionar al statului sovietic după care Vasile Ernu este atât de nostalgic: un lagăr de exterminare aflat în vecinătatea fluviului Kolâma din nord-estul Asiei, Siberia extremă, un loc unde temperaturile scad cu multe zeci de grade sub 0, epuizarea fizică şi psihică este totală, iar oamenii sunt reduşi la bestii şi se dedau la furt, crime şi chiar canibalism.

În acest condiţii, este revoltător că din când în când se mai trezeşte din adormirea revoluţionară vreun criticatacant – care o duce bine-mersi în România, vede proletariatul numai la televizor, trăieşte în libertate, poartă haine de sute de Euro pe care le cumpără din magazinele de fiţe şi primeşte bani de la SPD pentru a răspândi revoluţia roşie în “spaţiul carpato-dunăreano-pontic” – să compare realitatea imperfectă în care vieţuieşte cu iadul comunist din Kolâma, cu aceea zdrobitoare manifestare a răului de care este capabil omul atunci când îşi pune în gând să fie asemenea demonilor.

Cu alte cuvinte, tot ceea ce a scris Ernu despre Glamour-Gulag este absurd şi abject, iar în faţa absurdului şi a abjectului nu putem rămâne indiferenţi: Glamour-Gulag este o insultă la adresa inteligenţei umane şi un scuipat pe morţii din Gulag, un gest de dispreţ pro-comunist faţă de suferinţa teribilă adusă pe pământ de ideologia roşie. Numai un om lipsit de simţul realităţii şi de orice urmă de moralitate, cu totul orbit de ideologie şi măcinat de ură faţă de o realitate înconjurătoare pe care nu o acceptă, dar nici pricepe, ar putea să afirme că în libertate se află tot în Gulag. Pe acest om ideologizat şi nu pe altul l-a ridiculizat George Orwell în 1984 când a pus “Libertatea este sclavie” ca moto al Partidului-stat ce conducea totalitar Oceania.

Către sfârşit, Ernu a mai făcut o afirmaţie rizibilă.

Nu politicul, nu ideologicul, nu excesul – cu toate că şi acesta poate crea mari probleme – au creat Gulag-ul, totalitarismul, dictatorii, ci tocmai lipsa acestora.

Falsitatea acestei propoziţii este evidentă oricărui om cu un minim nivel de cunoştinţe istorice sau politice. Nu lipsa politicului a înfiinţat Gulagul, ci preamărirea lui. Nu lipsa ideologiei a creat totalitarismul, ci divinizarea ei. Lagărele de exterminare şi totalitarismul sunt rezultatul direct al unui tip de politică nemaiîntâlnit până în secolul al XX-lea: politica aşa-numitelor “partide de razboi civil” (Ernst Nolte), a acelor autentice formaţiuni de luptă ţesute în jurul unor ideologii ce au avut în centrul lor ura în formă pură.

Această ură a putut ajunge la paroxism numai cu concursul intelighenţiei radicale pe care o admiră Ernu şi colegii săi întru progresism. În spatele fiecărei drame totalitare s-au aflat intelectuali puşi pe schimbarea cu forţa a întregii lumi, a purificării unei lumi imperfecte de duşmanii “obiectivi” ai naţiunii sau clasei în apărarea căreia se ridicau. După cum a arătat conservatorul tradiţionalist Richard Weaver, “ideile au consecinţe”, iar ideile criminale au consecinţe criminale. Negarea acestei realităţi nu serveşte adevărului şi foloseşte doar la scuzarea criminalilor şi pregătirea unor viitoare tragedii.

(va urma)

Print Friendly, PDF & Email

18 COMENTARII

  1. „Fiecare pas ce ne îndepărtează de proprietatea privată asupra mijloacelor de producţie şi de utilizarea banilor ne îndepărtează, deopotrivă, şi de economia raţională.”

    Ludwig von Mises

    „Dată fiind imposibilitatea clădirii şi menţinerii unei structuri a capitalului în absenţa calculului monetar, economia unei societăţi umane în regim socialist sfârşeşte prin a se reduce la proceduri gospodăreşti ultrascurte şi repetitive, cu utilizarea unui minimum de capital şi cu posibilităţi reduse de ajustare la dorinţe noi. Consecinţa este că însuşi timpul – în accepţiunea praxeologică a unei distincţii între prezent şi viitor – încetează de a mai juca vreun rol în activitatea oamenilor. Bărbaţi şi femei, în existenţa lor lipsită de capital, de pe o zi pe alta, încep să resimtă timpul asemenea fiarelor sălbatice – nu activ, ca un mijloc de planificare şi acţiune, ci în mod pasiv, ca simplă durată.

    Omenirea ca forţă teleologică în univers este, prin urmare, cu necesitate rezultatul fenomenelor inextricabil corelate care sunt calculul economic şi capitalul. Astfel, socialismul extermină, la propriu, nu doar economia şi societatea, ci şi intelectul şi spiritul uman… Conexiunea între ecologism şi socialism devine şi mai clară atunci când realizăm că ceea ce socialismul provoacă în mod neintenţionat – abolirea umanităţii ca forţă teleologică, ce adaptează natura scopurilor sale – este tocmai ţelul programului ecologist radical.

    Deoarece guvernul nu produce nimic de preţ în termenii estimărilor sociale, el nu poate decât să furnizeze bunăstare unora, sifonând resurse a căror dizlocare distruge aranjamentele economice pe care se întemeiază bunăstarea altora. Tentativele de remediere a efectelor distructive imputabile politicilor sale precedente, atunci când acestea se dovedesc aducătoare de impopularitate politică, conduc statul asistenţial spre comiterea altor acte distructive izolate, până când sfârşeşte, cu o ultimă şi crudă ironie, prin a adopta politica de distrugere integrală a societăţii şi a bunăstării umane, care este socialismul.”

    Joseph T. Salerno

  2. Pe langa a fi penibil, mai e si ticalos, textul dlui Ernu, pt ca dansul cunoaste de fapt, in mod sigur, faptele: ce inseamna o coada, ce a insemnat cu adevarat gulag, ideologie, etc. Si, pe deasupra, nici nu e o idee foarte noua:
    „socialistul radical Edouard Herriot [..]declara[..] ca, plimbandu-se sau fiind plimbat prin Ucraina la inceputul anilor ’30, n-a vazut decat oameni prosperi, fericiti, bine hraniti. In anii 1933-34, cand acest imbecil emfatic incredinta presei franceze impresiile-i neghioabe, 15 milioane de tarani ucraineni, izgoniti de pe pamanturile lor, erau deportati in Siberia; un milion erau executati pe loc; sase milioane mureau ca urmare a unei foamete provocate cu buna stiinta.”(JFRevel, pt ca tot l-ai citat, Marea Parada, Ed. Humanitas, 2002, pg 118).
    Sa ne amintim si de GBShaw.
    Excelent articol, abia astept partea 3!

  3. Eu cred ca Fascismul si Comunismul/Socialismul sunt expresii ale Raului. Iar unealta Raului (si) in cele doua „constructii” este Minciuna. De remarcat gradul de „perfectionare” a perversitatii Minciunii in cazul Comunismului, cu toate fatetele lui, de la dictatura, la curentele aparent benigne de stanga din democratiile occidentale sau de peste ocean, cu un plus de sofisticare si periculozitate in cazul celor din urma. O data cu caderea regimurilor comuniste constatam o lupta acerba de supravietuire si recastigare a pozitiilor Stangii, ba chiar mai mult, de expansiune, prin metode mascate sau nu, avand acelasi numitor comun, Minciuna. Minciuna, ca fiica a Raului. Ura discursului de stanga impotriva Dreptei,impotriva celor de dreapta, este in esenta, ura Minciunii fata de cei capabili sa o identifice, sa o deconspire si sa i se impotriveasca, indiferent de mastile si numele pe care aceasta le poarta.

  4. Există o invazie lentă, dar viguroasă, de indivizi născuţi/crescuţi pe alte meleaguri, care se aciuează prin ţări precum România, şi fac asta cu un aer de învăţători. Fenomenul prinde bine la audienţă, din cel puţin două motive:
    1 – o mulţime de oameni educaţi şi cu valori solide au preferat să plece pe alte meleaguri, mai puţin conflictogene, prin urmare se simte un vid de lideri de opinie, cu atât mai mult cu cât social media îşi adjudecă din ce în ce mai mult teren;
    2- românii (şi nu numai ei), au privit mai totdeauna cu admiraţie tot ce vine „din afară”; mai ţineţi minte tânjeala cu care ne uitam la maşini străine, exaltarea cu care achiziţionam săpunuri Fa, guma Turbo, ori pungi de plastic frumos colorate?
    Cred că individul Ernu face parte din această categorie. El s-a născut în URSS, şi are grijă să se ştie asta. Pentru tinerimea pseudo-anarhistă el ştie ce zice, pentru că a fost „acolo”, „dincolo”. El ştie de la sursă.
    Dar să nu vă închipuiţi că astfel de „talente” vin numai din Est. Avem şi indivizi/dascăli din Vest. Unul dintre ei este Sam R. Şi ce altfel de lecţii poate da el decât despre Occidentul corupt şi capitalismul distrugător. Ca şi Ernu, Sam R. publică cărţi (sic!). Spre deosebire de Ernu, el nu îşi etalează ţoalele, pentru că, venind dintr-o lume a abundenţei, el ştie să preţuiască austeritatea. Iată aici o lecţie despre capitalism: http://kingofromania.com/2011/01/22/a-very-short-history-of-capitalism/
    şi o alta în care noul Cod al Muncii nu poate fi descris decât ca un cod al sclavagismului capitalisto-americano-băsescian: http://kingofromania.com/2011/02/25/dragotescu-questions-proposed-wage-slave-law/

  5. Este pacat ca tovarasul Vaska Ernu nu va beneficia de un sejur intr-un Glamour-Gulag. Este pacat ca nu se va scula la 5 dimineata de pe scandura unde a dormit noaptea cu capul la picioarele detinutului de langa el; ca nu va pleca in mars cale de 25 de km. prin zapada mare cand afara sunt -30 Celsius cantand fericit cat il tin bojocii :

    Pe ploaie , pe ger ,
    In mars la apel !

    Este pacat ca nu va avea posibilitatea sa realizeze zi de zi , norma zilnica standard : doi metri cubi de roca granitica de concasat si de carat cu roaba la o suta de metri distanta ! ; ca , facand asta , nu va putea asculta orchestra lagarului cantandu-i asurzitor optimiste cantece patriotice . Este pacat ca, nu va sti niciodata cum este sa marsaluiesti cale de 25 de km , inapoi spre Glamour-Gulag , inapoi spre scandura primitoare , urland din timp in timp lozinca : ” De la noi-totul , noua -nimic ! ”
    Este pacat ca seara, inainte de a se culca pe scandura pe care a parasit-o dimineata , nu va recita ” rugaciunea ” : ” Natura preschimband, vom fi liberi pe pamant ”
    Este pacat ca, cei 250 de mii de detinuti morti in 20 de luni in Glamour -Gulagul Belomorcanal, nu vor avea vreodata posibilitatea , nu sa-l scuipe in ochi , ci doar sa-l priveasca in ei .

  6. Atracţia răului, fascinaţia intelectualilor şi a tinerilor pentru Stânga
    Olavo de Carvalho are si el o explicatie pentru modelul critiatacant

    Pătura intelectuală este constituită din oameni fragili, întotdeauna a fost așa. Acești oameni nu au o poziție bine definită în societate, au multe ambiții cu puține posibilități de realizare. Şi atunci un astfel de om poartă în el mult resentiment. Privește în lume și vede ceea ce lui i se pare a fi victoria celor răi, care nici măcar nu sunt neapărat atât de răi cum își închipuie el. În fața acestei revolte, văzând puterea răului în lume, el se lasă impresionat de puterea răului, iar a te lăsa impresionat de o putere ține deja de cult, înseamnă deja a cadea sub dominația lui. Atunci individul începe să intre în dialectica răului, citește Machiavelli, Nietzsche, toate alea, și încearcă să-și elaboreze revolta, fără să-și dea seama că făcând asta, e pe cale de a se transforma, el însuși, într-un instrument al diavolului. Cu cât individul este mai revoltat împotriva răului din lume, cu atât va face mai mult rău, acesta e lucrul cel mai evident.
    […]

  7. @ pentru Mihaela
    Citat nationalist din comentariul Mihaelei „Există o invazie lentă, dar viguroasă, de indivizi născuţi/crescuţi pe alte meleaguri, care se aciuează prin ţări precum România, şi fac asta cu un aer de învăţători.” Oare nu seamana comentariile de pe aceasta pagina la adresa lui Ernu cu atacurile la adresa lui Tismaneanu venite din partea ziaristilor Ziua? Doar ca acum tinta atacului este un alt „strain” 🙂

  8. @imb

    Sîntem probabil vecini (exact 63mi S pe Tpk), interpretez cele spuse de Mihaela astfel: s-au aciuat în țară oameni crescuți altundeva și dau sfaturi. V. Ernu (cum îi scrie biografia) este născut în URSS, probabil în întreaga Uniune Sovietică, nu în vreun loc anume (eu unul privesc asta ca o ironie, cu siguranță așa scrie în cartea de identitate/pașaportul său românești). La 21 de ani devine student al Universității din Iași (e probabil să ne fi ciocnit pe holuri nu odată), apoi se lansează ca scriitor român etc. Absolut nimic rău în asta, n-am de gînd să-i contest cetățenia, am avut personal mulți studenți basarabeni, nu țin minte unul să se pretindă sovietic. E drept că la „mate-info” cei veniți cu alte gînduri (cu precădere bișnița micul trafic de frontieră) nu rezistau mai mult de două semestre, hai trei… Pe la filosofie cam colcăia de exponenți fosilizați ai – cică – defunctei orînduiri 🙂 Un alt exemplu care-mi vine în minte e numitul C.K. ce și-a abandonat condiția de cocoșel galic venind să-și predice ideile altor puicuțe. Dar să trecem, la urma urmei nu împărtășesc neapărat ideea Mihaelei, asta nu-nseamnă că n-o iau în considerație. Și știți de ce? Pentru că entuziasmul pecerist era în mare criză: de idei, de lideri, de tot. Capii se reprofilaseră rapid și profitabil, rămăsese plevușca activiștilor de bloc sau mai jos, suferind de multe, în principal de alfabetizare. Trebuiau recoagulați, readuși la menirea lor de trepăduș cu propaganda la nivel de scară de bloc. E simplificat, desigur, dar probabil că veți accepta că nu-i cazul să batem apa-n piuă excesiv de mult, pe o idee care nu e prezentă nicicum în articolul dezbătut! (afară doar de – hm! – scăparea Tov.Ernu cu spațiul pravoslav 🙂 ).

    Cît privește campaniile mizere practicate de SRS la Ziua și nu numai de el și nu numai în acel ziar, nu cred că se poate face vreo comparație. Mă îndoiesc că veți putea găsi pe ILD idei similare acelora.

    P.S. Oricum, Mihaela e un comentator al ILD, ca și Dv., poziția D-sale nu ne angajează.

  9. daca pana acum traiam drama unui muribund, complacandu-ma in in postura de „cadavru viu” a la Dostoievski, acum ca am intrat in contact cu elita(adevarata !) a intelectualitatii romanesti(…aici nu putem intersecta stanga cu dreapta) simt ca renasc din propria cenusa !
    Am sa revin dupa ce depasesc tracul inerent al socului.
    Dumnezeu sa va binecuvinteze ca…existati.

    @dorel

  10. @ Pataphyl
    Sigur suntem vecini 🙂
    In legatura cu urmatoarea afirmatie: „V. Ernu (cum îi scrie biografia) este născut în URSS, probabil în întreaga Uniune Sovietică, nu în vreun loc anume (eu unul privesc asta ca o ironie, cu siguranță așa scrie în cartea de identitate/pașaportul său românești).” Dumneata ai vazut vreodata pasaportul unui moldovean care a redobandit cetatenia romana? 🙂 Probabil ca nu ai vazut. In pasapoartele romanesti a celor care redobandesc cetatenia la locul nasterii scrie MDA (adica Moldova). In buletine se specifica si localitatea plus R. Moldova, asa ca recomand evitarea unor formule ce exprima certitudine de tipul „cu siguranta scrie … „.
    Nu ma refeream la cetatenia dlui Ernu, ci la modul in care il percepeti, adica la identitatea sa … ceea ce scrieti despre studentii basarabeni nu face decat sa-mi confirme suspiciunea ca operati cu cliseele promovate de presa romaneasca si ca ii „priviti cam de sus” 🙂 Ca la Iasi vin basarabeni nepregatiti se datoreaza exclusiv criteriilor de selectie ale comisiei de selectie romanesti, care este corupta si ia mita la admiterea celor din RM. (vreau sa va spun ca studentii basarabeni nu vin de capul lor, ci sunt sponsorizati si selectati de reprezentanti ai statului roman). Lucrurile s-au mai schimbat nitel recent, dar baietii destepti din Moldova pleaca la studii in Europa sau SUA. Faptul ca practicau „bisnita” (apropo termenul este neadecvat, adica invechit pentru un aparator fervent al noului capitalismul romanesc:) nu este relevant. In SUA (daca tot suntem vecini) stiti bine ca studentii o fac pe dracu in patru ca sa faca un ban si sa-si continue studiile.

    In lipsa unor data statistice si studii serioase despre elementele ce compun elita economica, academica, si politica romaneasca, mi se pare hazardat sa facem afirmatii in legatura cu natura capitalismului romanesc (in acest sens recomand filmul lui Solomon si studiul de Eyal, Szelenyi si Townsley ca sa intelegeti la ce tip de cercetari ma refer). Bine pot sa va propun o intreaga lista bibliografica pentru a va demonstra ca nu exista cercetari sociologice serioase despre originele elitelor romanesti. In fine inteleg nemultumirea multora, dar abordarea lui Ernu nu este originala, pentru cei care cunosc literatura germana, poloneza si ceha de dupa 1991, stiu ca si acolo exista scriitori care aleg sa critice sistemul ce a rezultat din tranzitiile post-comuniste.

  11. @imb

    Salut vecine 🙂

    Cu inscripția pe actele de identitate, da, îmi amintesc bine, acronimul MDA nu se inventase încă, era URSS, primele cetățenii s-au dat devreme, am văzut acte din alea, la locul nașterii scria URSS.

    suspiciunea ca operati cu cliseele promovate de presa romaneasca

    Nu, am avut efectiv mulți studenți de peste Prut, chiar îi întrebam cum au fost selectați (era cerere mare!), rîdeau și spuneau că în general cu pile, mai ales la Komsomol; „reprezentanții” noștri la Chișinău erau evident „pe vechi” se băga un nume „de fațadă” partea operativă era asigurată „de organe”. Bineînțeles, au fost și multe alte contacte, nu numai cele de la Facultate. Apăruseră o mulțime de organizații, multe campanii oficiale sau nu, contacte de presă etc.

    Am avut evident studenți deosebiți, și-au dat și doctorate, la Iași, București sau în Vest, mulți peste Ocean. Tot de la ei știam că mulți vin fără intenția de a studia, îmi povesteau și strategia: frecvență foarte slabă dar nu nulă, act de prezență la 1 – 2 examene, așa treceau de anul I, aveau ultimatum să-și dea toate examenele pînă la jumătatea anului II, abia apoi erau exmatriculați și pierdeau bursa, evident. Între timp își rezolvau reședința și o luau de la început. Chestiuni inerente haosului ce domnea atunci, nu le zic cu nici un fel de aere de superioritate sau, Doamne ferește, răutate… Repet, mă referisem strict la anii aceia imediat după ’90, atunci a aterizat și V. Ernu la Iași, pe cal… roșu, cum s-a văzut mai apoi.

    Înțeleg că paragraful final nu mi-e adresat. Considerațiile făcute la @2 se refereau punctual la două „elite”: prima dintre ele, cea de la Facultatea de (pe atunci) Istorie-Filosofie, plină de propagandiști „de la Socialism (cică) Științific, mulți fondatori în anii mineriadelor ai filialelor Vetrei Românești, Partidului Laburist, filialelor lui Vadim etc. etc. A doua „elită” e a mișcării comuniste, rămasă cu „baza”… bazei, fără vîrfuri din eșaloanele de sus, reorientate rapid.

    Despre elitele menționate (politică, academică, economică), desigur că putem discuta, dar nu în acest context, legat strict de intoxicările grupului Ernu, personaj cu veleități ce-i depășesc cu mult competențele.

  12. @ imb
    Comentariul meu se referea strict la Ernu şi alţii ca el. Personal, văd în indivizi ca el o tipologie. Nicidecum nu cred că influenţa lor, mai mare sau mai mica asupra publicului românesc, determină cursul istoriei româneşti. Şi nici nu cred că e singura tipologie de străini în România. Există şi alte categorii, pentru care am toată admiraţia.
    Altfel, consider că românii îşi scriu singuri istoria, într-o măsură mai mare decât le place să creadă.
    În altă ordine de idei, după mintea mea, comentariul meu era politicos şi exprima o opinie personală. Dacă asta vă duce cu gândul la „atacurile” din Ziua şi la limbajul sub-standard cultivat acolo, deduc din comentariul dumneavoastră că orice opinie care nu vă satisface convingerile proprii poartă pecetea „-ism”-elor negative. Nici măcar nu v-aţi obosit să-mi combateţi argumentele, pentru că aveţi o colecţie de etichete la îndemână, care vă face munca de forumist mai uşoară.

  13. @ Pataphyl
    Observaţia dumneavoastră este corectă, cu singura menţiune (şi aici recunosc că exprimarea mea nu a fost suficient de clară, se pare) că indivizii respectivi îşi permit să joace pe dascălii tocmai pentru că există un public avid pentru a înghiţi astfel de „lecţii”. Nu „străinul” e de vină, ci românul verde, care e debusolat şi ar înghiţi orice e „-contra”. Există mulţi români care joacă rolul de dascăl dar n-au aşa mare priză tocmai pentru ca le lipseşte sclipiciul „de dincolo” (indiferent dacă acest „dincolo” vine din Vest sau din Est). Am spus „ţări precum România”, pentru că, prin călătoriile mele, am observat că fenomenul este universal, se regăseşte şi pe alte meleaguri, este eterna fascinaţie pentru ceea ce nu-ţi este eccesibil (străinătatea, care oricând pare că o duce mai bine ca tine). Am auzit francezi spunând „ah, numai în Franţa se poate întâmpla asta!”, aşa cum am auzit români, americani, germani, britanici, italieni, spanioli (etc.) folosind acelaşi „argument”.

  14. @Mihaela:
    Binevenite explicatiile de la comentariile anterioare! Nu stiu de ce Akismet-ul a dirijat comentariile in folderul Spam de unde le-am scos. Daca se mai intampla sa nu vezi comentariile dupa trimitere, trebuie sa ai putina rabdare pana cand unul dintre Administratori va corecta situatia creata.

  15. Mihaela @13. ” Romanii isi scriu singuri istoria , intr-o masura mai mare decat le place sa creada ” . Frumos si adevarat spus, subscriu !

  16. „Profitul cu orice mijloace şi decăderea în rândul animalităţii sunt consecinţele perverse ale instituirii socialismului, o orânduire ce s-a dovedit, din nou şi din nou, cu totul incapabilă de a asigura bunăstarea societăţii.”

    you guyz are full of shit, what about the capitalist profit motvie?
    I wrote in english, umad?
    srsly now, I’ll do some research on your views, maybe I’ll change my mind and join you. or maybe I will fight you, we’ll see

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here