Dorit a fi apogeul acțiunii politice a USL care să facă uitată încercarea de lovitură de stat de anul trecut, vizita oficială în Statele Unite a premierului României s-a produs fără niciun rezultat concret, fiind doar un prilej de frenezie și efervescență propagandistică pentru slugile mediatice ale caracatiței puterii, în special Televiziunea Română, România TV, Realitatea TV și Antena 3.

Victor Ponta a mers în SUA doar ca să-și plimbe fizicul și să rânjească la camerele de luat vederi ale acelorași vectori media, cu speranța de a mai obține un atu în lupta politică pentru supremație în USL. Pe scurt, vizita a fost o frecție la picior de lemn în ceea ce privește relațiile bilaterale româno-americane la nivel politic, economic, cultural sau de altă natură. Tot ce s-a urmărit a fost ținta internă, Ponta găsind un prilej de narcotizare a electoratului dezamăgit de guvernarea USL și o concentrare a interesului asupra sa.

Dacă vrem să vedem cum s-a produs acest eșec politic, trebuie să analizăm premisele și intențiile vizitei față de rezultatele sau efectele ei, lăsând la o parte ambițiile adolescentine ale veșnic imaturului Ponta concretizate în meciul de baschet în compania lui Ghiță Mureșan. Totuși, n-ar trebui să exagerez, poate că există intelectuali rasați capabili să găsească un prilej de extaz extetic în lipăitul picioarelor premierului și nu aș vrea ca ei să piardă o șansa de ocupare a altor funcții în aparatul de stat, dacă s-ar putea chiar mai departe de Pretoria.

Premisa numărul unu: Victor Ponta s-a dus în America la cererea sa. Efectul narcisistic al mult-lăudatei întâlniri cu Vicepresedintele Joe Biden s-a volatilizat joi, 24 octombrie, când presa a fost informată despre convorbirea telefonică pe care a solicitat-o același politician american lui Traian Băsescu. Când America vrea să discute probleme de prim rang cu un partener serios, atunci Casa Albă sună la Cotroceni și nu dă doi bani pe Palatul Victoria. O astfel de gălușcă este greu de înghițit și mai ales de acceptat de geambașii ipocriziei USL-ase și de aceea nici n-o să vedem scântei de ironie sau evaluări la rece din partea ziariștilor, a comentatorilor politici sau a politicienilor aflați oficial sau neoficial în siajul puterii.

Totuși, spre deosebire de vizita lui Crin Antonescu în America despre care nu se știe nimic, vizita lui Ponta a fost în centrul interesului presei de la noi.

Premisa numărul doi: Victor Ponta s-a dus în America în interesul României. Nimic mai fals, premierul a vizitat Washingtonul în interes personal, punct. Scena a fost iluminată din când în când de reflectoarele diplomației, dar altfel nici nu se putea, era vorba despre o vizită oficială, dar subiectele pe care le-a discutat Victor Ponta cu ziariștii s-au învârtit în jurul lui Traian Băsescu, inamicului său politic declarat pentru a coagula electoratul USL. De aici rezultă și un posibil răspuns cu privire la scopul ascuns al vizitei: premierul României avea nevoie de o vizită în capitala americană pentru a se declara – neoficial – candidat la președinție printr-un atac în rafale asupra lui Băsescu. Ilie Sârbu, socrul lui Victor Ponta a și spus-o, evident că doar cu titlu de părere personală.

Premisa numărul trei: Victor Ponta s-a dus în America pe post de premier, dar ar fi vrut să fie privit ca un cvasi-președinte. Pentru aceasta s-a lucrat cu febrilitate, mobilizându-se resurse bănești și oameni din structurile Ministerului de Externe. Lui Victor Ponta i s-au făcut toate poftele pentru a-și mai agăța o fotografie pe pagina de Facebook, dar nu s-a reușit marea performanță, adică o întâlnire cât de scurtă și neoficială cu Președintele Barack Hussein Obama. Deh, nu poți să-i ceri lui Corlățean să te facă și frumos politic, și deștept dar și egalul lui Number One, vorba lui Oprah. Ar fi interesant de știut cât a costat această fanfaronadă inutilă a primului plagiator al țării și al lumii.

Joe Biden este Democrat dar și un prieten politic al României, iar în politică primează interesele statului pe care-l reprezinți. Anul trecut Victor Ponta a respins „imixtiunea” țărilor occidentale, inclusiv a SUA, care se opuneau loviturii de stat. Anul acesta Victor Ponta s-a dus în Statele Unite repetând mantra USL-așă că practic Traian Băsescu a fost demis de popor, că locatarul Palatului Cotroceni este tolerat doar prin prisma hotărîrii Curții Constituționale și nu mai are autoritate morală să vorbească ca Președinte al României. Concluzia nu ar fi alta decât că în fruntea republicii s-ar afla de fapt premierul, adică Victor Ponta, ales al unei coaliții votată de 70% dintre cetățenii care s-au prezentat la urne.

Ce nu poate să înțeleagă Ponta și grupul din jurul său este că democrația începe la urnele de vot, dar se concretizează în respect pentru lege și pe echilibrul puterilor în stat. Dacă mergi în America și spui că președintele ales al țării tale nu mai este președinte că așa vor mușchii tăi, atunci ar trebui să înțelegi că Unchiul Sam a avut și are remedii pentru incultura democratică, lucru care s-a văzut în cazul procurorului Lucian Papici.

Premisa numărul patru: Victor Ponta voia să îl înlocuiască pe Traian Băsescu la Consiliul European ca un corolar al unei vizite în capitala celui mai puternic stat din lume. Oprindu-se la Bruxelles din călătoria dinspre Statele Unite, Victor-Viorel Ponta voia să dea o mai mare greutate insistenței sale de a reprezenta România la Consiliul European, doar refuzul ferm al președintelui Traian Băsescu reușind să-i potolească ambițiile. E din ce în ce mai evident că funcția de premier nu-i mai ajunge lui Victor Ponta și că a început să-și dea seamă de greșeala strategică pe care a făcut-o promițând că-l va sprijini pe Crin Antonescu la alegerile de anul viitor. Conducătorul PNL este cel mai imprevizibil personaj de pe scena politică românească, ros și el de ambiție, dar și plin de resurse în ceea ce privește loviturile pe la spate dacă își vede amenințată poziția de candidat la fotoliul prezidențial.

Poziția lui Crin Antonescu este întărită artificial de PDL-ul lui Vasile Blaga care se arată mai dispus de colaborare cu PNL decât pentru a se uni cu alte formațiuni de dreapta. În acest moment PNL are candidat la prezidentile iar partenerul PSD-ist nu știe cum să facă să îl propună pe Victor Ponta. Dragostea dintâi dintre premier și președintele senatului a dispărut, între cei doi se duce de câtva timp o luptă de uzură și fiecare caută să își întărească propriile partide cu transfugi politici din PP-DD sau să coopteze și subordoneze PDL. La partidul lui Blaga, șobolanii roșii vor să adauge la trădarea de tip Frunzăverde de anul trecut și un simbolic pupat al papucului unui dezaxat mental, doar pentru a intra la masa bogată a resurselor statului.

Concluzie: Victor Ponta revine la București nici mai puternic și nici mai prezentabil din punct de vedere politic. Spre deosebire de vizita în China unde a plecat plin de avânt și bucurie, premierul s-a dus pe pământ american cu o teamă în suflet de care a vrut să se elibereze cu orice preț, dar fără a-și schimba modul de gândire sau comportamentul. Victor Ponta a băut apă din Dâmbovița pe axa București-Washington-Bruxelles, el nereușind să depășească intențiile grupurilor mafiote sau de putere pe care le reprezintă.

Pentru diverse acte de corupție în jurul lui Victor Ponta cad miniștri, secretari de stat, vice-președinți de consilii județene, consilieri ai miniștrilor și alți funcționari superiori dar nimic nu-l atinge pe primul-ministru. Popularitatea sa și a PSD-ului s-a mărit în defavoarea PNL pe fondul lipsei de reacție a acelor partide și a acelor politicieni care s-au declarat a fi de dreapta. Văzând că liberalii pot recurge la ajutorul lui Vasile Blaga, PSD-istii își crează o alternativă atât racolând politicieni de vânzare, dar și deferind justiției pe colegii liberali.

Victor Ponta se va avânta în cursa pentru Cotroceni în primul rând din cauza că îi este frică de posibilitatea ca PSD-ul să îl arunce peste bord în cazul în care nu și-ar dori să câștige prima slujbă în stat. Se știe că baronii PSD-iști nu iartă pe cel slab sau pe cel care le înșeală așteptările, iar perspectiva de a-l avea ca președinte pe Crin Antonescu nu mai entuziasmează pe nimeni în partidul de suflet al lui Ion Ilici Iliescu. Un alt motiv pentru candidatura la președinție a lui Victor Ponta este și teama actualului prim-ministru de o criză politică în urma căreia nu ar mai fi numit ca șef al guvernului de către amicul Crin Antonescu.

Se vede că USL-ul a slăbit motoarele revizuirii Constituției, Crin Antonescu trezindu-se din somn și dându-și seama că funcția de președinte trebuie să aibă niște pârghii de putere. În același timp și-a dat seama și Victor Ponta de jocul egocentric al președintelui liberal și probabil că a evaluat și posibilitatea de a nu se mai bucura de bunăvoința și încrederea sa. Victor Ponta și-a spus că peisajul politic poate să se schimbe și de aceea ar trebui să se pună la adăpost pe singura funcție în stat care-i garantează imunitatea în cazul pierderii conducerii partidului său în cazul în care o altă forță politică de la putere – în special liberalii – ar dori să îl acuze de plagiat și să ia măsurile legale în acest sens.

Dacă lui Crin Antonescu îi place să se erijeze în forță de opoziție, tot așa îi place și lui Victor Ponta să se dezangajeze de răspunderea guvernului pe care-l conduce. Cu un procentaj al șomajului mai mare decât în momentul de maxim al crizei, cu un minim al investițiilor străine, cu privatizări nereușite și cu scandal, cu o situație catastrofală a intrărilor la buget și cu perspectiva altor nereușite pe planul reformei administrative, lui Victor Ponta îi surâde intrarea în cursa prezidențială de anul viitor. Pentru aceasta ar face orice și ar trece peste oricine, numai să îi iasă mișcarea.

Doar din această ultimă perspectivă căpăta sens vizita în Statele Unite. A fost un moment al adevărului pe care Victor Ponta nu-l poate spune public: USL este mort și nu-l plâng nici părinții nici rudele.

Le Roi Est Mort, Vive Le Roi, adică PSD-Ponta!