de Constantin P. Cavafy (1904)

De ce ne-am strîns cu toții în Piață?

Astăzi vin Barbarii.

De ce e liniște în Senat?
De ce stau Senatorii așezați, de ce nu mai fac legi?

Pentru că astăzi vor sosi Barbarii.
Ce legi ar mai putea da Senatorii astăzi?
Cînd vor sosi Barbarii, vor face ei înșiși legea.

De ce s-a ridicat împăratul nostru din pat aşa devreme,
de ce a traversat orașul înspre poarta cea mare,
de ce s-a așezat cu coroana de aur, solemn pe tron acolo?

Pentru că astăzi vor sosi Barbarii.
Și împăratul stă să-l întîmpine
pe conducătorul lor. Într-adevăr, s-a pregătit
să îi ofere un pergament. A scris acolo
numeroase demnități, nume și titluri.

De ce poartă consulii şi pretorul
astăzi togi brodate cu fir roșu,
de ce au atîtea brăţări cu ametiste
şi inele bătute cu strălucitoare smaralde,
de ce poartă astăzi toiage scumpe,
atît de frumos lucrate în argint și os?

Pentru că astăzi vor sosi Barbarii;
şi astfel de lucruri le iau ochii Barbarilor.

De ce n-au mai venit vrednicii noștri oratori, ca de obicei,
să ne încînte cu discursuri, să-și spună opinia?

Pentru că astăzi vor sosi Barbarii;
şi ei nu gustă elocința, îi plictisesc declamaţiile.

De ce brusc Piața e cuprinsă de nelinişte,
de confuzie? (Cît de serioase au devenit feţele oamenilor.)
De ce se golesc străzile şi pieţele cu așa iuțeală,
de ce grăbesc cu toții pasul spre case adînciți în gînduri?

Pentru că se lasă noaptea – și Barbarii nu au mai venit.
Și unii care s-au întors de la hotare
spun ca nu se mai vede nici urmă de Barbari.
Şi acum, ce va fi cu noi, fără Barbari?
Acești oameni ar fi fost un fel de soluţie.

Print Friendly, PDF & Email

3 COMENTARII


  1. Barbarzyńcy
    Idą barbarzyńcy, idą barbarzyńcy
    Ich smród zatruje miasta całej Europy
    Idą barbarzyńcy, idą barbarzyńcy
    Rozgrabią Rzym ich łapska, roztratują stopy
    Lecz wielu twierdzi, że to tylko plotka
    Pod ich rządami można żyć – to też są ludzie
    A ich prostota zdrowa, konopna i rumiana
    Ożywi Rzym tonący w lenistwie i nudzie
    Idą barbarzyńcy, nikt ich nie pokona
    Chcą świat antyczny mieczem aż do trzewi przeryć
    Ryk ich budzi grozę, cuchną ich imiona,
    Atylla, Odoaker, Witigez, Genzeryk.
    A w Rzymie nie chcą wiedzieć, który z nich się zbliża
    Ospałej myśli nic już nie porwie do buntu
    Wiec trawią dni i noce na biustach kurtyzan
    Lub piszą podręczniki miłosnego kunsztu
    Idą barbarzyńcy straszni, skośnoocy
    Chęć walki prędko mdleje na odgłos ich kroków
    Nie ma co się bronić, zewsząd brak pomocy
    A przecież zawsze lepszy od wojny jest pokój
    Więc pieśćmy uszy dźwiękiem eleganckich wierszy
    Lub wierzmy w duchy, czary i różdżki magiczne
    W mądrości wschodnie wgryźmy się albo powiększmy
    Adeptów astrologii zgromadzenia liczne
    Tak właśnie my, Rzymianie, spoglądajmy w gwiazdy
    Tam swój horoskop może znaleźć nasze plemię
    Niebieskie konstelacje niechaj tropi każdy
    Kto nie chce dzisiaj patrzeć na zhańbiona ziemię
    Barbarii
    Vin barbarii, vin barbarii
    Duhoarea lor otrăvește oraşele prin toată Europa
    Vin barbarii, vin barbarii
    Pradă Roma cu labele lor, o calcă în picioare
    Dar mulţi susţin că nu-i decât un zvon
    Sub stăpânirea lor, poţi să trăieşti – și ei sunt oameni
    Şi simplitatea lor sănătoasă, cânepie, rumenă
    Va înviora Roma, cufundată în lene şi plictis
    Vin barbarii, nimeni nu îi înfrânge,
    Ei vor, cu sabia, să spintece lumea antică până în măruntaie,
    Urletul lor trezeşte groază, numele lor au miros,
    Attila, Ottokar, Vitiges, Ginseric.
    Dar la Roma, nimeni nu vrea să știe care din aceștia se apropie
    Gândirea toropită nimeni nu o mai ridică la luptă
    Deci, se ospătează zile şi nopţi, pe pieptul curtezanelor,
    Sau scriu cărți de învățătură despre arta iubirii
    Vin barbarii îngrozitori, cu ochii pieziși
    Orice poftă de a lupta leșină curând, la auzul paşilor lor
    Nu are rost să ne apărăm, nicăieri nici un ajutor,
    Iar pacea e întotdeauna mai bună decât războiul
    Deci să ne mângâiem urechea cu sunetul de versuri elegante
    Sau să credem în strigoi, farmece şi baghete magice
    Cu înţelepciuni răsăsritene să ne molipsim, sau să mărim
    Multele adunări ale celor ce urmează astrologia
    Așadar noi, romanii, să privim la stele
    Acolo, tribul nostru își poate găsi zodia
    Să bântuie prin constelaţii albastre
    Tot cel ce nu vrea astăzi să privească pământul pângărit.
    Versuri: Jerzy Czech,
    Muzica: Przemysław Gintrowski

  2. Sunt atat de putini la meterezele unor ziduri pe care, treptat-treptat, le acopera nisipurile desertului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here