Legea-lui-Crin (I) Dezinteresul față de tradiția democratică a României

În ultimele zile, în contextul interzicerii manifestărilor şi simbolurilor extremiste, au apărut reacții care anunță „sfârşitul democraţiei” şi „revenirea la stalinism”. În același timp, multe comentarii nu apără principiile democraţiei tradiţionale, ci mai degrabă încearcă să impună ideea că Mişcarea Legionară a dominat rezistenţa anticomunistă. Asistăm, se pare, la resuscitarea unor eforturi mai vechi de a elimina din istoria ţării amintirea liderilor democrați care s-au împotrivit atât regimului antonescian, cât și celui comunist, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Dinu și Gheorghe Brătianu şi alţii. În ultimii 70 de ani, astfel de eforturi au fost reciclate și rebrănduite în mod frecvent și inventiv. Dacă până acum câţiva ani a fost negat rolul partidelor istorice şi al liderilor acestora în lupta împotriva fascismului, de această dată este diminuat sau ignorat cu desăvârşire şi rolul lor în rezistenţa anticomunistă.

Se prelungeşte lista previziunilor ILD care sunt pe cale să se împlinească. Începem să vedem rezultatele păguboase ale modului conflictual şi incompetent în care a fost gestionat trecutul recent după 2012, mai ales de către Guvern şi IICCMER (dar şi de către alţi actori).

Nu demult a fost promulgată Legea-lui-Crin, care va ameliora OU 31/2002, privind „interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii”. În sfârşit, măsurile se vor  aplica şi în mediile de comunicare electronice, aşa că avem speranţe că nu vom mai fi nevoiţi să citim toate mârlăniile antisemite de pe forumuri. Vreau să cred că penalităţile vor fi disuasive atunci când redacţiile nu îşi fac datoria.

Normal ar fi ca legi de acest fel să nu fie necesare. Economistul american Walter Williams spune că „prima linie de apărare a unei societăţi civilizate nu sunt legea, poliţia şi tribunalele, ci obiceiurile, tradiţiile, regulile de etichetă şi valorile morale”. Orice român ar trebui să se poarte cuviincios şi să respecte principii morale care sunt în mod natural incompatibile cu xenofobia, antisemitismul, fascismul sau rasismul, şi asta nu de frica judecătorului sau a poliţistului. Din păcate, în lipsa unei infrastructuri morale solide, ajungem să facem legi pentru a reglementa ceea ce bunul simţ, familia, şcoala şi comunitatea nu au controlat la timp.

În orice caz, legea nu poate substitui educaţia şi morala prea multă vreme. După cum vedem în ţări ca Franţa, Germania, Suedia sau Belgia, existenţa legilor de acest fel nu a eliminat numaidecât problemele. Antisemitismul e în floare şi ideile extremiste prosperă şi acolo unde reglementările au fost introduse în mod mai credibil decât la noi şi unde există o experienţă îndelungată în aplicarea lor.

La manifestaţia de pomină din 26 ianuarie 2014 de la Paris, participanţii au scandat „Evreule, cară-te, Franța nu e a ta!”, „Şoah-ananas”, Faurisson are dreptate, camerele de gazare sunt o aiureală!”

Mai mult, în ultimul timp aceste reglementări sunt văzute ca o formă de cenzură, încălcarea lor fiind privită de capetele înfierbântate, de stânga şi de dreapta, de la neobolşevici la fascişti şi islamişti, ca o binevenită contestare a establishmentului vestic. Aşadar, dacă eforturile de combatere a fascismului, rasismului şi antisemitismului vor rămâne la argumentele judecătorului şi poliţistului şi nu se vor atinge chestiuni mai profunde, de natură morală (şi chiar spirituală), situaţia se va înrăutăţi şi vor apărea conflicte.

E păcat că mulţi din cei care investesc energie în promovarea şi aplicarea legilor menite să prevină extremismele elimină din discuţie planul moral. Ceea ce vor ei, de fapt, este tocmai să încurajeze o atitudine morală, însă cum nu acceptă că există adevăr moral, sunt nevoiţi să se mărginească la promovarea unor reglementări care, prin natura lor, în cazul fericit în care sunt bine făcute, nu pot decât să interzică sau să impună un anumit comportament. Nu şi o atitudine morală. Ori, exaltarea extremismelor la care asistăm acum este o în primul rând rodul analfabetismului şi relativismului moral şi doar apoi consecinţa unor legi mediocre.

Corupţii, ipocriţii şi papagalii se dau mari antifascişti

„… erau acolo (la ICR – n. red.) persoane care au făcut deseori declaraţii şi au exprimt opinii anti-româneşti, chiar fasciste. Nu exagerez, pentru că dacă vă uitaţi la domunul Mihăieş (fost vicepresedinte al ICR – n.red.), care e de extrema-dreaptă, este un fascist bătrân, aşa, că nu credeam că mai există neo-nazişti în Europa, uite există şi în România.”

Victor Ponta.

Legea iniţiată de Crin Antonescu şi de colegii deputaţi Andrei Gerea (ex-PNL) şi Adrian George Scutaru (fost corespondent de presă la Moscova, fost consilier al lui Klaus Iohannis, actualmente cercetat pentru corupţie) a fost votată de către un Parlament care are mai degrabă reputaţia unui grup de penali, decât a unei instituții de politicieni serioşi, a căror poziţie antifascistă să fie asumată şi matură.

Legiuitorii nu par a stăpâni conţinutul problemei. Nu li s-a părut important şi nu au ştiut să poarte cu publicul un dialog serios şi cuprinzător asupra necesităţii legii. Dacă voiau cu adevărat să fie credibili şi să preîntâmpine antisemitismul, xenofobia şi fascismul, aleşii noştri ar fi trebuit să arate în mod constant fermitate faţă de astfel de manifestări. Ei însă s-au referit la fascism ca să îl compare cu regimul Băsescu sau ca să îi eticheteze pe intelectualii incomozi pentru PSD, ca Horia Roman Patapievici sau Mircea Mihăieş.

„Datele istorice arată că la Iaşi au fost omorâţi 24 de cetăţeni români de origine evreiască de soldaţii din armata germană (…) Nu au participat soldaţi români. Este un lucru lâmurit istoric”,

Dan Şova

„Eu înţeleg că finanţele mondiale sunt conduse de anumiţi perciunaţi, dar vreau să ştiu care e avantajul meu ca ţară”.

Mădălin Voicu

 

Panseurile antisemite ale mărimilor PSD, ca Dan Şova sau Mădălin Voicu, au fost taxate de formă. Dan Şova a fost „penalizat” cu o călătorie de studii la Muzeul Holocaustului şi Mădălin Voicu este noul nostru consul la Bonn, ca să nu ne mai aducem aminte şi că, în 2012, USL-ul lui Victor Ponta, Crin Antonescu şi Klaus Iohannis a încheiat un vestit protocol cu Mircea Dogaru, un mare admirator al lui Ion Antonescu şi al lui Alexander Dughin. (Protocolul prevedea între altele desfiinţarea CCR, ANI şi DNA, şi nu ţin minte ca actualul preşedinte să se fi delimitat public de acel document.)

PSD şi PNL au ratat nenumărate ocazii de a manifesta public respect pentru marile figuri politice care s-au opus regimului lui Antonescu în România, ca Iuliu Maniu, Ion Mihalache sau Dinu și Gheorghe Brătianu.  De altfel, şi IICCMER, controlat tot de tandemul PSD/PNL, e lovit de amnezie şi aminteşte rarissim de personalităţile democrate care au dominat şi inspirat atât opoziţia faţă de Ion Antonescu, cât şi mişcarea de rezistenţă anticomunistă.

Florin Dobresc, Lucia Hossu Longin și Octavian Bjoza

Preşedintele AFDPR, Dl. Octav Bjoza, este subsecretar de stat în Guvernul Ponta. A activat câţiva ani, pe care îi regretă, în PNȚCD, unde nu a mărturisit simpatii legionare. Admiră acum (din nou?) „moralitatea legionară” şi poate fi văzut în compania simpatizanţilor legionarismului.  Este evident că păstrarea memoriei lui Iuliu Maniu şi Ion Mihalache nu e o prioritate pentru dânsul. De altfel, a fost unul din Marii absenţi de la şedinţa tribunalului în care s-a pronunţat condamnarea lui Alexandru Vişinescu, fostul comandant al închisorii Râmnicu Sărat, unde a fost ucis Ion Mihalache şi unde a fost închisă elita politică democrată antifascistă şi anticomunistă, care nu murise în închisoare până în 1956.

„Au mai trecut pe la mănăstire şi alţi foşti legionari, atât [de] prin comunele învecinate ţărani, cât şi de mai departe, dar n-am avut discuţii politice ci numai duhovniceşti. Ba mai mult, aflându-le starea politică le-am dat insistent sfatul de a se astâmpăra şi de a renunţa la pistol, la răzbunare şi alte păcate” (Arsenie Boca – declaraţie la Securitate)

Şeful IICCMER, Dl. Radu Preda, numit tot de Ponta, nu era cunoscut pentru realizări remarcabile în domeniul trecutului recent la momentul numirii sale în fruntea institutului. Acum însă este cunoscut pentru poziţia favorabilă emancipării ortodoxiei moldave de presiunea rusească şi de tutela românească în egală măsură . Dânsul apreciază faptul că Mitropolia Chişinăului şi a întregii Moldove (până la Carpaţi?), care aparţine de Moscova, vrea să îl canonizeze pe Valeriu Gafencu (*), dar este rezervat cu privire la canonizarea Părintelui Arsenie Boca.

Părerile sale despre legionari şi legionarism sunt contradictorii. Ca fiu al Bisericii, dânsul sugerează Sfântului Sinod „că ar da foarte bine dacă ar canoniza măcar pe doi-trei din cei care au mărturisit pe Hristos în puşcării; şi nu trebuie neapărat să se sperie că au fost legionari”. Afirmă însă că “legionarismul subzistă prin nişte personaje suspecte” atunci când se adresează cititorilor activenews.ro  – un blog putinist şi nostalgic ceauşist, de care IICCMER nici nu ar trebui să se apropie.

Cu privire la abordarea trecutului comunist, şeful IICCMER ne predică o „cale de mijloc”, între cei care cred că este prea târziu şi cei care „se încăpăţânează să spere într-o formă, fie şi parţială, de justiţie” . Probabil că această flexibilitate faţă de ”forma de justiţie” explică prestaţia slabă a IICCMER la procesul lui Vişinescu sau colaborarea institutului la filmul controversat „Operaţiunea Grecia”, în care rezistenţa din munţi e confundată cu Frăţiile de Cruce şi ficţiunea cu istoria.

Sper că IICCMER înţelege că poate declanşa animozităţi dacă îşi neglijează misiunea pe care şi-a asumat-o, de a aborda ştiinţific trecutul recent, mai ales că stilul conflictual al D-lui Preda nu e o noutate. Acest stil, cunoscut de multă vreme de greco-catolicii din Cluj, a fost experimentat şi de membrii AFDPR, care la ultimul congres de la Piteşti i-ar fi cerut să părăsească sala.

Nu e lipsit de importanţă că Ponta l-a numit pe Dl. Preda în fruntea IICCMER în urma sugestiei Fundaţiei Konrad Adenauer, ONG finanţat în cea mai mare parte din bugetul federal şi al landurilor germane, care nu are defel chemarea să se implice în gestionarea trecutului recent al vreunei ţări, mai ales al celor din Estul Europei.

De fapt, după cum se vede din corespondenţa dintre Premier şi şeful fundaţiei, sugestia a fost mai degrabă o indicaţie preţioasă. Ponta spunea că îi va cere D-lui Preda să renunţe la funcţie doar în cazul în care Fundaţia Adenauer nu l-ar mai sprijini . Fundaţia însă a considerat normal să își spună cuvântul şi a confirmat spijinul pentru Dl. Preda.

Scrisoare V. Ponta catre Fundatia Konrad Adenauer (Sven)

Scrisoare KAS catre V. Ponta

Până acum, Fundaţia Adenauer a refuzat să motiveze implicarea sa în numirea directorului executiv al IICCMER şi nici nu a dezvăluit criteriile care au ghidat-o în alegerea D-lui Preda. Suntem deci liberi să credem că alegerea a fost făcută la mica înţelegere… De altfel, fundaţia îşi dă cu părerea şi în privinţa politicii interne a României, admirându-l, evident, pe Klaus Iohannis. (În curând probabil că ni se vor da şi lecţii de stil…)

În sfârşit, dar nu în ultimul rând, instituţia prezidenţială nu pare a înţelege situaţia şi tare mă tem că la Cotroceni nu se prea ştie istorie. Fiu creştin-democrat al PNL-ului recent, Klaus Iohannis nu a amintit niciodată de Iuliu Maniu, de Ion Mihalache sau de Brătieni. Mândru de trecutul său uselist, şi-a început mandantul decorându-l pe Dl. Octav Bjoza şi avându-l de-a dreapta sa pe Dl. Andrei Muraru, fostul şef PNL-ist al IICCMER, care, sub privirile îngăduitoare ale colegilor săi liberali, a făcut din Lista Torţionarilor un inadmisibil exerciţiu de expunere mediatică. În 2013, Dl. Muraru a găsit oportun să îl invite la Şcoala de Vară de la închisoarea Râmnicu Sărat, pe cheltuiala Funaţiei Adenauer, pe Vasile Ernu, un nostalgic al URSS şi tovarăş al comuniştilor rusofili de la Chişinău (câțiva chiar au fost arestaţi pentru acţiuni destabilizatoare). Prelegerea ţinută de Ernu – repet, la închisoarea Râmnicu Sărat! – s-a intitulat Vieţi paralele: muzica alternativă sovietică 1945 -1991. Văzând opţiunile consilierului său, nu ar trebui să fim surprinşi că Preşedintele Iohannis şi-a arătat sprijinul public pentru practicarea ciclismului în Bucureşti, dar nu a avut nimic de spus despre procesul şi condamnarea lui Alexandru Vişinescu.

Sentimentalisme sau rescrierea istoriei?

În această atmosferă era foarte previzibil ca Legea-lui-Crin să genereze confuzii şi animozităţi. Judecătorul CSM, Dl. Cristi Dănileţ, este de părere că textul nu este clar şi previzibil şi din formulările sale oamenii nu înţeleg ce conduită se impune sau ce anume se interzice. Protestele sunt fără impact deocamdată, dar mesajul lor poate deveni îngrijorător. Între cei nemulţumiţi de lege sunt câţiva părinţi de la Mănăstirea Petru Vodă, care au scris preşedintelui Iohannis, cerându-i să nu promulge legea. Mă refer numai la ei deocamdată.

Din nefericire, autorii scrisorii nu doresc doar clarificarea textului, ci mai fac şi câteva comentarii istorice luate dintr-o interpretare inexactă şi fantezistă a trecutului României. Ei se plâng că o lectură „generalizantă, ambiguizantă, inversatoare a realităţii” ar legifera calomnierea celor 2.500.000 de eroi anticomunişti. Părinţii afirmă aşadar că toţi deţinuţii politici anticomunişti ar fi fost legionari. Această a afirmaţie nu este adevărată şi sfidează logica. Legionarii nu au câştigat niciodată peste 15,5% din preferinţele electoratului. Mişcarea s-a autodesfiinţat în august 1944, după care fiecare membru a urmat calea lui. Unii au devenit comunişti, alţii anticomunişti, alţii ţărănişti, alţii s-au „adaptat” noilor condiţii. Nu au avut un lider naţional şi o direcţie politică, deci nu puteau să închege o mişcare care să reunească în timp de prigoană peste două milioane de oameni.

„Prestigiul lui Maniu era imens, în ţară. El provenea poate ca şi talentul cuiva, din naştere. Era Maniu. După mine, cred că se adăuga prezenţei lui, intimidante, alt dar înnăscut acela foarte natural de a conduce cu autoritate (…). Se adăugau la darurile naturale cele deprinse prin educaţia sa perfectă a celor şapte ani de acasă, a şcoalelor catolice şi universitare, măsura, rezerva rece, deşi în fond, era un sentimental, cum am băgat de seamă la închisoare, conformisme, de care însă nu-ţi trecea prin minte să-ţi baţi joc. Cei care au făcut-o, în afară de Constantin Stere, erau nişte haimanale chiar când erau oameni de cultură.

(Camil Demetrescu, Director adjunct al Direcţiei Cifrului din Ministerul Afacerilor Străine, arestat în procesul PNŢ, deţinut politic la Sighet, Galaţi şi Râmnicu Sărat – Note, Relatări, Editura Enciclopedica 2001)

Liderul naţional care a animat într-adevăr rezistenţa anticomunistă a fost Iuliu Maniu. Alegerile din 1946 au fost câştigate zdrobitor de PNŢ, un partid de mase, condus de un preşedinte care se bucura de un prestigiu imens, atât în ţară, cât şi în Lumea Liberă. În 1989, după zeci de ani de persecuții, PNŢ-ul a fost primul partid care s-a înscris la judecătorie. La doar câteva săptămâni de la căderea lui Ceauşescu, partidul avea organizaţii în toate oraşele mari, dar și în multe localități mai mici, ceea ce demonstrează că membrii săi menţinuseră legăturile. Unitatea doctrinară se păstrase. Primele documente ale partidului au fost redactate foarte repede pentru că nu au necesitat discuţii de fond. Un alt foarte important factor de coeziune a fost ataşamentul încă viu faţă de cei care îşi dăduseră viaţa pentru ţară activând în PNŢ, în primul rând Iuliu Maniu şi Ion Mihalache. Legionarii nu au avut niciodată un astfel de impact în societate şi, după cum vedem şi acum, o discuţie coerentă asupra fundamentelor doctrinare e practic imposibilă.

În 1989 nimeni nu ar fi îndrăznit să susţină teza preponderenţei legionarilor în mişcarea anticomunistă pentru că toată lumea ştia că marea majoritate a foştilor deţinuţi erau ţărănişti şi liberali.

Numai istoricii apropiaţi de vechiul regim au continuat şi după 1990 eforturile comuniştilor de a relativiza rolul istoric sau chiar de a şterge memoria liderilor partidelor istorice, lucrările lor bucurându-se de publicitate şi posibilităţi de difuzare.

Ce motiv au putut avea doi tineri ortodocsi romani, in 1925, sa isi puna o svatica mare pe pirostrii si pe invitatiile de la nunta?

Un tânăr care îşi pune svastica pe pirostrii cât poate fi de reprezentativ pentru intelectualii români creştini care s-au opus totalitarismului fascist?

Părinţii de la Petru Vodă mai afirmă – şi mai uluitor – că legea calomniază cultura interbelică românescă şi pretind că „generaţia interbelică a fost una de elită culturală,  aproape integral legionară, iar reprezentanţii ei (…) se opuneau totalitarismului ideologic, atât celui bolşevic, cât şi celui fascist”. În primul rând, intelectualii legionari nu au dominat cultura română în nici un moment al istoriei noastre şi chiar ar fi surprinşi de această afirmaţie. Ei înşişi se plângeau că societatea în care trăiau nu respecta valorile în care credeau ei şi că era dominată de imorali, vânduţi şi străini etc., deci nu de ei. În al doilea rând, ar fi fost  interesante şi nişte exemple de legionari care s-au opus totalitarismului fascist.

Astfel de interpretări ale istoriei nu pot fi acceptate şi eu sper că semnatarii scrisorii nu au avut intenţia de a rescrie istoria. Cred că au o lectură partizană a evenimentelor, explicată de o slabă informare, sentimentalisme, whishful thinking şi foarte probabil de influenţa unor semănători de discordie care vor să încingă spiritele. În orice caz, situaţia nu apărea dacă politicienii şi intelectualii ar fi avut o atitudine clară faţă de trecut, ar fi arătat respect faţă cei care s-au jertfit pentru libertate şi ar fi respins constant şi onest extremismele.

(Nu pot să nu observ că ONG-urile seculariste au tăcut mâlc, deşi de obicei răcnesc din toţi rărunchii dacă simt vreun amestec al credincioşilor în treburile publice.)

(*) Valeriu Gafencu a fost arestat pentru că a participat la rebeliunea legionară ca şef la Frăţiilor de Cruce. După 1944, a refuzat să semneze cererea de eliberare condiţionată, deci nu renunțase la ideologia legionară. Mulţi deţinuţi politici care l-au întâlnit au afirmat că mai târziu s-a întors la Dumnezeu în mod real, însă regretul şi delimitarea sa de ideologia legionară nu sunt clar documentate. Oricum, chiar dacă se lămureşte acest aspect, ca în alte cazuri similare, procesul de canonizare trebuie să aibă loc cu respect faţă de victimele legionarilor, care încă mai sunt marcate de violenţele şi nedreptăţile pe care le-au suferit.

17 gânduri despre “Legea-lui-Crin (I) Dezinteresul față de tradiția democratică a României

  1. România este condusă de oameni care nu înțeleg importanța cunoașterii istoriei adevărate și a cinstirii eroilor și tradițiilor cu care România se poate mândri pe bună dreptate.

    România nu are o politică istorică. Și trăim într-o epocă tulbure, în care importanța strategică a politicii istorice e chiar mai mare decât în alte vremuri, ea fiind folosită chiar sub ochii noștri drept armă de război.

    Dacă noi nu avem o politică istorică, alții o au și ne-o fac și nouă, după cum le convine:

    – Rușii. Rusia lui Putin are o politică istorică extrem de agresivă și de nerușinată, de care până și Hrușciov (mă refer la Hrușciov-târziu) s-ar sfii. În privința țărilor din jur, pe care rușii le socotesc drept tarlaua lor – pentru moment scăpată de sub tutelă, dar nu ireversibil – politica istorică/propaganda rusească este tot cea din vremea lui Stalin: aceste țări, între care și România, sunt înfățișate drept „proiecte artificiale”, lipsite de legitimitate istorică, și mai ales, fasciste prin natura lor. Prin urmare, singura soluție pentru ele ar fi să le elibereze rușii.

    – Nemții. Politica istorică Germaniei este un pic mai subtilă decât cea a Rusiei. Dar este o operațiune uriașă, finanțată cu sume uriașe. Scopul ei este acela de a estompa (nu chiar de a nega) responsabilitatea Germaniei pentru crimele celui de-al III-lea Reich. De aceea, în discursul public, nu se prea mai pomenește de crimele Germaniei, ci de crimele naziste. Mesajul rezultat este că de vină sunt naziștii, entități fără o naționalitate definită. Cât despre țările din Estul Europei, pe care le-a nenorocit interacțiunea germano-rusă, interesul Germaniei e să le prezinte ca părtașe la crimele sale, așadar să scoată în evidență doar tendințele extremiste, fasciste, antisemite, manifestate în aceste țări în perioada interbelică – nu pe cele democratice, opuse atât fascismului cât și comunismului.

    Politica istorică a Rusiei și a Germaniei coincid în mare măsură. Ambele au interesul să ne scoată pe toți drept fasciști. Și să uităm, și noi, și lumea întreagă, de tradiția noastră de libertate, rămasă fidelă creștinismului și patriotismului (ăla normal) și atașată Civilizației Occidentale – deși această tradiție a fost mult mai importantă în România dpdv al reprezentativității.

    De aceea, nu e de mirare că agenții de influență ai Rusiei umplu internetul de bloguri rusofile, antisemite, antioccidentale, pretins „ortodoxe”, în care sunt ridicați în slăvi deopotrivă Codreanu și Antonescu.
    Nu e de mirare că neobolșevicii sovietofili ca Ernu susțin că România e un proiect artificial.

    Nu e de mirare că alți prieteni ai Rusiei de nădejde, tot de pe lista lui Dughin, ca Ernu, putinofilii de la activenews, scriu în 2015 porcării despre Maniu pe calapodul anilor 50 „Maniu agent plătit al Marii Britanii”.

    Nu e de mirare că Lucian Boia e tradus în rusește și folosit ca propagandă antiromânească.
    Nu e de mirare că e bine primit în Germania, doar scrie exact ce trebuie despre «DIE TRAGÖDIE DEUTSCHLANDS: 1914 BIS 1945» – nemții au fost victime, iar ideologia care i-a victimizat afectase toate națiile europene la acea vreme, așa că Germania nu ar trebui să se rușineze chiar atâta de trecutul ei recent.

    Nu e de mirare că șeful IICCMER numit de Ponta (PSD) și Fundația Konrad Adenauer (KAS) e mai preocupat de memoria „sfinților legionari” decât de cea a martirilor și eroilor din tradiția democratică a României.
    Nu e de mirare că, la Râmnicu Sărat, alt șef IICCMER numit de Ponta (PSD), cu finanțare KAS, l-a promovat pe Ernu, nu pe Ion Mihalache, Ilie Lazăr, Victor Rădulescu Pogoneanu, Camil Demetrescu.

    Nu e de mirare că avem atâția istorici zgomotoși care se văicăresc de faptul că la 23 august Antonescu „a fost trădat”, și că auzim mult mai mult în ziua de azi de Antonescu decât de Maniu.

    În acest context, legea lui Crin mai mult provoacă decât combate ceea ce pretinde că vrea să combată.
    De aceea este mană cerească pentru politica istorică a altora. Efectul nu este în folosul României, nici al libertății.

  2. D-l Radu Preda a avut de-a lungul timpului mai multe pozitionari dubioase fata de Miscarea Legionara. Formal se delimiteaza, insa nu are nicio jena in a se afisa constant cu personaje filelegionare (Mugur Vasiliu, Claudiu Tarziu, Florin Dobrescu etc) ori a participa la dezbateri in cadrul unor asociatii de aceeasi viziune politica (vezi Asociatia Rost, de pilda).

  3. „legea lui Crin mai mult provoacă decât combate ceea ce pretinde că vrea să combată.De aceea este mană cerească pentru politica istorică a altora. Efectul nu este în folosul României, nici al libertății.”
    E si impresia mea

  4. Ce mi se pare mie interesant e cati dintre membrii defunctului partid Noua Republica sar in apararea legionarilor. Ceea ce banuia multa lume iata ca se adevereste.

  5. Daniel Casu, nu stiu la cine te referi, dar poate fi articulata si opozitie principiala fata de o lege care, pana la urma, scoate in afara legii un anumit tip de opinii politice. Din punct de vedere al libertatii, trebuie sa recunosti ca nu este in regula ca statul – orice stat – sa iti spuna ce poti sau nu sa gandesti. Precedentul odata stabilit poate duce la situatii dintre cele mai nastrusnice.

  6. Fotografia capitanului este de la nunta sa din 14 iunie 1925 cu Elena Ilinoiu. De altfel, svastica apare peste tot in lume, inclusiv pe coroana Reginei Maria a Romaniei. Cred ca este prea devreme pentru a stabili o paralela intre Hitler si CZC in acei ani doar din cauza unui simbol care se gaseste, repet, peste tot in lume.

  7. Nu am vazut nici o fotografie cu Regina Maria a Romaniei in care aceasta sa apara purtand o coroana cu svastica din fotografia parintelui spiritual al Miscarii Legionare. De altfel, svastica a fost introdusa in Romania ca simbol politic de catre A.C. Cuza. Ca o ironie a sortii, A.C. Cuza a fost repejor depasit in antisemitism de Legiune. Batranul antisemit nu era un dusman al parlamentarismului, nici adept al asasinatelor sau al linsajelor.

  8. Zvastica, asa cum arata pe pirostriile capitanului, a devenit simbolul oficial al nazismului german din 1920, deci cu 5 ani inainte de imagine.

    Si exista imagini in care capitanul face salutul nazist, zvastica de pe pirostrii putea f bine sa lipseasca. Si admiratorii capitanului din ziua de azi folosesc salutul nazist, iar revelarea acestor lucruri provoaca crize de isterie si o tornada de injuraturi din partea admiratorilor capitanului, care se viseaza victime ale stalinismului, AZI!, din cauza unei legi nefericite care ignorara crimelor comunismulii, lege care nu cred ca va ramane in forma asta, oricum.

  9. Ref la svastica pe pirostrii,
    Ori e svastica national-socialista, ori e detaliu decorativ, ori e mascota/simbol al norocului, prosperitatii etc.
    Detaliu decorativ nu e, ca e pus in mijloc, mult mai mare decat Sfanta Cruce.
    Daca e simbol al norocului, iata ce spune Parintele Cleopa despre noroc
    http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/33noroc.htm
    Cununia e Sfanta Taina a Bisericii si obiectele care se folosesc la celebrarea sa nu sunt martisoare.
    Deci o svastica MARE pe pirostrii arata aplecare catre superstitie/ezoterism sau catre nazism (care avea si el niste radacini ezoterice). Din doua una.
    Fotografia e priceless. Felicitari Dl-ui Cristi Tepes care a facut-o publica!
    PS:
    Si invitatiile au avut svastica.
    preluat din Adevarul
    Sursa: Adevarul

  10. C. Coposu ref. la popularitatea PNT si a lui Iuliu Maniu inainte de 23 august 1944:
    < < Lumea românească avea serioase şi nereversibile reticenţe împotriva nemţilor, cu care Antonescu era obligat să colaboreze, era adversară hotărâtă a hitlerismului, care îşi sporise motivele de repulsie şi alimentase antagonismul românilor, prin „arbitrajul” nefast care răpise, în favoarea Ungariei Transilvania de Nord, după ce determinase prin presiuni majore cedarea Cadrilaterului. Opinia publică din România, în covârşitoarea ei majoritate, era fidelă alianţelor tradiţionale ale ţării, al căror exponent era preşedintele celui mai popular partid democratic, partidul Naţional-Ţărănesc, Iuliu Maniu. Respectivul partid avea, la epoca desfiinţării, de către regele Carol II, a partidelor politice, 2.200.000 de membri activi http://adevarul.ro/locale/zala.....index.html >>

    Actul de la 23 august 1944 a fost dorit de romani. Popularitatea a PNT si a lui Maniu a crescut f mult pentru Actul de la 23 august 1944. In acel moment Antonescu nu mai era popular demult. Iuliu Maniu dovedise ca pune pret pe libertatea tarii, ca nu accepta dictaturile şi ca e capabil sa conduca.
    Popularitatea PNT si a lui Iuliu Maniu au continuat sa creasca dupa 23 August pentru rezistenta importiva bolsevizarii tarii.

    (Iuliu Maniu apreciase situatia corect inainte de 23 august 1944. Marturie ff importanta a Pr. Matei Boila: http://inliniedreapta.net/sacr.....ntru-tara/ )

  11. Ref la relatiile PNT/ML
    Intre PNT si legionari NU a existat niciodata o alianta politica, pt ca niciodata nu s-a cazut de acord asupra fundamentelor. Pactul de neagresiune nu a fost o alianta politica, ca nu ar fi aderat la el si formatiunea condusa de Dr W. Filderman.
    V. http://www.corneliu-coposu.eu/.....legionara/.
    Tot C. Coposu: < < O propagandă demagogică, fără temei istoric, s-a desfăşurat începând cu deceniul cinci, pe marginea Acordului de neagresiune electorală din 1937, dintre partidele de opoziţie, acord iniţiat de Iuliu Maniu şi încheiat în ajunul alegerilor generale din octombrie 1937. Pentru a contracara tendinţele dictatoriale ale regelui Carol al II-lea, Iuliu Maniu a preconizat realizarea unui front care avea menirea să obstaculeze planul regal (ce-şi găsise servili suporteri). Această iniţiativă este departe de a constitui o eroare politică. Dimpotrivă, ea a fost o acţiune salutară (cel puţin pentru moment), în scopul apărării instituţiilor democratice şi al descurajării autarhiei. Între 20 şi 25 octombrie 1937, Maniu i-a invitat pe toţi fruntaşii opoziţiei să adere la un acord pentru asigurarea corectitudinii alegerilor generale. Menirea acordului era răsturnarea guvernului personal al regelui, condus de Gh. Tătărescu.“ http://adevarul.ro/locale/zala.....index.html ) >>

  12. Ref la inscrierile legionarilor in PNT.
    Acestea sa faceau cu conditia renuntarii la ideologie. Nu oricum. Deci cei care s-au inscris in PNT, daca erau oameni onorabili, chiar renuntasera la ideologie si devenisera taranisti pe bune. Nu ii mai numaram si la legionari (ca Pristanda).
    Faptul ca legionarii depusesera un juramant care nu le-ar fi permis sa renunte la ML nu schimba situatia. Juramantul e ceva f serios. Legionarii care credeau ca acel juramant nu le permitea sa intre in PNT pur si simplu nu trebuiau sa faca acest pas. Daca nu mai credeau in acel juramant, trebuiau sa incerce sa se elibereze. Crestinii pot fi dezlegaţi de un jurământ dacă îşi dau seama că jurâmântul respectiv ii obligă la lucruri care nu sunt in regulă.

  13. Cosmin Budeanca, istoric la IICCMER, il promoveaza pe Vasile Ernu (ala cu in stalinism era mai bine).

    Conferință Vasile Ernu „Crăciunul lui Stalin. Scurtă istorie a sărbătorilor de iarnă în URSS (1917-1991)”

    În 11 decembrie 2014, ora 17, în Sala de Consiliu a Facultății de Istorie, Universitatea București va avea loc conferința susținută de Vasile Ernu cu titlul: „Crăciunul lui Stalin. Scurtă istorie a sărbătorilor de iarnă în URSS (1917-1991)”.
    Evenimentul este organizat de Asociația Română de Istorie Socială.

    http://cosmin-budeanca.blogspo.....l-lui.html

    conferinta e aici. subiectele principale ale conferintei sunt, ca de obicei, „ăăăăă” si „asa mi departe”.

    recent, IICCMER a publicat o carte a unui autor pe site-ul comunist pro-rus, criticatac:
    http://cosmin-budeanca.blogspo.....pilas.html

    multe alte chestii interesante http://cosmin-budeanca.blogspot.ro/

  14. Dementul asta de Florian cu asociatia lui de doi bani ( Institutul „Elie Weisel”) a facut demersuri pentru interzicerea lui Tutea prin toate modurile posibile: ultimul gest extremist a fost o cerere catre Primaria Timisoara de a schimba numele unei strazi care se numeste „Petre Tutea”. Pana unde va merge nebunia asta?

    P.S. Mare grija, pentru ca la „Perene” apar unele maxime din Petre Tutea! S-ar putea sa fiti reclamati si admonestati!

  15. Legea aceasta este un picior in usa (vorba americanului) care lasa loc unei fortari a limitarii libertatilor. Conform legii romanesti si a Contitutiei ura de rasa sau amenintarea, sau discriminarile pe motive rasiale, etnice, etc. sunt pedepsite. Motivele reale ale acestei legi „imi scapa”. Daca s-ar fi limitat la enuntarea tipurilor de delicte strict tehnic, juridic, concret (ex. „amenintarea cu violenta pe motive rasiale, etnice, etc.”) si ar fi evitat clasificarile politico-ideologice precare (cum se stabileste si de catre cine ce reprezinta „ideile legionare”???) ar fi fost buna.
    In halul in care e iesit, in conditiile in care in Romania este posibil ca in functii de raspundere sa ajunga tot felul de „anti-fascisti” din teapa celor care il considera pe Patapievici un exponent al fascismului, ma tem ca nu suntem chiar asa de ingrijorati degeaba.
    E clar ca ce inseamna „legionar” nu e clarificat la modul fara echivoc in Romania, dar ce este omorul, ura de rasa si amenintarea e clar pentru toata lumea. Asadar stie cineva de ce s-a preferat utilizarea unor termeni ca „idei legionare” in loc de enuntul clar, fara echivoc, al delictelor propriu-zise care sunt puse pe seama legionarismului?

  16. Exista pe internet un site care, ca multe alte site-uri, e obsedat de ILD, si care scrie:

    http://www.rostonline.ro/2016/.....otografie/

    „Exista pe internet un site de dreapta obsedat de o fotografie de la nunta lui Corneliu Zelea Codreanu, fotografie pe care o puteți vedea mai sus. Pe site-ul respectiv fotografia este insoțită de următoarele întrebări retorice:

    „Ce motiv au putut avea doi tineri ortodocsi romani, in 1925, sa isi puna o svatica mare pe pirostrii si pe invitatiile de la nunta?”

    sau

    „Un tânăr care îşi pune svastica pe pirostrii cât poate fi de reprezentativ pentru intelectualii români creştini care s-au opus totalitarismului fascist?”

    Autorii care publică pe site-ul respectiv nu sînt proști, de aceea îmi permit să-i acuz de rea credință, ceea ce, după părerea mea, este mult mai grav. De aceea îmi permit să răspund eu întrebărilor lor.

    Așa cum și ei știu, nunta lui Corneliu Zelea Codreanu cu Ileana Ilinoiu s-a desfășurat la data de 14 iunie 1925 la Focșani, nuntă la care au participat aproximativ 100.000 de români din toată țara.

    Ce reprezenta svastica la momentul respectiv

    Svastica nu este o invenție a lui Hitler ci are o istorie mult mai veche. O găsim practic în toate culturile străvechi și numitorul comun este de simbol aducător de noroc.

    „Hitler a ajuns cancelar al Germaniei într-un guvern de coaliție la data de 30 ianuarie 1933. La data respectivă Corneliu Zelea Codreanu avea deja mai bine de șapte ani de căsătorie.”

    Dar pentru Zelea zvastica nu era un trifoi cu 4 foi, asa cum scria chiar el cu 2 ani mai devreme, in martie ’23, in cartea ” Pentru legionari”:

    „Încă din seara de 3 martie au început să sosească vagoane întregi cu grupuri, având în frunte pe conducători care aduceau pânza steagurilor.

    Până dimineața, sosiseră 42 de grupuri, cu 42 de stegari. Pânza acestor steaguri era neagră în semn de doliu; la mijloc o pată albă rotundă semnificând nădejdile noastre încercuite de întunericul pe care ele vor trebui să-l învingă; în mijlocul albului o zvastică, semnul luptei antisemite din întreaga lume, iar de jur-împrejurul steagului, tricolorul românesc. Profesorul Cuza aprobase la București și forma acestor steaguri. ”

    Zelea mai povesteste o intamplare cu zvastici de cu 3 ani inainte de nunta si cu 11 ani inainte ca Hitler sa ajunga cancelar:

    ” De Adolf Hitler am auzit pentru prima dată pe la mijlocul lunii octombrie 1922. Mă dusesem în Nord-Berlin, la un muncitor care fabrica „zvastici” și cu care legasem bune relațiuni. Numele său era Strumpf și locuia în Salzwedeler Strasse 3. Acesta mi-a spus: „se aude de o mișcare antisemită pornită la München de un tânăr pictor de 36 de ani, Hitler. Mi se pare că acesta este acela pe care îl așteptăm noi, germanii”. Viziunea acestui muncitor s-a împlinit. Eu am rămas cu admirație pentru puterea lui de intuiție datorită căreia el a putut desprinde cu antenele sufletului lui din zeci de oameni și fără să-l cunoască, cu zece ani înainte, pe acela care va birui în 1932, unind sub o singură mare comandă întreg poporul german. ”

    https://ro.m.wikisource.org/wiki/Pentru_legionari

    Anul urmator, Zelea numea zvastica „semnul luptei antisemite din întreaga lume” , pe care alti 2 ani mai tarziu, la nunta, l-a purtat le pirostrii.

    Dupa calculele mele, articolul din Rost e pur si simplu gresit.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.