În ianuarie 2014, Centrul editorial patriarhal „Lavra Sfânta Troiță” (Sviato-Troițki) publica un calendar biografic și omagial dedicat lui Iosif Vissarionovici Stalin, cel mai mare persecutor al Bisericii Ortodoxe Ruse și cel mai mare ucigaș de creștini ortodocși ruși din istorie. Zeci de milioane de morți.

„Calendarul „Patriarho-Stalinist” este mărturia faptului că legătura dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Stalin (“Conducătorul Așezat de Dumnezeu”) a fost și este apropiată de sacru”, scria despre calendar site-ul radioului Ecoul Moscovei.

Am scris, la acea vreme, despre gestul aparent nebunesc al Patriarhiei. Biserica Ortodoxă Rusă este total subordonată guvernului Putin, iar ideologia de stat este o formă de național-bolșevism, din care ortodoxia este doar o componentă decorativă și golită de sens, „purificată de elementele occidentale”, alături de nazism și comunism (mai multe în articol).

La mai puțin de două ore de la publicarea articolului de pe ILD, un admirator al național-bolșevismului, al lui Vladimir Putin și al lui Stalin, și un apropiat al lui Vasile Ernu (detalii despre ambii, aici), a publicat o știre care anunța că directorul Tipografiei Patriarhale a fost concediat pentru că a tipărit calendarul dedicat lui Stalin. La fix 2 minute după ce a publicat știrea pe mesager.net, autorul a lăsat un comentariu cu linkul pe ILD, ca să ne înștiințeze că eroarea a fost penalizată și că Patriarhia Rusă este foarte critică față de Stalin:

„Reprezentanţii Patriarhiei Ruse s-au pronunţat critic la adresa personalităţii lui Stalin. Astfel, în anul 2010, egumenul Filip, adjunctul şefului Departamentului pentru Relaţii Bisericeşti Externe a declarat că „în timpul lui Stalin a fost creată o maşinărie inumană, care nu poate avea niciun fel de justificare”, scrie acesta.

Directorul concediat în ianuarie nu a rămas foarte mult pe drumuri.

În septembire 2014, centrul editorial al Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Ruse a scos deja în vânzare ediția din 2015 a calendarului omagial dedicat lui Iosif Stalin, îmbunătățită și în culori.

P.S. Articolul lui Racu a fost publicat pe mesager.net, un site filorus pe care sunt promovați, alături de Racu, Călin Georgescu și Ovidiu Hurduzeu, antioccidentali și filoruși entuziaști (aici și aici).

update- un comentariu de Dan Nicu:

Înainte să fie ucigaş de zeci de milioane de ortodocşi ruşi, a fost un seminarist „rebel”, apoi pungaş de drept comun şi, ulterior, un hoţ, bandit şi jefuitor la drumul mare pentru a completa fondurile fracţiunii „bolşevice”, în fapt minoritare, maximalist-revoluţionare, din Partidul Social Democrat Muncitoresc Rus, creată de Ulianov în 1903 la congresul de la Stockholm prin fraudă şi înşelăciune. Înainte să semene moarte, ca fost comisar norodnic al naţionalităţilor după lovitura de stat din 7 noiembrie 1917, printre popoarele mai mici sau mai mari din imperiul ruso-sovietic, inclusiv propriul lui popor georgian, a fost un ucigaş de oameni înstăriţi pe drumurile prăfuite ale Georgiei, Armeniei şi Azerbaidjanului – Transcaucazia. Poliţia secretă ţaristă, ca şi jandarmeria, au fost mai umane decât tot ce-a creat el apoi, abţinându-se de la a-i trage un glonte în piept şi altul în figură, conform celebrei sale butade care încă nu exista, avea s-o inventeze el mai târziu: „Ai un om – ai o problemă. Dispare omul – dispare problema”. Istoria poate să nu suporte modul verbal condiţional-optativ, dar ceea ce face azi regimul Putin face parte din realitatea zilei de astăzi. Este greţos de suprarealist, creează, pentru oricine cunoaşte istoria, o senzaţie de întoarcere inevitabilă în cea mai oribilă cloacă a umanităţii – prima jumătate a secolului XX.