Ca mulţi imigranţi din Europa de Est, am un scepticism visceral faţă de raliuri, demonstraţii de masă, inclusiv de cele liber-organizate sau spontane, cum e cazul majorităţii în SUA. Ideea de a mărşălui la pas, de a flutura steguleţe şi a purta pancarde îmi repugnă încă, după atîţia ani. E încă vie oroarea demonstraţiilor obligatorii, ciclice, de acasă, în care eram încolonaţi şi puşi să strigăm „PCR Inima ţării e”, „Cu Ceauşescu/PCR înainte vom avea victorii multe” şi în care încercam să mă strecor în mijlocul coloanei ca nu cumva lipsa mea de zel partinic să nu fie observată de oamenii de la Secu de pe margini. Era umilitor să mergi în turmă, strigînd „Noi vrem pace nu război”, după care înjurai în barbă „Mama lor de…”
A trebuit să-mi înving şi temperamentul mai curind ne-demonstrativ ca să-mi ies din piele şi să mă duc la raliurile unei mişcări de masă opuse administraţiei lui Obama, aşa-zisa „Tea Party”, prima dată în februarie, a doua oară acum două săptămîni, pe 15 aprilie, ziua în care americanii îşi trimit Trezoreriei cîştigurile din anul precedent pentru taxare sau rambursare.
(Mişcarea „Tea Party” se inspiră din revolta coloniilor americane împotriva taxării de către Imperiu fără reprezentare în Parlament: The Boston Tea Party, 1773)
În ciuda mistificărilor presei aservite lui Obama, mişcarea a început spontan, în urma planului „Bailout”, şi nu ca o „conspiraţie Republicană”. Michelle Malkin are o clarificare esenţială despre geneza mişcării : A Tax Day Tea Party cheat sheet: How it all started
„Bailout”-ul stabileşte ca Trezoreria să cheltuiască trilioane dintr-un buget inexistent pentru, aparent, a scoate ţara din recesiune. Asta înseamnă tipărirea de bani în exces, fără acoperire în valori reale, inflaţie şi îndatorarea generaţiilor viitoare la stat.
În fapt, administraţia lui Obama profită de criză pentru a stabili controlul de stat asupra industriilor celor mai productive ale economiei în slujba castei politice şi a celor care o hrănesc, adică profitorii de pe urma contribuţiilor politice, contractelor favorizate, aranjamentelor bancare gen Fannie Mae şi Freddie Mac — iei un bonus de un milion dacă dai un număr X de case insolvabililor pen’că sunt „minorităţi”, ipoteci pe care le vinzi mai departe unui terţ din China sau Singapore şi te speli pe mîini.
Totul în numele „justiţiei economice şi sociale”, a „răspîndirii bogăţiei” de la „bogaţi” la „săraci”, în timp ce marele, imensul profitor, e Statul centralizat şi clasa politică, atît la „stînga” cît „şi la „dreapta”, care fac legea şi care nu vor fi atinşi de „Reformă”.
Aşa am ajuns să-mi înving inerţia şi timiditatea şi să mă duc la prima demonstratie „Tea Party.”
Primele 7 poze pe care le-am facut sunt din februarie. M-am dus atunci ca să observ şi să prind curaj.
Restul sunt fotografii făcute pe 15 aprilie, în deplină cunoştinţă de cauza, în depline facultăţi mintale, pregătită din ajun cu un poster pe care l-am purtat vreme de două ore într-o ploaie torenţială, ploaie care a fost botezul meu politic.
N-a fost nevoie să vocalizez. Mi-am pus pancarda pe umeri, deasupra umbrelei, şi am înconjurat parcul din faţa Casei Albe, de trei-patru ori, pînă cînd mîna mi-a îngheţat pe pancardă şi m-am trezit înglodată în noroi.
Poate patrupezii descoperă posterul meu între fotografiile pe care le-am făcut.
Romanian
34 de comentarii
panseluta
29 aprilie 2009P.S.
Baietii din poza # 2 tin in mina o copie a Preambulului la Constitutia SUA, „We The People…”, la care au adugat mesajul:
„Gasit intr-o bina de gunoi, in spatele Capitoliului”.
Poza # 5 e a Bisericii Protestante Episcopale St. John, la care se duc presedintii SUA de pe la 1816, la o azvirlitura de batz de White House.
Am tras-o-n poza pentru ca e umila si linistita, pe dinafara si pe dinauntru, un contrast izbitor cu agitatia din Lafayette Square, pe care tocmai o parasisem. Am fost la un concert de muzica baroca la St. John’s, cu ani in urma. Obama nu merita sa calce acolo.
dr. jones
29 aprilie 2009tu esti cu teleprompterul?
Imperialistu'
29 aprilie 2009It’s on: Obama takes shot at tea parties
costin
29 aprilie 2009Obama despre Tea Paries:
… ce presedinte aveti Panseluto, zau asa…
Tu esti cea cu Telepromterul? ????
Imperialistu'
29 aprilie 2009Un presedinte intelectual, bai anti-intelectualule care tii cu rednecsii cu biblia intr-o mana si pusca ucigatoare de animalute si oameni in cealalta.
Imperialistu'
29 aprilie 2009panseluta
29 aprilie 2009costin, dr. jones:
Nu sunt cea cu „telepromterul”. As fi scris corect cuvintul.
Imperialistu'
29 aprilie 2009israelianca
29 aprilie 2009Panselutz, posterul tau e – „n-am scapat de secera si ciocanul?”
Imperialistu'
29 aprilie 2009Necessary ‘Shortcuts’ (Jonah Goldberg)
Who will lead the post-American era? (Mark Steyn)
Comrade Fidel Celebrates May Day, Trashes Obama
panseluta
29 aprilie 2009Scumpo,
Asa e.
Steagul Romaniei comuniste/socialiste n-ar fi fost recunoscut de multime. Am decis sa fac o mutare care nu e deloc departe de adevar. Secera si ciocanul sunt un simbol comunist universal cunoscut.
N-am gresit. Mesajul meu a percutat. Multi mi-au trimis „high-fives”, m-au felicitat din zbor. Am dat si citeva interviuri (proaste, incoerente dar pasionate), cel mai interesant cu o statie de radio ceha si un prof de economie din Texas, care voia sa le arate elevilor ce inseamna colectivismul statist din gura uneia care a trecut prin asa ceva.
Am vorbit cu rusi, chinezi, albanezi, polonezi, imigranti ca si mine sau cu rude venite din tarile comuniste care au vrut sa-mi stringa mina si sa-si valideze experientele prin mine.
Cind mi-am dat seama ca posterul meu se dezintegra rapid din cauza ploii, si-mi clantaneau dintii de frig si ma temeam de o pneumonie, am pus posterul pe o banca, fara mine, ca nu sunt fotogenica, si l-am tras in poza inainte de a ma cara de acolo, inapoi la slujba.
Au fost Tea Parties peste tot in SUA in ziua aceea–probabil jumatate de milion de oameni, nici un anarhist sau „radical” sau „terorist de dreapta” printre ei; „teroarea” vine acum de la stinga, de la Guvern si institutiile aservite lui, Congresul, Justitia, marile finante si corporatii.
Abia astept ca dispretul facil al lui Obama si a Establishmentului sau de politicieni corupti fata de o miscare autentic populara sa intoarca impotriva lor.
costin
29 aprilie 2009Trebuia sa ma gindesc ca poza de pe prima pagina a articolului era, dar la mine era pe locul 3 pentru ca ma gindeam ca ala ar fi de fapt steagul chinei. nu se vede prea bine. imi amintesc vag ca de 23 august primeam un steag tricolur cu stema si ciucureii de rigoare dar si unul rosu. Ei, pe asta nu il mai stiu decit prea vag. Imi amintesc totusi, inca destul de bine, ce bucurie era pentru noi, copii de gradinita, sa primim steagurile alea. Si imi mai amintesc cind prin 87-88 a trecut Ceausila pe calea bucuresti din brasov si desi, chiar nu imi amintesc acuma exact de ce, stiam ca ceva este in neregula, ca de fapt nu e bucurie deloc ca ceasca trece prin fata blocului meu, nu am putu sa nu zimbesc pina la urechi. Si dupa aia, copil de 6 ani sau cit aveam, am avut reuscari cumplite ca am stat cu fundul pe steagul din poza ta si l-am sifonat. Ah, si imi mai amintesc cum tot pe la 6 ani, in manualul de romana ii desenasem conducatorului iubit, ala old school, coarne si mustati. Maica-mea a dat din cap aprobind dar m-a pus sa rup urgent pagina si osa o fac pierdut. Puteam avea probleme la scoala.
emil
29 aprilie 2009Ca emigrant, am intuit logica Panselutei. Apropo de relatia personala cu Marele Cirmaci… prin liceu (e vorba de anii 70) obisnuiam sa practic cu un prieten si coleg de clasa un mic interludiu de fitness (cum i-ar zice azi) in fata portretului mono-ureche al Tovarasului. (Mult timp, portretul oficial l-a infatisat pe Ceausescu dintr-un unghi din care i se vedea o singura ureche; i-au schimbat vizajul cind s-au prins ca imaginea mono-urecheata sugera instantaneu o asociere nedorita intre persoana din imagine si expresia „a fi intr-o ureche”). Deci… eu si amicul meu ne intilneam in fiecare zi in holul-anticamera al liceului unde se aflau birourile directorului, secretarului de partid si portretul oficial strajuit de drapelul pionieresc al scolii… si timp de un minut faceam flotari si genoflexiuni in fata Tovarasului. Abia dupa doua sau trei saptamini a inceput sa bata la ochi intreaga procesiune, cind ne-am inmultit si eram patru sau cinci care faceam flotari si genoflexiuni omagiale. Ironia soartei a facut ca primul profesor care ne-a observat mai atent si ne-a luat la rost a fost cel de sport.
panseluta
29 aprilie 2009costin:
Citeva anecdote:
Cind am intrat eu in invatamanint majoritatea manualelor scolare erau reciclate. Era in timpurile demente pe care tu nu le-ai apucat, ale „reciclarii” ca prioritate nationala, de la fiare vechi la hirtie la dopuri de pluta, de la capace de sticle de bere la capace de sticle de lapte, iaurt, si Sana.
Scolile aveau norme aberante de colectat pe cap de copil. Eu le-am facut norma elevilor mei–ca nu era sa-i biciuesc si sa le dau note proaste la dirigentie pentru ca nu bausera suficient lapte si mincasera piine cu gem in loc de iaurt–ducindu-ma la citeva Pati-baruri (pateuri + chifle + batoane cu lapte + Sana/iaurt, micul dejun pe fuga al romanului urban si econom) si unde capacelele erau aruncate la gunoi. Am tirit sacii de plastic transparent, pictati pe dinauntru cu iaurt, in metrou si troleibuz, incercind sa-mi mentin demnitatea…
Seara am pus capacele in cada de baie, ca trebuia sa fie si spalate inainte de a fi „predate la Centru”.
In timpul vacantei de vara alegeam manualele reciclate care mai erau folosibile de restul.
O sa te amuze sa afli ca cele mai multe se duceau la gunoi nu pentru ca erau ferfenitite sau patate cu cerneala si mincare, ci pentru ca Portretul Prezidential de pe prima pagina arata cum descrii tu. Nu puteai repune manualul in circuit fara pagina Geniului Carpatilor, oricit de curatel ar fi fost in rest.
Copiii au un fel al lor de a se razbuna pe ipocrizia adultilor.
panseluta
29 aprilie 2009Emil:
„Logica” unui poster de felul asta m-a fortat sa-mi ies din mine si sa-mi sintetizez gindirea si experientele.
N-a fost usor, obisnuita cum sunt cu deliberarile infinite cu „diavolul”, cu ritualurile obligatorii dar magnifice in gindirea lumii civilizate de a considera alternative la punctul tau de vedere, fara de care viata pentru noi n-ar avea rost.
Transsylvania Phoenix
29 aprilie 2009Un scurt film care sa va inspire atunci cind credeti ca aveti probleme insurmontabile in viata:
http://transsylvaniaphoenix.blogspot.com/2009/05/something-to-watch-when-youre-down-and.html
israelianca
29 aprilie 2009Panselutz, n-as sti sa disec exact cum am ghicit, cred ca nu a fost un proces rational de deductie sau vreo dezbatere interna, ci pur si simplu am trecut in revista toate pozele si ideea in sine mi s-a paraut geniala – secera si ciocanul culoarea rosie, aluziile la atitudinea lui Obama, care devin tot mai frecvente in presa, ca sa nu mai pomenesc de ce se spune in cercuri mai restrinse.
Mi-au „placut” si comentariile dumisale la adresa gripei porcine – va crede o adunatura de timpiti, scuza-mi brutalitatea. M-ar amuza daca n-ar fi atit de trist.
V-ati spalat pe miini? Ati stranutat in batista?
Transsylvania Phoenix
29 aprilie 2009Must read of the week:
A LAUGHINGSTOCK IN PARIS
De la Atlas Shrugs: un agent al servicillor secrete Franceze povesteste care este opinia colegilor sai despre Obama.
emil
29 aprilie 2009Transsylvania, foarte interesanta piesa de la Atlas Shrugs. CIA l-a sabotat constant pe Bush. Daca Obama va avea parte de acelasi tratament, e un presedinte terminat. Va fi interesant de urmarit si raportul dintre Obama – Hillary Clinton. Ea are polite de platit si propriile interese politice legate de un comeback prezidential.
panseluta
29 aprilie 2009Transsylvania, emil:
Scuze, dar textul din Atlas Shrugs se citeste ca un scenariu prost de TV al unui capitol din cartile de spionaj ale lui Le Carre sau ca un episod din serialul „24”.
Transsylvania Phoenix
29 aprilie 2009Nu si daca autorul este Dr. Jack Wheeler.
Tothepointsnews
Sometimes truth is stranger than fiction.
panseluta
29 aprilie 2009Transsylvania:
Imi pare rau din nou, dar imi mentin scepticismul.
Am citit postarea lui Wheeler de citeva ori. E proza de cea mai proasta calitate, senzationala si incredibila, la prima vedere si dupa..
1. Ideea ca un ofiter activ al DGSE ar discuta cu un tip ca Wheeler chestii de maxima senzitivitate internationala la un bistro parizian e ridicola.
2. Wheeler zice ca au consumat o sticla de Bordeaux de $200–poate-mi spune si mie cineva care se pricepe la ce „bistro” se vind sticle de Bordeaux cu suma asta, sau Wheeler era prea baut ca sa-si dea seama ca fusese la Ritz sau la George V (Four Seasons)?
3. Fostul „James Bond” se confeseaza despre Obama: „My agency considers him a joke”, „this ridiculous man”, ambele fictiuni, fara acoperire in realitate–decit daca agentul DGSE era in misiunea specifica de a-l prosti pe Wheeler. Ideea ca Sarko nu are decit „dispret” fata de Obama e curenta, dar ca un agent DGSE, care n-are voie sa faca politica, e dincolo de credibil.
4. Wheeler ii pune agentului intrebarea care-l obsedeaza mai presus de toate:
„There are many people in America who think he isn’t a legitimate president as he wasn’t born in the US and isn’t a natural citizen. What do you think?” I asked.”
Raspunsul agentului nu are pret in toata fandacsia asta:
„He shrugged. „I wouldn’t know. I’ve never had reason to make an inquiry.”
Ce perect BS….Originea lui Obama e problema obsedanta a lui Wheeler, nu a DGSE-ului.
DGSE nu se baga in chestiuni care nu privesc securitatea franceza nationala si interesele Frantei. Nu au voie, prin lege.
5. „After a long slow sip of wine, he mused…”
„Sip” nu poate fi „long” and „slow”. Inseamna exact opusul.
6. Restul se citeste si mai rau ca un pot-boiler:
<>>
7. Atlas Shrugs pare sa adune din ce mai multi crackpots in ultima vreme. Calitatea comentariilor e in ruina.
In realitate, agentii de informatie din Vest nu fac declaratii politice,
panseluta
29 aprilie 2009Un exemplu singeros de potboiler, de data asta, asa cum se cuvine, despre restaurantele „high end” din Londra, o piesa care acompaniaza perfect proza indigesta a lui Wheeler:
http://markceranski.com/SAMPLE_CHAPTERS.html
panseluta
29 aprilie 2009Corectez: „acompaniaza”.
panseluta
29 aprilie 2009Vreau sa adaug ca tipi ca Wheeler–si, mai nou, Atlas Shrugs–nu fac decit rau miscarii conservatoare, pro-Constitutie si anti-socialiste din SUA.
N-avem nevoie de bizarerii si tipi care incearca sa-si faca un nume prin ele.
Avem nevoie de analize solide de politica, de economie si de cultura de masa, cultura pe care Obama s-a sprijinit, din care-si trage seva, si care-l pune, azi, la un procent de popularitate de 70%.
costin
29 aprilie 2009Panseluta, nu am timp acum sa iti raspund pe larg, dar cred ca gresesti.
panseluta
29 aprilie 2009costin:
Abia astept raspunsul pe larg. Nu ma dezamagi.
Francesco
29 aprilie 2009Tom Janssen ne trimite un sirop, dar este un pic mai scump decat ne asteptam. Unde esti Costin ca sa ne traduci eticheta?
panseluta
29 aprilie 2009Francesco:
Nu-i prea greu de descifrat:
Primul rind: „Uleiul minunat al lui Obama”.
Rindul 2: „Voor aluw kwalen” pare sa fie o referinta biblica la „ciuma”.
Hi hi hi.
Noapte buna.
Paul
29 aprilie 2009Voor al uw kwalen: pentru toate durerile (bolile) dumneavoastra.
israelianca
29 aprilie 2009Eu as zice „uleiul minune”.
Imperialistu'
29 aprilie 2009P.S. Multumim pentru traducere, Paul. ????
panseluta
29 aprilie 2009Paul:
Multumesc, prietene. Eticheta e super.
israelianca:
Of, iar m-a tradat „urechea”. E asa cum spui.
israelianca
29 aprilie 2009Panselutz, la mine in vene mai curge un pic de traducere.