FUNDATIA IOAN BARBUS

De la bluegrass la Bach – Chris Thile la mandolină

M-am întors acasă de la un concert cu totul special. Am mers la invitația unui bun prieten, neștiind nimic despre solist.

M-am întors acasă convertit: mandolina este un instrument magic în mâinile lui Chris Thile.

J. S. Bach s-a întâlnit peste secole cu un interpret extraordinar, la un instrument foarte improbabil pentru opera sa. Thile este la origine un mare iubitor de bluegrass, pe care îl cântă cu simțire și tehnică impecabile. Dar Bach… și la acest nivel… nu are rost să abuzez de superlative. Mai bine ascultați.

Prima piesă este înregistrarea completă a sonatei nr. 1 în G minor pentru vioară.
Apoi urmează un interviu cu Chris Thile.
În final îl ascultăm improvizând cu grupul lui Mark O’Connor, pe fondul piesei „In the cluster blues”.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Emil Borcean

Emil Borcean

4 comentarii

  1. Ioana Hincu
    26 octombrie 2013

    Emil, exista multe feluri de a reinterpreta instrumental muzica. Dar si de a o reinterpreta prin fuziune intre genuri. Nici unele nu-s de lepadat ( prea multe prejudecati avem).

    La finalul acestui link ai cateva exemple (Bach, Mozart, Bizet) de reinterpretare atat instrumental cat si prin fuziune de gen (niste supermuzicieni de formatie clasica) deloc de neglijat – motivul pentru care eu cred ca nu trebuie neglijate/discreditate/pre-judecate aceste reinterpretari, il gasesti in text:
    http://ihincu.wordpress.com/2011/10/22/muzica-e-de-la-dumnezeu-nu-ne-tragem-din-maimute/

  2. emil borcean
    26 octombrie 2013

    Da, Ioana. Faine si exemplele din postarea ta. Eu inceput sa ciulesc urechea la reinterpretari cand, in urma cu multi ani, am dat de un disc cu Swingle Sisters:

  3. ioana h
    26 octombrie 2013

    Ei, eu am inceput s-o ciulesc de mica, de pe vremea lu’ Ceausescu, atunci cand raposatul Iosif Sava ( care a facut un lucru bun cu Serata muzicala tv, dar avea limitele lui) vorbea despre jazz si alte genuri populare, ca despre „teritoriile periferice, nedenmne ale muzicii” prin comparatie cu muzica culta. Nu am fost catusi de putin de acord cu el, desi eram copil si studiam/interpretam ( scoala de muzica) exclusiv muzica culta ( pentru care, sa ne-ntelegem, nu mi s-a diminuat catusi de putin apetitul, si fata de care am un atasament netulburat si voi muri cu el). Insa, afirmatia lui mi s-a parut de o aroganta si obtuzitate nepermise unui om de cultura. Asa ca, la ba din contra :), de atunci incoace tot descopar teritorii noi ( de fapt altii le descopera, eu doar iau act de ce descopera/creeaza ei). Si nu ma limitez la jazz si subgenurile lui ( cei care o fac, sufera si ei de o oarecare obtuzitate; la unii e si snobism). Nu sunt de neglijat nici popul, nici rockul, nici muzica alternativa sau ceea ce se numeste easy listening. In materie de muzica, nimic nu e de neglijat si de pre-judecat, totul e de ascultat si de „adoptat” functie de cat de placut suna urechii personale.

  4. Transsylvania Phoenix
    26 octombrie 2013

    Ca venii vorba de bluegrass…melodia mea favorita interpretata de cei mai mari muzicieni ai genului: Alison Krauss + Union Station – „Choctaw Hayride”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian