Legionarismul, cel mult o erezie

Print Friendly, PDF & Email

Curios e că, aparent fără vreo intenție vizibil malignă, sunt mulți care spun că legionarismul e o formă „fundamentalistă” de Ortodoxie și consideră Ortodoxia, total anapoda, drept sursă a ereziei legionare („erezie” dpdv al creștinismului ortodox). Cazonă si monocromă nu a fost nicicând ortodoxia, așa cum a fost și se vrea Legiunea. În ortodoxie, iubirea aproapelui, smerenia, pacea, sunt capitale. În legionarism e răzbunare, război și moarte.

Mișcarea Legionară a folosit, de la început, o mare concentrare de termeni specifici creștinismului ortodox, dar numai ca să dea o anumită culoare pentru ceea ce avea să fie o mișcare politică românescă ce s-a dovedit a fi autentic fascistă, cu tot ce aparținea acestei extreme politice. Aproape toate textele legionare abundă în expresii care par, până la un punct, mai degrabă potrivite textelor bisericești decât propagandei unui curent politic ce a considerat și folosit crima ca instrument necesar. Puterea mare de seducție a curentului legionar se poate datora și mimării discursului creștin într-o formă convingătoare atât pentru oamenii obișnuiți cât si pentru elite, dar în același timp și fascinației momentului pentru extremele politice care uzau exclusiv de puterea brută, fascinație căreia i-a căzut pradă inclusiv o mulțime neașteptat de mare de personalități cunoscute din elita culturală ori științifică din toată Europa și nu numai. Ce a adus deosebit legionarismul între totalitarismele europene a fost pretenția că are consensul divin în ceea ce privește linia extremă specifică și limbajul cvasi bisericesc folosit în propagandă. Confuzia a fost aproape totală – o mulțime de creștini au fost înșelați! Și se pare că aceeași confuzie e și azi dominanta când se vorbeste despre legionarism și ortodoxie.

Pentru înțelegerea mai exactă a legionarismului, dar și pentru a vedea cât de departe este acesta de creștinism, trebuie văzută și imnografia legionară, care expune destul de precis concepțiile curentului totalitar, așa cum cântările ortodoxe exprima foarte precis învățătura ortodoxă. Am folosit pentru asta “Cărticica de cântece legionare” a lui Traian Puiu, din anul 1951, care este o culegere a celor mai cunoscute imnuri și cântări legionare. Mai jos sunt câteva exemple care pot lămuri care e una din temele esențiale ale legionarismului.

IMNUL ECHIPEI
– MITI DUMITRESCU –
de Ion Tolescu Muzica: I. Cubicec
Refren:
Suntem echipa răzbunării legionare
Și Decebal, în crâncen uragan
Se’nalță’n noi din vremuri milenare
Ca să răzbune crunt pe Căpitan.
Suntem echipa răzbunării legionare

CÂNTEC DE LEAGÃN
de Radu Gyr
Or să–i ningă peste tâmple anii,
Să crești mare, puiul mamii, nani,
Neamul și părinții să–i razbuni…

IMNUL TINERȚTII LEGIONARE
de Radu Gyr Muzica: Ion Mânzatu
Sfânta tinerețe legionară,…
Și–avem doar gloanțe pentru trădători.

IMNUL ROMÂNILOR SECUIZATI
de Horatiu Comaniciu Muzica: Ion Mânzatu
De aceea îti trimitem juramântul,
Ca te–om urma cu pas fanatizat,
Pe drumu–ţi de arhanghel al dreptății, bis
Crai nou pe cerul nostru îndurerat.

R Ã Z B U N A R E
Refren:
Pentru trădători, mișei şi trădare,
Azi vrem gloanțe și vrem ștreang,
Răzbunare!
A’nceput vifornița cea mare,
Răzbunare!

ARDEALUL TÂNÃR LEGIONAR
de Ștefan Curcã
Peste trădările din țară
Vrem uragan răzbunător,
Vrem Românie legionară,
Vrem Căpitan conducător.

CÂNTECUL NICADORILOR
de Nicadori
O ceată de ciocoi străini,
Haini la suflet şi păgâni,
Stapâni la noi ei au ajuns,
În țară–i jale, plâns. bis
Toți trei pornit–am într’un gând
Și ne–am legat prin jurământ
Pe camarazi să–i răzbunăm
Și țara s’o salvăm.

Se observă ușor că se pune un accent puternic pe răzbunare. E o temă esențială dealtfel pentru concepțiile legionare și dacă faptele criminale săvârșite de la începuturile Legiunii, începând de la uciderea prefectului Constantin Manciu de către Corneliu Zelea Codreanu, până la sutele de crime săvârșite în câțiva ani de legionari, din răzbunare, dacă acestea nu sunt suficiente pentru înțelegerea curentului legionar, folosirea permanentă a cuvântului “răzbunare” lămureste că asta era una din primele obsesii ale legionarismului. Acum merită să fie lămurit un lucru foarte important – în vreme ce creștinismul învață despre Înviere, dragoste și iertare, legionarismul insistă pe moarte, ură și răzbunare.

Nu se poate găsi nici o confesiune sau denominațiune creștină care sa inverseze atât de mult concepțiile creștine încât să impună adepților răzbunarea în locul iertării, ura în locul dragostei și moartea ca tema principală în locul Vieții și Învierii. Atenție, creștinismul învață și despre Dreptate, dar legionarii nu trec de Răzbunare orice ar fi…

Acum, dacă tot a mimat creștinismul, Mișcarea Legionară a încercat să ia o formă apropiată acestuia, dar profesând ceva ce avea elementele unei erezii creștine, erezie cunoscută sub numele de marcionism, după numele autorului acesteia. Marcion credea într-un creștinism din care Vechiul Testament ebraic era exclus, în care istoria avea ca singur sens Paradisul terestru, dintr-un viitor aparținând ereticilor investiți ca stăpâni ai acestuia.

Asta în condițiile în care Mântuitorul Iisus Hristos spune clar în capitolul 18 al Evangheliei după Ioan: Împărăția mea nu este din lumea aceasta!

Așadar, că legionarismul a folosit extins termenii religioși specifici credinței ortodoxe e incontestabil, dar la fel de incontestabil este și faptul că legionarismul era fundamentat pe niște idei cel puțin eretice, care sunt perfect opuse creștinismului ortodox.

În ceea ce privește relația Bisericii Ortodoxe Române cu Legiunea, lucrurile sunt simplu de înțeles – patriarhul Miron Cristea, om cunoscut pentru marile sale calități care îl făceau de încredere pentru Dinastia Regală, a fost numit regent între anii 1927 și 1930, îar în ultimul an al vietii sale, bolnav fiind, a fost pus prim-ministru al regelui Carol al II-lea, și se știe bine cât de mult a iubit Casa Regală, și în particular, regele Carol, Legiunea. Poftim, pentru cei care nu știu, la comanda regelui au fost executați prin strangulare Corneliu Zelea Codreanu și parte din colaboratorii săi, iar o mulțime de legionari din țară au fost întemnițați, torturați și executați. Bun, faptul că Biserica era precaută public cu legiunea se datora și suspiciunii că legionarismul ar putea deveni o mișcare public separată de Ortodoxie și devenind sectară, să ducă definitiv mulți credincioși la rătăcire, așa cum se întamplase deja cu stiliștii.

Acum, în ceea ce mă priveste, eu văd o dublă victorie a comunismului în identificarea concepțiilor legionare cu învățătura ortodoxă. Asta produce atât denigrarea ortodoxiei, cât și posibila resuscitare a legionarismului care primește astfel legitimitate, pentru a reintroduce în mainstreamul politic cel mai nociv naționalism, la care cam se renunțase după stingerea PRM și PUNR.

legionari

ECHIPA MORŢII
de Nicu Iancu – Sibiu
Suntem echipa morții,
Din Moldova azi venim,
Aruncat e zarul sorții,
Ori învingem, ori murim. bis
Purtăm cu noi stindardul,
Unei sfinte noi credinți
Pe el este scris cu sânge
Fapte mari ai biruinți.

 

Coman Alexandru și Costin Andrieș

6 gânduri despre “Legionarismul, cel mult o erezie

  1. Cea mai importantă și simplă punere la punct a relației dintre legionarism și Creștinism din câte mi-a fost dat să citesc.

  2. O fi si asa, dar cum se face ca Miscarea a atras o buna parte din elita intelectuala romaneasca interbelica, si nu numai? Toti au fost niste rataciti visatori si inselati ? Mi se pare simplu sa pedelazi la nivelul teologic distantat, din balcon, cand si o multime de clerici au facut parte din Miscare. Articolul mi se pare o analiza strangulata prin simplificare in concluzii fara preambul.

  3. Păcăleala și paradoxul sunt duble.
    Pretins ortododox și anticomunist, legionarismul este anticreștin și extrem de aproape de ideologia comunistă.
    Disputele lor împotriva comuniștilor vizau mai degrabă teritoriul și adepții.
    Ideile de bază le erau comune.

  4. @ Adrian
    Da, prea multi au fost ispititi de minciuna asta, asa cum, poftim, mai mult de jumatate din medicii germani, in timpul Republicii de la Weimar, au devenit membri ai partidului nazist in Germania, asa cum Heidegger a fost ispitit de acelasi nazism, asa cum Emil Kraepelin, fondator al psihiatriei moderne a fost unul din teoreticienii aceluiasi nazism. Sau asa cum o multime de intelectuali europeni au fost ispiti de minciuna comunista, in conditiile in care se cam stia de zecile de milioane de nevinovati ucisi de comunisti.

  5. @2 Adrian
    articolul are un preambul mare, care ocupă cam 1/3 din suprafața postării
    sare în ochi, într-atât încât nimeni să nu poată să pedaleze la nivel sofistic-distanțat-din-balcon
    E POZA CADAVRULUI LUI NICOLAE IORGA, intelectual român din elita interbelică

  6. Tipic pentru cei care vor să rescrie istoria în favoarea legionarilor (sau comuniştilor), Adrian trece f usor de la “o buna parte din intelectualitate a fost atrasă…” la “toţi au fost rataciti?”, ca să acceptăm în subconştient ideea că acea „bună parte” ar fi de fapt majoritatea covârşitoare.
    E adevarat că şi fără sa fie o majoritate, au fost prea numeroşi cei care au crezut in minciunile mişcării legionare. Nu e o consolare prea mare, dar, din nefericire, mulţi intelectuali din lume credeau în acea perioadă în tot felul de nebunii totalitare (cu diferite grade de vinovăţie şi inţelegere a gravităţii rătăcirii).
    E important că în România au fost f. mulţi intelectuali importanti care NU au crezut în nebunii. Iuliu Maniu este referinţa şi modelul de viziune, tact, consecvenţă, înţelepciune omenească şi mai ales politică. PNŢ-ul şi Maniu nu au fost niciodată egalaţi de căpitan şi legionari din nici un pdv. Adevărul patriot şi apărător al principiilor moralei creştine a fost Iuliu Maniu, nu Căpitanul sau Mareşalul, care au folosit, ca mulţi alţi rătăciţi, câteva cuvinte creştine în discursurile lor, însă în majoritatea acţiunilor au refuzat clar învăţăturile Bibliei, i-au ponegrit şi oprimat pe evrei, au omorât fără judecată, au încurajat ura şi violenţa, au profitat necinstit de munca altora, au rănit mii de suflete nesocotind consecinţele pe care cuvintele, himerele şi faptele lor le vor avea pentru generaţiile următoare. Nici legionarii, şi nici Antonescu, nu au avut niciodată o legitimitate populară. Nici ei şi nici admiratorii lor de azi nu au avut niciodată un plan politic şi economic coerent doctrinar şi realist în practică.
    Aşa că nu înţeleg despre ce fel de viaţă intelectuală legionară vorbesc unii. Problema legionarilor e tocmai inconsitenţa intelectuală. De asta e PR-ul legionar atât de disperat şi veninos, că nu are argmente. Poţi să te prezinţi cu ideile legionare în faţa unor oameni cu nervii ok, de bună credinţă, care au absolvit 12 clase? Nu. Nu poti sa susţii ideile politice ale lui Nae Ionescu sau Vintilă Horia pentru că nu pot fi aplicate fără crime, jaf şi pagubă (exact ca şi colectivizarea). Nu poţi să ieşi în lume cu rasismul lui Paulescu pt că nu e ştiinţă. Da, Paulescu, omul de ştiinţă care au scos în evidenţă insulina, aberează când e vorbeşte de evrei; nu face ştiinţă, ci aruncă nişte aiureli care nu se susţin nici 2 secunde. La fel, nici reglementarea muncii evreilor nu poate fi acceptată pt. că nu are treabă cu morala cea mai elementară, cu dreptul lumii civilizate sau cu eficienţa economică. Nu e vorba ca în anii interbelici ideile astea erau ok şi că acum sunt “incorecte politic” pentru că „s-a ticăloşit lumea”. E vorba că sunt prostii şi dacă sunt puse în aplicare duc inevitabil la mari nenorociri. Intelectualii care ne sunt enumeraţi ca fiind legionari au făcut poate lucruri bune, dar NU atunci când au servit ideile legionare. Eliade, Cioran sau Celibidache nu rămân în cultură pentru legionarism, ci pentru momentele în care şi-au făcut meseria cum trebuie, NU politica legionară.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.